1,077 matches
-
cont de nimic, nici de țară, nici de familie, nici de copii, nici de prieteni... A.C. - Nu. R.G. - Când ați plecat, prin 1969 sau ’70, Ileana Cojan și copilul au rămas în România. A.C. - Ați cunoscut-o? R.G. - Da, ca pictoriță, i-am văzut o expoziție - Eu nu vă judec. Fiecare om are o singură viață. Dar... A.C. - Te simpatizez foarte mult (ne vedeam prima dată). R.G. - Am avut și eu un trecut dureros, dar nu urăsc pe toți comuniștii, așa
Interviu cu Aurel Cojan by Ruxandra Garofeanu () [Corola-journal/Journalistic/13072_a_14397]
-
această expoziție și că o probă impusă de finalizarea studiilor, dar și ca o expozitie personală pur și simplu. Nu știu care a fost ecoul acesteia în rîndul comisiei de evaluare și cît de greu va atîrnă ea în istoria studenetească a pictoriței, dar pentru privitorul neîmpovărat cu responsabilități didactico-administrative, expoziția este realmente o surpriză. Deși foarte tînără și încă departe de a fi intrat în atenția publică, Mirela Trăistaru și-a individualizat deja expresia și, în același timp, și-a construit riguros
Gestul crud si reveria culturală by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17682_a_19007]
-
rol foarte important, într-un spațiu simbolic cu o acreditare incontestabila, acela al picturii de șevalet, al tabloului. Toate aceste componente ale artei sale merită o atenție specială, pentru că fiecare în parte o individualizează și o exprimă deplin pe tînăra pictorița. Din punct de vedere temperamental, Mirela Trăistaru se situează în spațiul artistic transilvănean, în orizontul acelui expresionism cromatic și compozițional care însoțește trăirea intensă și se manifestă prin formule expresive directe, uneori la limita cruzimii. Pensulația nervoasă pe spații mici
Gestul crud si reveria culturală by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17682_a_19007]
-
pictură s-ar opri aici, doar la nivelul mărturiei abrupte și al experienței existențiale nude, totul ar fi poate de o incontestabila autenticitate la nivel psihologic, dar sumar sub raport artistic și insuficient ca proiect cultural. Conștientă de acest risc, pictorița merge însă mult mai departe și blochează din capul locului orice tentativă de lectură exclusivă în perspectiva existențiala. Ea își bandajează cultural expresionismul, îi temperează asperitățile, îi pune în surdina gravitatea și dizlocă patetismul din locurile în care el ar
Gestul crud si reveria culturală by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17682_a_19007]
-
ale unor enatomii și ele sumare, pictură Mirelei Trăistaru configurează o lume ritualizata, încremenita în manifestările ei exemplare: naștere, nuntă, moarte. Fără ostentație și fără crispare, cu citate livrești și cu aluzii etnografice, cu agitații grafice și cu pensulații largi, pictorița dezvolta simultan idei plastice și narative, gesticulează viu și interoghează memoria într-o expozitie-proiect, adică într-un discurs unitar și logic, atît de departe de cumulul de tablouri cu care sînt agresate sistematic galeriile noastre. Dar pe lîngă toate acestea
Gestul crud si reveria culturală by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17682_a_19007]
-
părăsească orașul și să se ascundă. După război, evreii din oraș au emigrat masiv în Israel, rămânând în urma lor o comunitate evreiască redusă la un număr de ordinul zecilor de persoane. Personalitățile provenite din rândul comunității evreiești buzoiene au fost pictorița Margareta Sterian și filosoful Ludwig Grunberg. Emigrați în secolul al XVIII-lea pentru a evita prigoana otomană împotriva creștinilor din Balcani, și stabiliți în Țara Românească unde s-au bucurat de libertatea de a practica creștinismul, câteva grupuri de bulgari
