96,681 matches
-
Ljubica Raichici Scriu sârbește în limba română. Mai grav. Slovele mele neverosimile, pravoslavnice și-au pierdut instinctul vital. La Sfântul Andrei, ocrotitorul neamului românesc, nu se duc, rușinate, ca orice turmă rătăcită... La poarta lui Sava Sfântul natal ar bate dar nu se mai știe, în urma cumplitei vărsări de duh, unde se află... Pilat, îmi dau
Orfan de Dumnezeu by Ljubica Raichici () [Corola-journal/Imaginative/4851_a_6176]
-
și semnul mirării unicul plop de pe insulă și parantezele două eclipse contrare, și cele trei puncte de suspensie marcând nehotărârea mea și-a lumii, și semnele diacritice ca burnița peste fântâni arteziene, și omniprezentul a-rond ca tălpile lui Yetti pierzându-se în zăpadă, și majusculele ca guler de blană alfabetului, și mândria teleghidată a prescurtărilor internaționale: SOS, INRI, BB, USA, etc. și romantica cicăleală a rimelor ca niște băbuțe care-și amintesc cum copiau în liceu de la vecinul de bancă
În lăcașul lor.... by Constantin Abăluță () [Corola-journal/Imaginative/4981_a_6306]
-
masă. îmi pune lampa în ochi să vadă dacă mi-am auzit poezia cu dinții - hai, zice (și-mi face cu ochiul) luăm o pauză ia-ți nevasta - ieșim ne-mbrăcăm noi frumos de oraș stăm încolonați ca niște salcâmi pierduți la ușă astăzi nu mai ieșim! stăm acasă și trântește ușa cu capul de se-aude până hăt în Alexandria din motanul meu a început să picure apă cu o singură picătură poți întemeia un deșert așa - ca un secret
Motanul by Eugen Suciu () [Corola-journal/Imaginative/5146_a_6471]
-
a dus pîna la Ieud de unde l-am adus într-un sac, și ne potoleam și noi setea pe încă un an, era bună și cea de la Mițu, cel care o aduna din uiumul pe care-l primea pentru că-și pierdea nopțile lîngă cazanele dintre dealuri, iar cea de la Popa, de vizavi de biserică, ne prisosea și ne țineam cu ea prietenii pe timp de iarnă care roiau ca musculițele în jurul unui cotor de măr uitat în bucătărie mai multe zile
TIHNA by Gellu Dorian () [Corola-journal/Imaginative/5500_a_6825]
-
îngropat dorințele, vanitățile, răutățile, cară cerul sub capacul de plumb, peste tot ne saltă, poartă embrionul crescut în sacul de materie grea, dar 21 de grame de suflet ne ridică mai sus decât norii, sania ne poartă trupul și își pierde urmele-n zăpadă și, mai ușori, nu ne mai înșurubăm în pământul cu morți. Și știu asta pentru că tu nu poți să mori, iubito, pentru că nu poți să dispari, mamă, pentru că nu poți să mă părăsești, tată. Acest cărucior în
Podul by Liviu Georgescu () [Corola-journal/Imaginative/5635_a_6960]
-
până la doi-trei ani, îngerul tău șade în apropierea ta. sunteți cam de aceeași greutate. îl poți vedea, auzi, pipăi. apoi, însă, el, care e energie pură, se înalță puțin, iar ochii tăi, care nu se mai uită în sus, îl pierd din vedere. auzul tău, care se îngroașă, nu-l mai poate auzi. la cinci ani, ești deja fiul părinților tăi de carne, ai coborât în lumea lor, privirea ta, care încă e un organ mai ușor decât ochiul, îl păstrează
pana la doi-trei ani, ingerul tau by Ioan Es. Pop () [Corola-journal/Imaginative/5967_a_7292]
-
