9,829 matches
-
fiecare în parte. Stăteau așa de bine una peste cealaltă, încât nimeni n-ar fi crezut că nu erau legate cu nimic între ele. Între pietrele acelea uriașe, rupte din munte, nu puteai trece nici măcar un fir de iarbă; nici o picătură de apă nu reușea să se prelingă și vă gândiți voi că primăvara, când râul vine umflat de zăpezile topite sus, cară bușteni, bolovani de pe munte și lovește așa de furios, că nimic nu-i poate sta în cale. Bătrânul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
dată, cu ea. Și hainele ei luau culoarea luminii, iar înspre seară, în lumina asfințitului, veșmântul ei părea trandafiriu... Așa a și dispărut, cu ultimele raze ale soarelui. Și nimeni n-a aflat vreodată cine era. Eu cred că era picătura aceea de lumină sângerie care trecea prin inima Fiului, în cea mai lungă zi a anului și făcea ca Sfânta ostie să aibă gust de carne și vinul, de sânge. În vitraliul cel vechi. Iar copila vine mereu, în cea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
când plouă, e miros de pietre, de iarbă, de nouri și dacă plouă mai mult, atunci, spre seară, se ridică ceața de pe deal și, când ajunge sus, se face nor... și plouă iar... și, dacă te uiți mult-mult la ploaie, picăturile par fire de argint și firele de argint țes scări pe care te-ai putea urca sus, sus de tot, în cer... Și ce-ai vrea să faci tu în cer?! Poate că vorbisem cu glas tare, de mă auzise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
mele a întins Maica Domnului scutecele Lui Iisus ! De aceea parfumul meu e așa de prețuit", spuse rozmarinul. Când, într-un târziu, zarva se mai potoli (fiindcă ieșise Luna), în lumina argintie toate florile au văzut pe tufișul de salcâm picături mari de rouă, care lunecau ca niște lacrimi mari, tăcute, pe pământ. Și se făcu tăcere. "Din ramurile mele s-a făcut o cunună suspină sărmanul tufiș. M-au ales pentru spinii mei, nu pentru florile mele. Și acum port
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
lângă El nu L-au ascuns... Poate că doar L-au mângâiat, fiindcă s-a ridicat în picioare. Nu-I vedeam fața. Locul pe care stătuse păstra urma Lui : crucea de lumină, pe care cădea o rouă de sânge. Câteva picături au căzut atunci și pe frunzele mele. Din noaptea aceea, frunzele pe care le vezi aici, în creștetul meu, s-au făcut roșii și n-au mai căzut niciodată. Tatăl meu spunea despre El că era însăși Viața Lumii și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
aur nu știam să fi avut... Și totuși, uite cum străluceau! Iar mătușă-mea, care ne servea la masă, ce tânără și frumoasă era și doar era cea mai mare dintre surorile mamei bătrână de-a binelea, adică! Uite-i picăturile de apă în păr, parcă-s pietre prețioase! Și ce bucuroasă e! Acuș' or să strige la ea, fiindcă e o jignire să te bucuri doar tu singură, când toți sunt triști! Ne-am așezat cu toții la masă. Dar ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
aceeași, ce face sau ce știe una, știe și cealaltă asta o știa și El. Ce ți-a spus ție, ce mi-a spus mie, a rostit pentru amândouă și pentru toți. Uită-te la noi: nu suntem decât două picături în oceanul în care s-a scufundat și El, ca să ajute. Ca să ne ajute pe noi și pe toți ceilalți... pe tot oceanul, adică, înțelegi ? Nu aparține nimănui, de asta aparține tuturor și nici bucuria noastră, nici rugămințile, nici lacrimile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
mare!” Să mă iertați pentru că cele reproduse de mine seamănă a Îngâmfare, dar atunci... Atunci când brancardierii l-au luat pe tati de pe masa de operație Îmi curgeau lacrimile șiroi... ― Acum mi-am Întărit convingerea că semeni cu tati ca două picături de apă... Nicu privea la ele cu toată lumina cerească adunată În ochi, pe chip și În suflet. ― Mami, Îți mulțumesc pentru că mereu ai o vorbă bună și un gând frumos despre noi - a răspuns Despina. Într-un târziu, Nicu
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
dat o idee. Nu cred să știți că am un fecior născut de două zile. Și la noi, În Pomârla, la un an după botez, se taie din moțul finului o șuviță de păr, pe care nașa o fixează cu picături de ceară din lumânarea de botez pe o monedă; de argint sau... de aur! Ce bine mi-ar prinde la tăierea moțului măcar un „cocoșel” de aur! ― Să știi că povești am ascultat de la mulți indivizi ca tine. Spune-mi