Buzău () [Corola-website/Science/296938_a_298267]
-
Doilea Război Mondial; Voiculescu a petrecut, la o vârstă înaintată, 4 ani în închisorile comuniste, iar Șeicaru, condamnat la moarte în contumacie, s-a refugiat în Europa Occidentală. Tot în perioada interbelică, s-a remarcat și artista buzoiancă Margareta Sterian (pictoriță, scriitoare și traducătoare de limba engleză); reprezentantă a micii comunități evreiești, Sterian s-a remarcat atât în perioada interbelică, cât și în cea comunistă, într-un domeniu neafectat de cenzură, deși a fost marginalizată în perioada stalinistă, în care era
Buzău () [Corola-website/Science/296938_a_298267]
-
College, ca membru al Societății Literare Alpha Delta Phi. A primit distincția Edith Mirrielees Fellowship de la Centrul de Creație literară al Universității din Stanford, pe care l-a frecventat între 1970-1972. În 1971 s-a căsătorit cu Annette Weisberg, o pictoriță, dar au divorțat 35 de ani mai târziu. Cei doi au trei copii, Rachel, Suzanne și Weisberg Turow. După ce a părăsit Baroul american, Turow a devenit romancier, începând să scrie thrillere cu acțiune din domeniul juridic și de Drept, cum
Scott Turow () [Corola-website/Science/300081_a_301410]
-
stabilește la Paris și este cosemnatar al revistei "Manifestul Suprarealismului", participă la toate expozițiile mișcării și se îndrăgostește de Marie-Berthe Aurenche, care în ochii lui posedă "frumusețea personajelor lui Botticelli". O va părăsi totuși pentru o tânără irlandeză, Leonora Carrington, pictoriță ca și el. Amândoi pleacă în 1941 în America, Leonora se îmbolnăvește însă de o afecțiune psihică, iar Ernst își găsește scăparea cu o altă amantă, Peggy Guggenheim, din familia cunoscuților colecționari de artă, cu care se și căsătorește, dar
Max Ernst () [Corola-website/Science/300781_a_302110]
-
o afecțiune psihică, iar Ernst își găsește scăparea cu o altă amantă, Peggy Guggenheim, din familia cunoscuților colecționari de artă, cu care se și căsătorește, dar căsnicia lor nu va dura nici măcar un an. În 1942, pleacă în Arizona cu pictorița Dorothea Tanningg, cu care se va căsători în anul 1946. Va reveni în Franța în 1953, iar un an mai târziu primește Marele Premiu la Bienala de la Veneția, fapt pentru care grupul suprarealist îl renegă. Max Ernst moare la 1
Max Ernst () [Corola-website/Science/300781_a_302110]
-
în stil neo-bizantin de către Ovidiu Preutescu, ucenic al marelui pictor și duhovnic ortodox Sofian Boghiu de la mănăstirea Antim din București (alături de care a pictat mai multe biserici importante din țară și din Siria). Bolta sfântului altar și catapeteasma sunt opera pictoriței Lucia Turcea, sora cunoscutului poet Daniel Turcea. Au depus osebită trudă la înălțarea sfântului locaș Liță Constantin (Purice), Constantin Laurenția, Ilie Eugen și Stoica Marin. Locuitorii din Plopi au dat dovadă, de altfel, de-a lungul timpului, de un spirit
Plopi, Teleorman () [Corola-website/Science/301823_a_303152]
-
sfanțul lăcaș, în tehnică fresco, arhiepiscop al Vadului, Feleacului și Clujului fiind I.P.S Teofil Herineanu, episcop vicar P.S. Iustinian Chira, protopop al Huedinului Petru Nicolae, paroh P.C. Pușcaș Dorel, prim epitrop domnul Vușcan Mihai, pictură a fost executată de pictorița Ceicu Gabriela Raluca din București. În fața bisericii se înalță o cruce monument, ridicată în memoria eroilor patriei, în anul 2002. Eroi căzuți în primul război mondial: Vlaic Petre, Vlaic Ioan, Vlaic Mihai, Sacaliș Ioan. Eroi căzuți în al doilea război
Văleni (Călățele), Cluj () [Corola-website/Science/300362_a_301691]
-
