1,548 matches
-
soții, și să-mi ierte păcatul de trufie pe care-l făptuisem disprețuindu-l pe tata, care-și făcuse datoria, dar care o făcuse prea tîrziu, după părerea mea... Pentru a-mi arăta cu adevărat independența, nu mi-am pus pijamaua pe care mama mi-o călcase și, pentru prima oară În viață, la paisprezece ani și jumătate, am dormit gol pușcă. La sfîrșitul perioadei de reculegere, am fost primiți unul cîte unul de Părintele Buzelet. Voia să-l cunoască mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
cu brutalitate la locul meu. A doua zi, am izbutit să ajung pînă la cabina telefonică. M-am tîrÎt pe sub paturi, am Înaintat tîrÎș pe culoare precum un soldat de elită? Nici pomeneală. Cu un remarcabil sînge rece, Îmbrăcat În pijamaua furnizată de armată, am Împins ușa dormitorului rămasă Întredeschisă și m-am Îndreptat cu un pas hotărît spre cabină. Tocmai eram gata să ridic receptorul cînd am văzut venind un ofițer. Voia și el să dea telefon. Ca să nu am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
de multă vreme la mare, iar ziua era prea frumoasă ca să rezist dorinței de a-mi înmuia picioarele în apă și de a umbla puțin pe nisip. Mai purtam încă în mine frigul nopților în care, îmbrăcat cu puloverul peste pijama și cu două pături deasupra, nu izbuteam să mă încălzesc; contactul cu marea avea să mă spele, în sfârșit, de el. Am pornit, deci, pe cărarea care făcea un mic ocol până la niște trepte măcinate de timp și după ce am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
încă un pat care a fost așezat la fereastră, aproape lipit de al meu din pricina spațiului puțin. Necunoscutul nu s-a recomandat. M-a privit fără să zică nimic, rece, aproape cu dușmănie, apoi s-a apucat să-și aranjeze pijamaua și lucrurile de toaletă. — Ce e cu asta? m-a întrebat împingând de pe masă lampa mea cu spirt, ca să-și facă loc pentru un borcan de dulceață. — Ce să fie? O lampă cu spirt, nu se vede? Îmi fierb câte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
speriat, nedumerit, în plină noapte. Pe coridoare era o mare agitație. Se auzeau pași grăbiți, voci alarmate, țipete. Cineva striga: „Dați-vă la o parte, nu vedeți că se întinde focul?” Am aruncat pătura de pe mine și am ieșit în pijama pe coridor. Ardeau bălăriile uscate din spatele azilului și întrucât vântul începuse să bată înspre azil, gonind flăcările ca pe o turmă roșie, înnebunită, situația amenința să devină critică. Focul se întinsese până la magazia veche de scânduri de lângă morgă. Bătrânii se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
când mă bărbieream. Era rațiunii nu-mi dăduse decât școli de corecție și cruci de cioplit. Mă admonestase mereu, atrăgându-mi atenția să-mi văd lungul nasului, mă silise să mă culc într-un pat rece, să mă îmbrac peste pijama cu puloverul și să mă învelesc cu două pături și tot să-mi fie frig; mă vârâse la închisoare fără să fi avut nici o vină, mă pusese în situația să-mi lingușesc gardienii ca să le intru în voie. Nu, mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
Și nici nu se hotărau să-i dea drumul. De parcă biata fată era de vină că ei erau neputincioși. O pălmuiau, o chinuiau, se răzbunau cum puteau. Își dăduseră toți jos ismenele și halatele, rămăseseră îmbrăcați numai în cămășile de la pijamale și țopăiau așa prin iarbă în jurul fetei. Îmi era din ce în ce mai frică și m-am făcut mic în spatele mărăcinelui ca să nu mă simtă cumva. La sfârșit, Mopsul a făcut din halatul lui și al lui Dominic un fel de sac, a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
