2,096 matches
-
cari răsar ca bureții înveninați în foile roșii, ne cuprinde un sentiment trist care ne silește a zice: Nu cestiunea izraelită e răul principal, suferim de un rău adânc și înrădăcinat care, nelecuindu-se, ne va duce la o sigură pieire. Când oameni cari sânt capabili de-a scrie dezghețat asemenea minciuni și calomnii la adresa adversarilor lor continuă a esercita influență asupra opiniei publice, continuă a fi miniștri, deputați, mai știm noi ce, e o dovadă că acei oameni nu mai
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
și astfel în corpul compact încă al naționalității noastre ar intra colonii străine, precum au intrat de exemplu în proprietățile statului din Basarabia, în proprietățile mănăstirești din Bucovina. Aceste moșii s-ar pierde așadar fără de nici un folos, din contra, spre pieirea noastră. Luptăm ca aceasta să nu fie nicicând, dar în lupta noastră putem fi învingători, putem fi învinși și, precum un general bun, chiar sigur de victorie, va căta totuși întotdeauna să-și asigure retragerea, astfel prevăzătorii oameni de stat
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
război cu Turcia, de îndată această luptă nefastă se botează "război al independenței". Străinii vor voi anexarea, și se vor găsi și în viitor cete de masalagii cari să alerge ulițele și să strige "Trăiască cutare ori cutare formă a pieirii Romîniei". Evident e un lucru. Poporul de mult nu mai participă la toate panglicăriile acestea. Recăzut în fatalismul raselor nefericite, el a pierdut de mult orice speranță în îndreptarea răului și precum cu răceala a privit proclamarea independenței din partea Corpurilor
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
îmbătrînire și viața făr-de moarte". Copilul creștea văzând cu ochii, într-o zi cât alții într-un an, și, mânat de instinctul de neîmbătrînire și de nemurire sădit în pieptul lui, luă lumea în cap, spre a mântui împărățiile de pieire, omenirea de dușmani. Trecu pe rând când prin pustii primejduite de zmei puternici, unde nici om, nici turmă nu putea petrece și ucidea pe acei zmei, deșchizând locuri așezării oamenilor, când prin păduri locuite de fiară, pe cari le nimicea
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
lumii ețetera, ețctera!... Cât privește faptul că n-ar avea ce face cu libertatea, n-am descoperit la nimeni o suferință în acest sens, dimpotrivă, primii care au atentat la ea, legionarii, au fost înjurați, huliți, li s-a dorit pieirea și s-au bucurat când Antonescu i-a scăpat de ei..." Tăcere. El exclamă, de astă dată ironic: "De!" Și goli paharul de bere, puse mâna pe noul filtru care ni se adusese, își turnă cafea, sorbi (mă întrebam cum
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
spun că lumea veche, capitalistă, e putredă, ea va supraviețui multă vreme, atâta timp cât comunismul nostru nu va fi capabil să ofere omenirii o imagine ispititoare. Poate că aceste două lumi, resemnîndu-se cu ideea că nici una dintre ele nu e sortită pieirii, vor începe prin a se apropia și vor sfârși prin a depune eforturi comune pentru a feri civilizația noastră de pericole mult mai mari decât reprezintă pentru una capitalismul și pentru alta comunismul?! Ăsta e însă secretul furnicarului uman și
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
vie cu adierile ei de vânt foșnind prin ierburi, în mijlocul cărora numai omul poate fi împăcat, gîndind: să uiți totul, să nu uiți nimic și să nu-ți pese. El singur poate purta în suflet pacea, conflictul, nepăsarea, liniștea, sbîrlirea, pieirea, dispariția cu obrazul lipit de mama lui, pământul, pe suprafața căruia strângând în mâini bulgării, poate muri rânjind cu sfidare sau cu dragoste care să-l facă din ticălos, frate al tuturor extincțiilor. Matilda se pomenise silită să se gândească
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
Murmure de indignare, strigăte pline de ură și ranchiună, ai spus sau n-ai spus, mironosiță cu gheare chiaburești. Mă întrebam și eu, o fi spus sau n-o fi spus bleaga asta astfel de cuvinte care îi aduceau acum pieirea?... Da, pentru că după ce adunarea s-a amânat, urmând să fie reluată a doua zi când avea să-mi vină rândul și mie și șatenei orgolioase, blonda bănățeană s-a dus la cămin, s-a închis în baie și s-a
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