ediție din arhivă): „Fiii satului Dobridor s-au întâlnit ieri pentru a sărbători cei 105 ani trecuți de la punerea pietrei de temelie a Bisericii «Sfântul Nicolae» din localitate. Cu aceasta ocazie, Căminul cultural a găzduit o expoziție de tablouri a pictoriței amatoare Nuți Popa, o insignografie cu obiecte de valoare aparținând Elenei Vlăduț, o expoziție de ouă încondeiate și goblenuri purtând semnătura Asinetei Gâscan și o altă expoziție, de cărti și publicații despre satul Dobridor, despre oamenii celebri născuti în acest
Dobridor, Dolj () [Corola-website/Science/300397_a_301726]
-
apare volumul care îl consacră, "Alcools", în care adună cele mai reușite poeme scrise între 1898 și 1912, suprimând punctuația pentru a nu stânjeni discursul liric, angajat în epopeea libertății expresiei. În 1907, Picasso i-o prezentase pe Mărie Laurencin, pictorița de talent, ale cărei opere pot fi văzute la muzeul ""Orangerie"" din Paris, prin care se va lega, printr-o iubire pătimașa, tot mai temeinic de lumea artelor. În 1914 se înrolează, iar în 1916 este rănit grav la cap
Guillaume Apollinaire () [Corola-website/Science/298588_a_299917]
-
mama sa se căsătorește cu zidarul Florea Stoicea. Dimitrie Stelaru a avut trei mariaje. Se căsătorește pentru prima oară la Turnu Măgurele cu o profesoară de filozofie cu care a avut o fiică. Al doilea mariaj a fost cu o pictoriță cu care a stat șase ani. Din ultima căsătorie rezultă un fiu, Eunor. În anul 1940 a făcut o farsă lugubră, publicând în ziarul "Semnalul" un anunț prin care își anunța decesul, eveniment pe care i l-a relatat în
Dimitrie Stelaru () [Corola-website/Science/299158_a_300487]
-
abstracți, anticipează viitoarea tendință de respingere a expresionismului abstract violent a la Pollock, pe care criticul Clement Greenberg o va intitula abstracțiunea post-picturală. Mișcarea a apărut în jurul anului 1958, când Morris Louis și Kenneth Noland, experimentând o tehnică învățată de la pictorița Helen Frankenthaler, inaugurează seria lor de compozițiile „aerisite” în care, spre deosebire de "action painting", gesturile sunt restrânse, iar culorile mai intense, dispuse în forme nu foarte riguroase și având adeseori ca fundal albul pânzei. (Puțin mai târziu, Sam Francis va realiza
Artă abstractă () [Corola-website/Science/299281_a_300610]
-
ar trebui să fie prieteni. Într-una din zilele următoare, liniștea pescarilor este întreruptă de muzica unui casetofon. Trimis să-i spună celui care face zgomot că muzica îi deranjează pe cei doi pescari, Corneliu găsește pe mal o tânără pictoriță (Cristina Hoffman). Membrii expediției, cu excepția scriitorului care a rămas fidel respectării interzicerii contactului cu străinii din regulament, organizează o masă festivă la care o invită pe pictoriță. Ei așază pe masă alimente aduse de la oraș, sticle de alcool, pachete de
Operațiunea Monstrul () [Corola-website/Science/298788_a_300117]
-
muzica îi deranjează pe cei doi pescari, Corneliu găsește pe mal o tânără pictoriță (Cristina Hoffman). Membrii expediției, cu excepția scriitorului care a rămas fidel respectării interzicerii contactului cu străinii din regulament, organizează o masă festivă la care o invită pe pictoriță. Ei așază pe masă alimente aduse de la oraș, sticle de alcool, pachete de țigări și un casetofon, încălcând regulamentul expediției pe motiv că „în anumite împrejurări nu e cazul să fim rigizi”. În timpul mesei, directorul și Eugen se laudă cu
Operațiunea Monstrul () [Corola-website/Science/298788_a_300117]
-