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
pe fratele meu de cruce de pe front, tata Toader, aici de față... Să ridicăm paharul pentru această Întâlnire și pentru bucuria de a vă avea musafiri pe toți... Înainte de a gusta din pahar, tata Toader a lăsat să cadă câteva picături... ― „Pentru sufletele celor rămași acolo... departe...” După ce s-au ospătat s-a auzit glasul lui Nicu: ― Acum, să așteptăm ca cei mici să se culce și „bătrânii” să se așeze comod, pentru a spune sau asculta povești... Și tare aș
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
altul pe aproape” - mi-a răspuns Undiță, foarte hotărât. „Atunci, după mine, Undiță!” Am ieșit din tranșee cum iese firul păpușoiului din pământ, primăvara, și, cu mers de păianjen, am ajuns la magazie. Ne-am prelins pe lângă zid ca două picături de apă, până ce am ajuns În spatele santinelei. I-am făcut semn lui Undiță să acționeze. N-am văzut mișcarea lui. Am auzit doar o lovitură Înfundată... Rusul a căzut ca iarba sub ascuțișul coasei. În clipa următoare, ne-am ițit
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
și plângea. „Ce-i cu tine?” - l-am Întrebat. „Uite aici” - a ridicat el sita. Sub sită, ghemuit, cu o gheară Înfiptă În gât... zăcea pițigoiul, fără suflare... Nu se atinsese nici de o firimitură sau poate nici de o picătură de apă... „Și acum, prin mișcarea lui greu de urmărit, el Îmi dă lecții de supraviețuire În fața glonțului inamicului” - gândeam eu... ― Biata vietate - a oftat Maria. ― În timp ce mâncam, zgomotul unui motor de avion a străbătut văzduhul până la noi. „Acesta-i
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
luminii prea puternice pentru ea... Și dacă am reveni la realitate, am constata că aseară, la „Hanul cercetașului”, s-a scris deja Începutul acestei „Enciclopedii”. ― Da, domnule profesor. S-a scris doar... prima literă. ― Adică s-a aruncat doar o picătură de apă Într-un ocean... Liniștea care s-a așternut pentru o vreme le-a dat posibilitatea celor doi să revină la realitate. La treburile care Îi așteptau. Te-aș ruga ca Înainte de a pleca acasă să trecem pe la pacientul
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
cu aerul că ar fi vrut să spună: "Ei, ați văzut? Cine-a avut dreptate până la urmă?... Să stea la pușcărie menșevicii ăia!..." Noroc la toți! zise el, arătându-și dinții albi și puternici, apoi își goli clondirul până la ultima picătură. Alexandru Drăghici își drese glasul și luă o poză oficială în fața șefului cel mare: Eu mi-am făcut datoria, tovarășe Dej, și v-am adus la cunoștință situația. Noi avem informații că social-democrații din unele țări vestice vor să facă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
ci mai degrabă dându-i un fel de certitudine că nervii care comandă simțurile sunt ținuți la locurile lor. Nara stângă, mereu mai sensibilă ca dreapta, este jenată de o gâdilătură. Cu coada ochiului drept înregistrează defilarea negrăbită a unor picături care cad din înălțimi spre ființa ei de parcă ar fi o scurgere lentă din streașina cerului. Nu îndrăznește să încerce să își miște membrele, de altfel intuiește că brațul drept este în legătură cu traiectoria picăturilor care alunecă din cer. Îi trece
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
drept înregistrează defilarea negrăbită a unor picături care cad din înălțimi spre ființa ei de parcă ar fi o scurgere lentă din streașina cerului. Nu îndrăznește să încerce să își miște membrele, de altfel intuiește că brațul drept este în legătură cu traiectoria picăturilor care alunecă din cer. Îi trece prin minte imaginea tinerei care a plecat din salonul de spital în fotoliul cu rotile. Un gând fugar trece prin creierul care nu a avut încă timp să se odihnească : "Oare și eu ?" Ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
facem automat în viața de zi cu zi. I se pare că abia acum a descoperit această plăcere care o ajută să simtă că reintră cu adevărat în viață. Întrezărește cu coada ochiului brațul drept care continuă să fie alimentat cu picături ce se scurg dintr-un înalt pe care nu îl poate scruta. Aude un zvon de glasuri, de pași, de uși deschise pe culoarul care în amintirea ei este neobișnuit de lung. Dar iată că, deși zgomotele îi par îndepărtate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
