18,182 matches
-
de cultură, adică o expoziție importantă și nu o simplă gesticulație de circumstanță așa cum de multe ori se întîmplă. Însă în ciuda acestui fapt, deopotrivă consistent și legitim, expoziția lui Mircea Bochiș definește doar parțial evenimentul. Ea se referă strict la pictor, la o existență retrasă în atelier, la o meditație prelungită asupra realului nemijlocit și asupra formelor plastice în dinamica lor istorică, la capacitatea de a imagina și la vocația de a construi în interiorul unui gen. Dar pictorul Mircea Bochiș este
Semnificația unei aniversări by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17250_a_18575]
-
referă strict la pictor, la o existență retrasă în atelier, la o meditație prelungită asupra realului nemijlocit și asupra formelor plastice în dinamica lor istorică, la capacitatea de a imagina și la vocația de a construi în interiorul unui gen. Dar pictorul Mircea Bochiș este destul de bine cunoscut, atît în habitatul său artistic, cît și în cercurile mai largi ale oamenilor de specialitate și, din punctul acesta de vedere, expoziția nu face decît să consolideze o imagine și nu să o modifice
Semnificația unei aniversări by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17250_a_18575]
-
își construiește un alt areal, o grădină fantasmatică și un vis paradisiac. Și totuși, în pofida acestei aventuri în lumea imaginii, pictura lui Bochiș nu dezvăluie în întregime anvergura artistului sau, încă și mai complexă, pe aceea a personajului. Pentru că, în afara pictorului, în atelierul lui Bochiș se mai ascund sculptorul și bijutierul, iar în afara atelierului se mișcă agil, fără prejudecăți și fără inhibiții, atît sculptorul cu viziuni monumentale, cît și managerul oricînd pregătit să pună în acțiune evenimente cu durată limitată sau
Semnificația unei aniversări by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17250_a_18575]
-
plutește prin căsoaie"), un trup "blagoslovit", acoperit cu răni sfinte: "ăia din sat l-or fi crezând și sfânt, or fi așteptând să crape și să pună mâna pe moaște". Odată cu mântuirea vieții prin artă - căci, după cum învață Aristotel de la pictor, personaj cheie în biografia sa, arta "te învață să ajungi în rai" - taina grijaniei devine realitate cotidiană: după plecarea din casă, în urma lui Aristotel rămân pe masă pâine și vin, însemne vizibile ale prezenței divinului. În mediul acvatic al memoriei
O meditație pentru zilele noastre by Roxana Pană-Oltean () [Corola-journal/Journalistic/17279_a_18604]
-
meditativ, publicația care vine ofensiv către privitor, cu o revărsare de imagini și de forme în care un baroc subsidiar, de structură, se completează cu un proiect baroc, cu un amestec de voluptate și reprimare, este albumul (cartea sau catalogul) pictorului Silviu Oravițan. Impecabil din punct de vedere tehnic, albumul lui Oravițan, deși incomplet ca informație vizuală, pentru că artistul s-a rezumat doar la perioadele mai recente ale picturii sale, este o mărturie completă, uneori chiar supraabundentă, despre om și artist
Cartea ca obiect estetic by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17285_a_18610]
-
cel decedat. În fapt, epitafele din Săpînța sînt opera integrală (text, scriere, pictură policromă, cioplirea crucii, executarea "portretelor" morților, a motivelor florale sau geometrice ce însoțesc textul), încă din anii '30, a meșterului Ion Stan Pătraș, artist naiv total-poet, sculptor, pictor - ajutat de "elevii" săi, pînă în 1977 cînd a dispărut și el, evident îngropat în cimitirul "său". De atunci, inscripțiile au rămas în grija discipolului Dumitru Pop zis Tincu, născut în 1955. Cum toți acești talentați și originali artiști populari
Prima ediție a epitafelor de la Săpînța by Florica Dimitrescu () [Corola-journal/Journalistic/17309_a_18634]
-
Constrîns, pentru a supraviețui, asemenea multor artiști în aceste vremuri nu tocmai însetate de artă, să facă și altceva decît exerciții gratuite de imaginație, el s-a retras într-o fecundă activitate de restaurator. Iar după semnalele trimise spre exterior, pictorul părea a se fi resemnat provizoriu în fața acestei realități. Însă tocmai prodigioasa lui activitate de restaurare, sprijinită pe o inteligență artistică de o mare forță și suplețe, constituie suportul material și simbolic pentru recenta sa expoziție. Dar spre înțelegerea mai
Restaurare și postmodernism by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17304_a_18629]
-
intimității creatorilor investigați, al metabolismului lor artistic, altminteri greu, sau chiar imposibil, de sesizat din afară. Expoziția lui Dinu Săvescu descinde, pe de o parte, direct din aceste spații ale istoriei artei, mai exact din istoriile particulare ale unor mari pictori români, iar, pe de altă parte, ea este expresia puternică a unei reprezentări proprii, a unui mod ireductibil de gîndire artistică și de implicare morală, dar și a unei filosofii mai largi, a unei concepții integratoare, care se sprijină temeinic
Restaurare și postmodernism by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17304_a_18629]
-
pe care le unesc cîteva elemente comune: mai întîi peisajul și, mai apoi, peisajul rezumat, puternic circumscris, care este natura moartă. În ciuda aparențelor comode, care ar lăsa să se întrevadă doar un dialog unic, Dinu Săvescu - Theodor Aman, în fond, pictorul invocă un întreg fenomen, în esență acela al plenerismului românesc.