prin ortodoxie, a ortodoxiei ca azil al naționalității române în fața persecuției catolice instrumentate de unguri: "În biserica ortodoxă, românul se simțea român. [...] Astfel biserica devine scutul de apărare al naționalității române din Transilvania: ea ne-a salvat neamul dela o pieire sigură" (Constantinescu, 1928, p. 71). Odată cu instituirea "regatului apostolic" ungar prin încoronarea lui Ștefan I în anul 1000, românii transilvăneni devin ținta misionarismului catolic. Apostolatul catolic maghiar s-a lovit însă de rezistența ortodoxă, sub scutul căreia a fost prezervată
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
de rezistența ortodoxă, sub scutul căreia a fost prezervată naționalitatea română: "Din fericire masa cea mare a poporului român din regatul catolic își păstră cu îndârjire legea sa cea veche, adică credința ortodoxă și cu aceasta s-a mântuit de pieire" (Constantinescu, 1928, p. 71). Un alt topos de mare însemnătate al spiritualității românești o reprezintă teza românilor ca apărători ai creștinătății europene în fața islamului. Stăvilirea puhoiului turcesc și salvarea civilizației apusene devine un titlu de glorie în baza căruia este
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
că ar voi să desființeze patria, naționalitatea": "Muncitorii nu au patrie. Lor nu li se poate lua ceva ce nu au" (Marx și Engels, 1958, p. 485). Profet al societății comuniste și al prăbușirii sistemului capitalist, care este condamnat la pieire de însăși logica inexorabilă a istoriei, Marx este în același timp și un prooroc al postnaționalismului. Națiunea este continuu săpată la temelii de forțele de producție care nu mai respectă barierele politice. Revoluția industrială, descătușând forțe nebănuite ale producției, angrenează
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
vadă singurătatea ei; că la mijloc nu-i decât o beznă vagă, o neîncredere completă în înnoirea vieții, care ar putea renaște atât de minunat prin dragoste și familie, căpătându-și astfel un nou țel; că e vorba aici de pieirea unor talente, probabil strălucite, de complacere voluntară în propria tristețe, într-un cuvânt, chiar de un oarecare romantism, care nu este demn nici de mintea sănătoasă, nici de inima bună a Nastasiei Filippovna. Repetând încă o dată că lui îi e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
gât, din care pricină parcă îl gâdilă; ați simțit vreodată așa ceva, la spaimă sau în clipe de groază, când mintea rămâne intactă, dar nu mai are nici o putere? Mie, de exemplu, mi se pare că, dacă pe om îl paște pieirea inevitabilă, se prăbușește casa peste el, atunci, deodată, simte nevoia să se așeze, să închidă ochii și să aștepte - fie ce-o fi!... Deci din clipa când a început această slăbiciune, preotul, cu gesturi rapide, tăcut, i-a lipit crucea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
nici o speranță; însă cândva mi-ai spus un cuvânt, unul singur, și acest cuvânt mi-a luminat toată noaptea neagră a vieții și a devenit un far pentru mine. Spune-mi, acum, un cuvânt asemănător și mă vei salva de la pieire! Spune-mi doar: Rupe totul!» și rup totul chiar astăzi. O, ce te costă să-l rostești? Prin acest cuvânt, nu-ți cer decât un semn de înțelegere și bunăvoință față de mine, doar atât, nimic mai mult! Nimic mai mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
cu noi puteri! Trimite-mi, dar, acest cuvânt de bunăvoință (îți jur, doar de bunăvoință!). Nu te supăra pentru îndrăzneala celui disperat, a celui care se îneacă, pentru că a avut curajul să facă o ultimă sforțare ca să se salveze de la pieire. G.I.“ — Acest om pretinde, spuse Aglaia cu voce tăioasă după ce prințul termină de citit, că vorbele: „rupe totul“ nu mă vor compromite și nu mă vor obliga cu nimic, dându-mi, după cum vedeți, o garanție scrisă, chiar prin acest bilet
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
tine nu mai vin. Știi și singur că nu umblu cu înșelăciuni, pentru că întotdeauna am fost sincer cu tine. Nu ți-am ascuns niciodată părerea mea în această privință și mereu ți-am spus că măritișul cu tine ar însemna pieirea ei sigură. Și pe tine te-ar aștepta pieirea... poate, chiar mai neîndoielnică decât a ei. Dacă v-ați despărți din nou, aș fi cât se poate de mulțumit; dar n-am intenția să vă stric socotelile sau să vă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
umblu cu înșelăciuni, pentru că întotdeauna am fost sincer cu tine. Nu ți-am ascuns niciodată părerea mea în această privință și mereu ți-am spus că măritișul cu tine ar însemna pieirea ei sigură. Și pe tine te-ar aștepta pieirea... poate, chiar mai neîndoielnică decât a ei. Dacă v-ați despărți din nou, aș fi cât se poate de mulțumit; dar n-am intenția să vă stric socotelile sau să vă fac să vă certați. Deci, fii liniștit și nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