a nu se știe câta oară. În cameră este cald, iar el nu are curajul să se miște ca să își scoată bluzonul. Valuri de sudoare se preling de-a lungul spinării, a coapselor, a gâtului, a frunții. Încă puțin și picături vor ajunge la gură, poate amestecate cu alte picături sărate. Automat caută în buzunarul bluzonului batista și își tamponează tâmplele, fruntea, pomeții obrajilor... Ciudat, batista are un parfum care nu este al lui, un parfum proaspăt de ... Ușa se deschide
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
cald, iar el nu are curajul să se miște ca să își scoată bluzonul. Valuri de sudoare se preling de-a lungul spinării, a coapselor, a gâtului, a frunții. Încă puțin și picături vor ajunge la gură, poate amestecate cu alte picături sărate. Automat caută în buzunarul bluzonului batista și își tamponează tâmplele, fruntea, pomeții obrajilor... Ciudat, batista are un parfum care nu este al lui, un parfum proaspăt de ... Ușa se deschide și un pat pe rotile se apropie cu un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
se întrebă urcând în grabă scara spre cabinetul lui. Fără să se schimbe, telefonează la Spitalul pentru tineri cu probleme psihomotorii din Orașul din Alsacia, ca sa afle ultimele noutăți despre evoluția lui Justin. Răspunsul de la capătul firului se lasă așteptat. Picături de apă cad cu un zgomot sec din păr și de pe hainele ude. Așteptarea pare un veac, iar vocea care în sfârșit îi răspunde este politicoasă, dar rece, tăioasă ca lama bisturiului : "Justin Grand ? Spuneți că sunteți tatăl lui ? Profesorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
și încălțat cu pâslari. Este înfășurată în aceeași bertă cu înfățișare de mantie de culoarea măslinei, bordată de franjuri înnodate în mod bizar. Artiomușca... Îi zace nevasta de mai multe zile și azi are mari fierbințeli. I-am dat niște picături de nalbă amestecată cu crețișoară. Dacă astea nu-i fac bine, va trebui să mă duc s-o văd și asta e mai greu, stau departe, trebuie să mă ia cu sania. Dacă te-ai odihnit bine pot să încep
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
nimic, sunt și ele triste și tăcute tot timpul. Ele îl imploră pe Gery să îl aducă înapoi pe Vasili dar dacă el nu o putea, o să pornesc eu în căutarea lui. Și culmea este că azi au apărut câteva picături de sânge pe chilotul meu. Mama m-a prevenit că se va întâmpla asta dar totuși am dat fuga să o caut și să îi spun. Ea m-a sărutat, mi-a spus să o aștept, a intrat în sala
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
aparent la câțiva metri de centru. Cristina, arăți delicios. Dacă ai apărea așa zilnic, nu numai că ai face viața mai frumoasă, dar ai fi pe zi ce trece mai frumoasă, căci nimeni nu s-a sătura de frumusețea ta. Picături de cristal aruncate în noapte, rezonând dulce din alte vremuri, îmi aduc aminte de vinerile unei tinereți trăite în paradisul culorilor, de flori culese în zorii unei tinereți pierdute când emoțiile plâng rouă. Este posibil că într-o altă dată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
frigul îl voi simți ca pe un zvâcnet amorțit. Dincolo de armonie este turnul în care individul simte. Norii curgeau din cer într-un potop de lacrimi. O vântoasă era pornită pe măturat copacii. Luz Maria, Lucecita. Când cade ploaia mocănit, picăturile una câte una se adună în ochiuri de apă. Griul uniform din jur le ține de urât. Plâng norii bătuți de vânt, vine gheața bătută de ape, țipă piatra de frig. Nuielușele țipă și ele, însă de umed și ud
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
gheața bătută de ape, țipă piatra de frig. Nuielușele țipă și ele, însă de umed și ud. Covorul pe ducă va începe curând să se destrame, el e uzat, fața e dusă. Nu e de altă parte când picură pic-pic-pic picăturile de lacrimă/ pe tabla lustruită/ se aude un clinchet melodios, de efect. Pașii tocurilor zglobii se aud pocnind pe metal. Iar imaginația începe să cânte. Însă, pe de altă parte cristalul bine conturat oferă claritatea de excepție, foarte bine conturată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]