lunii Cu chiciura în gene Cu gura lipită de cenușiul înghețat. Semne Umbroase, genele tale bat aripi Peste obrajii mei Laolaltă - semnele faste - în umbra mîinii mele Altă umbră Bucuria Sfidează Viețile noastre Semnele faste Sunt așezate Nu ne vom pierde Unul de altul. în derivă Se strînge peste mine orizontul - Piele prea strîmtă să mă mai cuprindă Se lasă norii lui fugind în margini Si caută scăpare-n alte maluri. Acolo, ghemuită peste ceruri Plutesc într-o derivă amețitoare Nici
Poezii by Ioana Diaconescu () [Corola-journal/Imaginative/6209_a_7534]
-
te iau la mișto c-ai început să chelești și să faci burtă, amintește-ți de Valparaiso. Dac-un handicapat ți-a lovit mașina-n parcare și-a dispărut ca măgarul în ceață, amintește-ți de Valparaiso. Dacă ți-ai pierdut cardul, mobilul e mort și nimeni nu-ți mai răspunde pe net, amintește-ți de Valparaiso. Dacă afli că suferi de bruxeloză, retropatie, azoospermie, sincretism patibular, sindrom Ion-Ion, Ghirlandaio-Scrooge sau Schultheiss-Grădinaru, de onanism compulsiv, colecist cu sludge, nevroză de contact
Poezie by Alexandru Mușina () [Corola-journal/Imaginative/6027_a_7352]
-
bre, sănătos, cum să mănânce porcul un curcan? Jură că nu minte, face cruce: „să nu se închidă groapa peste mine", și spune că asta nu e încă nimic, uitați aici mușcătura mielului! Aici și aici. Își deschide larg pieptul. Pierdut s-a aruncat la pământ și a început să țipe. Că mă tem de mine însumi, nu mai pun bază pe nimic, sunt pierdut. Că s-au întors toate cu susul în jos, „nu-mi mai arde de nimic, nici
Poezii by Liviu Ioan Stoiciu () [Corola-journal/Imaginative/6225_a_7550]
-
asta nu e încă nimic, uitați aici mușcătura mielului! Aici și aici. Își deschide larg pieptul. Pierdut s-a aruncat la pământ și a început să țipe. Că mă tem de mine însumi, nu mai pun bază pe nimic, sunt pierdut. Că s-au întors toate cu susul în jos, „nu-mi mai arde de nimic, nici să mă sinucid", nu mai am nici un apetit, ce voi lăsa eu în urmă? Doar o umbră, care se va înălța. Mai contează? Pot
Poezii by Liviu Ioan Stoiciu () [Corola-journal/Imaginative/6225_a_7550]
-
stele căzătoare. 1922 Texte Texte jos, deasupra texte, Numai viață, ce mai este! Noaptea-așterne text de stele Cu majuscule-ntre ele Si pe-o margine de zare Stă pecete luna mare. Cadru-și scrie textul verde, Ci-nțelesul i se pierde Ca o fugă, e și nu e, Prin hugeac, de ciută șue Si tot litere-nflorate, Ca-n bucoavne ferecate, Valurile universe, Iute scrise, iute șterse. Autorul cărții Lume? Nu-i știu față, nu-i știu nume. Semnătura-i e
Poezii by Vladimir Streinu () [Corola-journal/Imaginative/6354_a_7679]
-
Vârtejul nepoleit Cel de pe urmă Între noi pentru totdeauna Spaima trădării Mitralieră veche Pe metereze O singură amintire Mi-ai cîntat în somn Șirul vieților mele Pleca la război Despre noi doi N-a fost să fie Ruginită, malignă Șansa pierdută De singurătate În patul nostru A închis ochii pe veci Capodopera Pe Canalul Rideau Pe luciul apei Talpa dumnezeirii Aprinde scântei Pentru că te-am iubit Surdă si chioară Vechea mea suferință Cântă la harpă În tăcerea apusului Se-aude deja
Poezie by Elena Ștefoi () [Corola-journal/Imaginative/6196_a_7521]
-