atrăgător pentru unul ca mine! Mă las sedus, prințe. Întotdeauna, în adâncul sufletului meu, am fost un artist, vă jur, Evgheni Pavlovici. Atunci, se înfierbântă Ganea din celălalt colț, reiese că, după dumneavoastră, liniile ferate sunt blestemate, că ele înseamnă pieirea omenirii, că sunt molima căzută pe pământ ca să tulbure „izvoarele vieții“? Gavrila Ardalionovici, în această seară, era într-o stare deosebită de surescitare, de veselie, de jubilație, după cum i se păru prințului. Desigur, cu Lebedev glumea, întărâtându-l, însă curând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
De origine din Franța, rămași în urma Cruciatelor în Constantinopol, unde-au ajuns la cele mai înalte demnități, reduși sub turci la treapta de negustori, Cantacuzineștii au pribegit de timpuriu în România. Încuscrindu-se cu familia străveche a Basarabilor, au adus pieirea acesteia și pieirea țării. Mâna lui Dumnezeu e grea. Basarabii - și Dănuleștii și Drăculeștii - au avut parte de binefacerea comună tuturor neamurilor ostenite de bântuirile neîndurate ale istoriei, s-au stins. Dar acei cari i-au dărâmat au avut nefericirea
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
Franța, rămași în urma Cruciatelor în Constantinopol, unde-au ajuns la cele mai înalte demnități, reduși sub turci la treapta de negustori, Cantacuzineștii au pribegit de timpuriu în România. Încuscrindu-se cu familia străveche a Basarabilor, au adus pieirea acesteia și pieirea țării. Mâna lui Dumnezeu e grea. Basarabii - și Dănuleștii și Drăculeștii - au avut parte de binefacerea comună tuturor neamurilor ostenite de bântuirile neîndurate ale istoriei, s-au stins. Dar acei cari i-au dărâmat au avut nefericirea de-a vedea
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
o guvernează: o mișcare violentă. Dar aceasta ar constitui totdeuna un pericol internațional și țara legală e prea patriotică pentru a apuca o asemenea cale. Când elementele roșii sunt în opoziție, atunci altceva. Dar bată războiul la ușă, dar vie pieirea a doua zi, puțin le pasă patrioților de meserie. Din contra, se pun în înțelegere cu străinătatea ca să răstoarne guvernul, căci când dumnealor nu sunt la putere orice mijloc de-a parveni e bun, chiar amenințări de asasinare adresate capului
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
de muncă, a numărului vitelor. Pe de-o parte deci exigențele economice ale unui stat pretins civilizat cresc zilnic și pretind o muncă din ce în ce mai întinsă pentru a fi acoperite, pe de alta, prin degenerarea fizică a rasei muncitorului și prin pieirea instrumentelor sale de muncă, se înlătură însuși posibilitatea muncii. Paralel cu aceste două rele generale, cari creează goluri din ce în ce mai mari, observăm că punctele de fruntarie se deschid pentru a face loc roiurilor de străini cari {EminescuOpXII 78} vin spre a
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
fier, școli etc., dar că în același moment suntem suplantați de străinii ce imigrează, că suntem ca omul care muncește pentru străini de vreme ce el sau nu va avea copii, sau copiii lui se vor stinge. Daca "Romînul" crede că moartea, pieirea fizică a neamului românesc nu este o ironizare amară a sistemului de pîn' acum, să-i fie de bine. Noi credem însă că un sistem care, oricât s-ar îmbogăți patrioții, are de rezultat moartea reală a unei nații e
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
un grad de neomenie care pune pe gânduri pe oricine cugeta la rolul presei într-o societate liberă. Teza lui favorită este de-a demonstra că opozițiunea se compune de reacționari cari, în înțelegere cu străinii răuvoitori ai țării, uneltesc pieirea neamului românesc. Aceasta a spus-o ziarul "Romînul" nu o dată, nu de zece ori, ci de-o mie de ori; nu de un an, nu de zece, dar de când apare acest ziar. {EminescuOpXII 183} Acesta este calul lui cel mare
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
populațiuni ajunse a nu mai putea suporta sistemul de corupțiune. Numai în cazul întîi însă perspectiva ar fi favorabilă; în al doilea izbucnirea ar fi în stare a complica relațiile din afară ale țării și a o duce spre sigură pieire. Despre o renunțare de bunăvoie a patrioților de industrie la sistemul de corupție electorală și administrativă nu poate fi nici vorba. [12 septembrie 1881] ["ÎN SCRISOAREA A ZECEA... "] În Scrisoarea a zecea adresată d-lui V. Alecsandri și publicată în
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]