e cazul să fim rigizi”. În timpul mesei, directorul și Eugen se laudă cu performanțele pescărești, după care petrecăreții cântă la lumina focului de tabără și dansează. Directorul îi spune lui Corneliu să plece, supărat de faptul că acesta flirta cu pictorița. Cum orele treceau, membrii expediției merg în căutarea lui Corneliu și constată cu surprindere că acesta prinsese „monstrul”. Filmul se încheie cu călătoria acasă a membrilor expediției, prilej pentru directori să constate că și-au cam neglijat soțiile, iar expedițiile
Operațiunea Monstrul () [Corola-website/Science/298788_a_300117]
-
y Miranda s-a nascut pe data de 26 august într-o familie cu origini mexicane și spaniole, fiind al cincilea și ultimul copil al familiei sale. Tatăl acesteia era cercetător, doctor în patologie, criminalist și scriitor, iar mama sa pictorița. Printre surorile sale se numără și o actriță de succes și anume Lăură Zapata. Thalía a început să apară în mass-media încă de la o vârstă fragedă, ea fiind selectata pentru un rol într-o reclamă televizată când avea doar un
Thalía () [Corola-website/Science/298906_a_300235]
-
de Rivera (; născută Magdalena Carmen Frieda Kahlo y Calderón; 6 iulie 1907 - 13 iulie 1954) a fost o pictoriță mexicană care s-a făcut cunoscută mai ales prin autoportretele sale pictate într-un stil suprarealist. s-a născut și a murit în capitala Mexicului, Mexico City, în casa sa, cunoscută sub numele de Casa Albastră (Casa Azul) A afirmat
Frida Kahlo () [Corola-website/Science/297765_a_299094]
-
fascinat foarte mult, mai ales Paestumul , un templu grec. La mijlocul anului 1787 s-a întors la Roma, unde reia scrierea lucrării „Torquato Tasso” și termină „Egmont”, lucrare începută în anul 1775. În acest timp Goethe era des în vizită la pictorița Angelika Kauffmann, și tot atunci pictorul Tischbein l-a pictat în haine de călător în zona Campagna Romană din preajma Romei. După acești doi ani în Italia, Goethe își pregătește reîntoarcerea la Weimar. Prietenia sa cu Carl August, căruia Goethe îi
Johann Wolfgang von Goethe () [Corola-website/Science/297778_a_299107]
-
însă un artist suprarealist în sens propriu și nu a făcut parte din cercul parizian din jurul lui André Breton. Totuși este uneori considerat ca suprarealist, prin faptul că opera sa nu reflectă o realitate vizibilă, ci redă o reprezentare interioară ("Pictorița" 1933, "Nud în mijlocul unui peisaj" 1933). În acest timp Picasso pictează un ciclu dedicat luptelor cu tauri ("Moartea toreadorului", 1933) și reia mitul antic al Minotaurului, care simbolizează virilitatea. În 1935 se desparte de Olga Koklova. O cunoaște pe Dora
Pablo Picasso () [Corola-website/Science/297881_a_299210]
-
Nud în mijlocul unui peisaj" 1933). În acest timp Picasso pictează un ciclu dedicat luptelor cu tauri ("Moartea toreadorului", 1933) și reia mitul antic al Minotaurului, care simbolizează virilitatea. În 1935 se desparte de Olga Koklova. O cunoaște pe Dora Maar, pictoriță și fotografă, care avea mulți prieteni în cercul suprarealiștilor. În noua lui dragoste pictorul găsește o corespondență intelectuală care până atunci îi lipsise. Nu o va părăsi totuși pe Marie-Thérèse și își împarte viața între cele două amante. După izbucnirea
Pablo Picasso () [Corola-website/Science/297881_a_299210]
-
Parisului, atelierul lui Picasso din "rue des Grands Augustins" devine un punct de întâlnire al artiștilor și literaților, ca Jean-Paul Sartre, Raymond Queneau. În anul 1946, Picasso o părăsește pe Dora Maar. El începuse de fapt o relație cu tânăra pictoriță Françoise Gilot, pe care o cunoscuse cu trei ani mai înainte. Se mută împreună în sudul Franței. Începând din anul 1948 vor locui la Vallauris, unde Picasso se consacră sculpturii, ceramicii și litografiei. În anul 1949 se naște fiica lor
Pablo Picasso () [Corola-website/Science/297881_a_299210]