să taci să spui să nu faci nimic să te-ntorci să-nchizi ochii să simulezi să stai locului să insulți să mîngîi să simți să afli să rămîi ignorant să zaci bolnav să te vindeci să scapi să te pierzi să spui lucruri banale să fii genial. Un sîn ce pune la cale Un sîn ce pune la cale seara sidefie dezordonate-n privirea ta dimensiunile cosmice cum scaune răsturnate la sfîrșitul unei petreceri o biată miasmă memoria lumina însăși
Poezie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Imaginative/6290_a_7615]
-
otrăvite ori hrănitoare iar sufletul e ca acel necunoscut care bate pe la porți cerșind umil câteva minute de atenție și totuși sunt fericit atâta timp cât îmi rămâi tu odaie care păstrezi tăcerea din copilărie și-n care sper că mă voi pierde atunci când va veni vremea celeilalte tăceri ÎNCĂ O ZI Încă o zi coboară din văzduh și-mi obligă carnea și simțurile s-o trăiască până la capăt după ce pleacă mă simt un pic mai rece mai cadavru dar știu voi lăsa
Poezie by Constantin Abăluță () [Corola-journal/Imaginative/6304_a_7629]
-
unul după altul, bărbatul nu se mai trezește în trupul femeii, ziua ei se dilată, ziua lui se face turlă de biserică din care ies pe rînd toți cei care au stat și m-au numărat de cîte ori mă pierdeam în aceste versuri, așa cum fac norii deasupra unui oraș, mulți dintre cei care privesc se adună în setea mea, mai ales femeile cărora nu le-am desfăcut nasturii la timp și au îmbătrînit în aceleași rochii pline de flori acum
VIZUINA sau DUMNEZEU PLICTISIT by Gellu Dorian () [Corola-journal/Imaginative/6369_a_7694]
-
casa din care a fost izgonit, umbra lui nu se mai vede, respirația lui nu se mai simte, aerul duhnește mort în cerul gurii închise -dar nu toți văd același lucru, deși privesc în aceeași direcție: eu văd cum se pierd norii, femeia vede cum Dumnezeu iese din trupul bărbatului, bărbatul nu mai vede pe nimeni, toți cei din preajmă văd un bîlci prin care se plimbă fără noimă lumea, haine bătute de vînt într-un magazin second hand - (dacă toată imaginea
VIZUINA sau DUMNEZEU PLICTISIT by Gellu Dorian () [Corola-journal/Imaginative/6369_a_7694]
-
unui oraș din care au rămas doar ruinele - (numai eu le așez aici piatră cu piatră, pas risipit cu pas risipit, stradă cu stradă, om cu om, ochi cu ochi, ca într-o casă în care bărbatul lăsat singur se pierde în trupul lui Dumnezeu care pleacă, numai eu fac gesturi de disperare, în urma mea nu rămîne decît cerul bătut de nori prin care nu se mai vede nimic, femeia stă în varul pereților și întreabă, numai eu știu să-i
VIZUINA sau DUMNEZEU PLICTISIT by Gellu Dorian () [Corola-journal/Imaginative/6369_a_7694]
-
avere distrugătoare de-a lungul țărmului când vinovăția se resoarbe în sânge iar zâmbetul adăpostește o boală de mult uitată un diagnostic răsunător cu timpul, și gunoaiele pot fi răscumpărate mamă cândva mă vei privi și vei înțelege ce am pierdut prin naștere cândva ne vom regăsi la picioarele gigantului neputincioși și fără scăpare mai fă un efort mână sălbăticită și atinge stâncile arse de soare tu și cu mine am crezut că extincția-i doar un joc înainte de a pierde
Poezie by Claudiu Komartin () [Corola-journal/Imaginative/6387_a_7712]
-