Restaurare și postmodernism by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17304_a_18629]
-
în dreapta abisuri înfricoșătoare. Șerpi, păianjeni, mlaștini, jar, dar mai ales nebuni cu dinți de oțel și gheare de fier, care te sfârtecă dacă pici în mijlocul lor. Le fou de l'abime. Acesta este un tablou al lui Paul Klee, marele pictor care seamănă fizic uluitor de bine cu un alt mare nesupus, Julius Evola, le visionnaire foudroyant, a cărei urnă cu cenușă a fost dusă sus în Alpi, unde nu mai crește fir de iarbă și nu mai e colț de
Universuri paralele by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/17351_a_18676]
-
ultimii ani și abil promovat politic prin ,,Festivalul Național Cîntarea României". Cam trei segmente mari s-au coagulat, în aceste condiții, în arta profesionistă și ele realizau un oarecare echilibru de ansamblu: primul era acela al colaboraționiștilor instituționalizați și al pictorilor de curte în care intrau, cu grade diferite de implicare (și cu grade diferite, în general) nume ca Viorel Mărginean, Sabin Bălașa, Vasile Pop Negreșteanu, Constantin Piliuță și mulți alții fără autoritate, dar și artiști mult mai complecși cum sunt
După zece ani (II) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17358_a_18683]
-
supraveghere ideologică, artiștii au trăit un prim moment de adevărată derută. Cel mai puternic zdruncinați au fost artiștii de curte care au rămas, peste noapte, orfani: adică s-au trezit dintr-odată fără îndrumători, fără protecție și fără comanditari. Un pictor ca Vasile Pop Negreșteanu, de pildă, nu și-a găsit nici pînă astăzi un ton convingător, iar partenerii sau maeștrii săi de liturghii partinico-ceaușiste își camuflează și acum temele predilecte sub diverse bandaje, mai mult sau mai puțin transparente. Segmentul
După zece ani (II) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17358_a_18683]
-
lui Bălașa, s-au trezit robotind din greu la urcușuri pe Golgota și la răstigniri. În aceste condiții, cel care și-a propus declarat salubrizarea acestei zone de aluviunile subculturii, de vulgaritățile oportuniste și de incontinentele gesticulații sterile, a fost pictorul Sorin Dumitrescu. Pe fondul și în prelungirea grupului Prolog, el a înființat Fundația Anastasia, în al cărei program se regăsește explicit ideea reconcilierii culturii cu spațiul cultic. În galeriile Catacomba, unde s-a promovat cel mai coerent proiect din ultimii
După zece ani (II) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17358_a_18683]
-
Otiliei, cu excepția eroinei condamnată să se retragă într-un destin banal. Urâte toate personajele din Bietul Ioanide, cu excepția eroului însuși, net ratat de autor. Urâtă lumea lui Bruegel, a lui Goya, a lui Picasso, frumoasă, pe cât de irelevantă, aceea a pictorilor academici. (Academic, de la acadea?) Iar dacă Boticelli pictează frumuseți, sensul tainic al pânzei se adeverește a fi mortuar. Oribile mutrele de magistrați, de parlamentari ai lui Daumier și pe cât de urâte, pe atât de convingătoare, acolo unde chipul străbate prin
24 de ore din 24 by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/17367_a_18692]
-
publicul larg care se obișnuise deja să descifreze în această zonă începutul unor promisiuni. în condițiile unei asemenea decomprimări ideologice și ale unei reale și abrupte libertăți de manifestare, Uniunea Artiștilor Plastici și-a proclamat insurgent identitatea atît prin debarcarea pictorului de curte Viorel Mărginean din funcția de președinte, cît și prin ieșirea nițel țîfnoasă și ostentativă din schemele Ministerului Culturii, în fruntea căruia nu se mai găsea, de această dată, Suzănica Gîdea, ci Andrei Pleșu, unul dintre cei mai legitimi
După zece ani (I) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17377_a_18702]
-
Pavel Șușară Camil Ressu este unul dintre pictorii interbelici destul de puțin cunoscuți astăzi, dar a căror imagine a rămas imprimată în straturile adînci ale memoriei prin cîteva lucrări devenite, într-o anumită perioadă, emblematice. Iar împreună cu aceste lucrări s-au mai perpetuat și anumite enunțuri stereotipe care au
Camil Ressu, la o nouă lectură by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17395_a_18720]
-
surprinzător că se întîmplă acest lucru, pentru că Ressu se implică în lucrările sale mult mai puternic decît ar presupune, în mod firesc, actul artistic. Cu grave carențe de imaginație și fără acea detașare născută din conștiința relativismului oricărui act simbolic, pictorul se transformă într-un observator crispat și atribuie artei sale consistența realității însăși. În această prespectivă el este mult mai puțin sensibil la elementele de limbaj și la convențiile de construcție și infinit mai grav în preocuparea de a depune