pierdut prin naștere cândva ne vom regăsi la picioarele gigantului neputincioși și fără scăpare mai fă un efort mână sălbăticită și atinge stâncile arse de soare tu și cu mine am crezut că extincția-i doar un joc înainte de a pierde totul gravează-ți numele în craniul acestui miel rătăcit și arzi în tăcere Avea ochii roșii, ieșiți din orbite. Ochii unui halucinat. Era în pragul divorțului. Serpuirea ilizibilă a șoselei prin întunericul zdrențuit. Si vorbele lui, rătăcind sub o lumină
Poezie by Claudiu Komartin () [Corola-journal/Imaginative/6387_a_7712]
-
di n Golfo dei Poeti el pare sedus de freamătul pur al rostirii dincolo de liniștea spartă de cuvintele rostite în toate idiomurile limbile și dialectele pământului el contemplă nestingherit albul tăcerii xxx încetul cu încetul în anii din urmă pe măsură ce pierdui din voluptatea scrisului exacerbată de pofta nebună de literă plumbuită dobândii voluptatea rostirii în marginea ei când nici nu te-aștepți se cască abisul tăcerii un copil - același căruia îi plăcea să așeze bănuți pe șine și să-i contemple
DIMINEȚI LIGURE by Mircea Petean () [Corola-journal/Imaginative/6495_a_7820]
-
printre noi chipul tău luminează prin el mîna mea nu. Într-o zi voi simți în degete greutatea dinților tăi care-au rîs. Mîna pe ramă Haide-haide, eu vin din război acolo unde tu nu știi prețul împăcării am de pierdut numai ce am pierdut partea de suflet în care se culcă netrebnicii adu-mi cum mi-ai aduce cafeaua încă o zi de spînzurătoare ochii mei au văzut picturi cu mîna îngropată în ramă haide-haide, eu vin de acolo de unde
Fericirea by Nicolae Coan () [Corola-journal/Imaginative/6800_a_8125]
-
luminează prin el mîna mea nu. Într-o zi voi simți în degete greutatea dinților tăi care-au rîs. Mîna pe ramă Haide-haide, eu vin din război acolo unde tu nu știi prețul împăcării am de pierdut numai ce am pierdut partea de suflet în care se culcă netrebnicii adu-mi cum mi-ai aduce cafeaua încă o zi de spînzurătoare ochii mei au văzut picturi cu mîna îngropată în ramă haide-haide, eu vin de acolo de unde moartea e-o cîrpă
Fericirea by Nicolae Coan () [Corola-journal/Imaginative/6800_a_8125]
-
din pipe. Un bătrân s-a oprit la copilul din leagăn Și tot ca el de ingenuu meargă-n Lacrimi de vânt, ochi roșii după Floarea ofilită sub timpul din lupă. Mai mare se face durerea pe bancă, Bătrâna se pierde în pulbere, parcă, Cuvântul și el mai mult se mâhnește Sub tăcerea plecată în lacrimi de pește. Ochirea norilor mulți Ochirea norilor mulți făcută în jos spre fluid, forțarea apei în câlți, deloc picăturile-n zid. Toropeala e rece de
Ermeticale by Daniel Pișcu () [Corola-journal/Imaginative/6839_a_8164]
-
Emil Brumaru Pierdut în vechi provincii, cu iz de brebenel, Ibrice-mi toarnă-n suflet ceai sfînt cu kilogramul. Prin craci îți curg corăbii, ai sînii cu crenel, Sub șoldul tău își crapă de-amor zmalțul ligheanul. Cînd sorbi melci cațări iederi, în
Sonet găsit în debarale by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/6885_a_8210]
-
Pe liniile luci. Traversele-s sub pacuri Și parcă se aude și-un început de bîrfă Cînd sufletul prin pînze de vechi mărar și-l strecuri. Și-ar fi dovada calmă o piatră: deci exiști În ochii triști ai vacii pierdute-n porumbiști...
Nu-i de glumit c-un fluture, te bagă-n balamuc… by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/6926_a_8251]