Camil Ressu, la o nouă lectură by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17395_a_18720]
-
ipostază și ca exercițiu al libertății. Lucrurile se schimbă, însă, radical, atunci cînd este vorba de marile și numeroasele sale compoziții cu personaje identificate limpede ca statut social și ca existență istorică. Socialistul Ressu lucrează aici mult mai intens decît pictorul, iar avîntul ideologului depășește confortabil anvergura esteticianului. Compozițiile sale cu țărani, muncitori, pescari și alte categorii socio-umane, selectate de pe versantul obscur al existenței, se împart în două mari categorii, susținute în mod tacit prin tot atîtea variante ale aceleiași teze
Camil Ressu, la o nouă lectură by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17395_a_18720]
-
existenței, se împart în două mari categorii, susținute în mod tacit prin tot atîtea variante ale aceleiași teze: mai întîi, este vorba de o descriere afirmativă, de o celebrare a omului în sine, dincolo de orice proces de intenție, și atunci pictorul cade într-o retorică sămănătoristă de tip liric și grigorescianizează festiv, însă ceva mai bolovănos (Țărănci lîngă troiță, 1910, Țărănci din Vlaici, 1910, Țărănci la biserică, 1912, Țărani în bătătura casei, 1914, și chiar Bărci cu țărani la Măcin, 1915
Camil Ressu, la o nouă lectură by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17395_a_18720]
-
troiță, 1910, Țărănci din Vlaici, 1910, Țărănci la biserică, 1912, Țărani în bătătura casei, 1914, și chiar Bărci cu țărani la Măcin, 1915 etc.). Nepunîndu-se aici problema individualizării personajelor sau a descrierii lor psihologice, ca personaje determinate ori ca tipologie, pictorul deplasează interesul pe atmosferă, pe cadrul idilic și feeric și pe un etnografism pe jumătate convențional, pe jumătate documentar. Există în aceste lucrări un rousseau-ism tardiv și provincial, un mod, cam naiv, de a afirma inocența originară a lumii rurale
Camil Ressu, la o nouă lectură by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17395_a_18720]
-
-ți poți da seama (și nici n-ar avea importantă) dacă doctrina a premers discursul liric sau invers. Fluxul oniric e captat cu un aer de naturalețe, cu un creion mai curînd de reporter fantast decît cu un penel de pictor suprarealist pedant, așa cum proceda Leonid Dimov (l-am numit cîndva - formulă ce i-a plăcut! - un parnasian al hazardului): "Din adîncul întuneric/ se ițesc precum din stranii holograme/ chipuri și lucruri/ străluminate/ labirinturi în relief/ fante-n care-alunec/ înapoi spre
Poezia ca vis, visul ca poezie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17914_a_19239]
-
acționează impulsiv, cu riscul de a-și găsi astfel pieirea. Cu greu s-ar putea concepe o viață mai sumbră și mai înspăimîntătoare; ea aduce însă cu lumea medievală, bîntuita la rîndu-i de crime și orori, din Andrei Rubliov. În locul pictorului de biserici, la Sînger avem un bătrîn evreu, rabinul Ben Dosa, care se străduiește să aducă seninătatea credinței între acești barbari disperați. Ben Dosa e o figură impresionant de luminoasă în această lume a tenebrelor: de meserie cizmar, el e
Fascinatia ororii by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17939_a_19264]
-
Constantin Țoiu Totdeauna în atelierele pictorilor și sculptorilor m-am simțit bine, liber și bucuros. Bucuros pentru că deseori vedeam primul pînzele zugrăvite, proaspete încă, sculpturile neexpuse, pe care artistul-prieten mă invită să le trec în revistă cel dintîi. Mirosul culorilor... Gesticulația... Mai este apoi admirația mea
Putzul lui Babel by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/18028_a_19353]
-
face artă, că tot românu^, în general și fals zicîndu-se că s-ar naște poet. Aici e și dramă noastră. Să spun neseriozitatea?... Acest sonet, avînd o valoare pur personală, biografica, așadar, se intitulează MOARTEA LIBELULEI și este dedicat marelui pictor și prieten Ion sau Alin Gheorghiu, de ale cărui tablouri vechi de o greu de estimat valoare, apartamentul în care locuiesc este plin, alcătuind un fel de muzeu. Dau tiparului pentru întîia dată acest sonet cu sentimentul că încalc o
Putzul lui Babel by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/18028_a_19353]
-
ridic, mă uit la artistul în cîrje, vreau să-l întreb ceva, mă răzgîndesc, îl salut doar cu o simpatie prefăcuta... Aș fi vrut să-i spun să încerce și în poezie, titlul...într-un copac îl găsisem mai reușit. Pictorii amatori mă inhiba totdeauna. Poeții, nu. Pictorii, da. Pentru că pictură, o știu bine de la prietenul Alin Gheorghiu, cere multă rigoare și multă muncă. Deși, care alt lucru, - onest făcut, în orice meserie, - nu cere aceleași calități?...
Putzul lui Babel by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/18028_a_19353]