respirând ca Lucrul Misterios din filmele științifico-fantastice, vorbise. Și tot ca Lucrul acela, avea și el aceleași transparențe, acea absență a limitei Între exterior și interior, Între piele și carne, Între firavul păr blond ce i se mai Întrezărea prin pijamaua descheiată și acel amestec de viscere transformate Într-un mucilagiu, pe care numai razele X, sau o boală În stadiu avansat, reușesc să-l facă vizibil. „Jacopo, eu stau aici Într-un pat, nu pot vedea ce se petrece afară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
că vrea lapte, nu zahăr. Nu mai poți să faci nimic ca lumea? Le înfruntă sfidătoare privirile uimite. — Ei bine, încercați numai să trăiți în aceeași casă cu el și să-l vedeți în fiecare zi punându-și pe el pijamaua dimineața și îmbrăcându-se în costum când merge la culcare și vedeți dacă voi vă descurcați mai bine! Fran mângâie mâna tatălui ei. Părea gata să izbucnească în plâns. Asta nu semăna deloc cu evenimentul fericit de familie la care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
câteva zile. — Trebuie să ți-o spun. Se uită în jur ca să se asigure că Sophie nu putea s-o audă, dar aceasta acceptase să se joace cu Lottie de-a zânele în fundul grădinii. Ca de obicei, Lottie își scosese pijamaua și își pusese costumul de Tinkerbell cu fustiță de tul. — Îți priește sarcina. Eu dădeam întruna la boboci și arătam ca naiba încă din prima zi. — Poate din cauză că uit mereu să mă gândesc la asta. Am atâtea pe cap în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
la ora trei în bucătărie să o roage pe Mă-chan să pregătească ceaiul și prăjiturelele pentru musafir. — Domnișoară Tomoe. — Da. — Musafirul nostru e într-adevăr rudă cu Napoleon? — Se pare că da. De ce? — A ieșit din casă adineauri, îmbrăcat în pijama. Cu vreo jumătate de oră în urmă, pe când Mă-chan făcea curățenie la intrarea din față, Gaston, pe care toți îl credeau în camera lui, odihnindu-se, și-a făcut brusc apariția, îmbrăcat în chimonoul subțire pe care i-l împrumutase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
numele de persoane (domnul X, doamna X). Găluște din orez garnisite cu bucățele de pește crud sau înfășurate în ierburi de mare. Există restaurante mici care servesc numai sushi. Japonezii nu rostesc cuvântul fundoshi în societate. Chimono folosit și în loc de pijama. În casele tradiționale japoneze, mesele sunt foarte joase și se stă pe perne. Păpușă fără picioare, care nu cade, oricât ai încerca să o dobori. Felii subțiri de carne de vită și legume, cu ingredientele aferente, de obicei prăjite chiar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
Ai Înnebunit? Ăsta e cam singurul lucru la care pot spera În clipa asta. GÎndul Îmi zboară la seara de dinainte. Ca de obicei, făcusem o baie fierbinte la opt, iar la nouă fără un sfert, eram sub pătură, În pijamalele de flanel. Minunat. Plănuisem cincisprezece minute de lectură, după care, stingerea. Știam că urma să adorm Într-o clipită. Dar, la opt și cincizeci și patru, a venit Dan, s-a așezat lîngă mine pe pat și s-a aplecat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
de cuvinte Înverșunate și de voci ridicate. Căci eu sînt aceea care se trezește odată cu Tom, În fiecare noapte. Chiar de mai multe ori. Eu sînt cea care nu poate să plece de acasă pînă la prînz, care nici din pijamale nu se poate schimba, plimbînd un bebeluș cu colici În sus și-n jos pe scări, ca să-l fac să nu mai țipe. Eu sînt cea care Îl depune În brațele tatăului său, În weekend, ca să pot avea o pauză
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
Într-atît de special Încît să-și dorească să o prezinte celor mai buni prieteni ai lui? Oare a cunoscut-o deja pe Linda? Dinaintea ochilor Îmi răsare imaginea acestei femei fictive: frumoasă, sofisticată, genul care nu doarme ca mine În pijamale bărbătești și ciorapi groși de lînă, ci poartă neglijeuri de mătase și se trezește sărutată de razele soarelui și cu coafura În perfectă stare. Mi-o Închipui drept o variantă mai tînără a Lindei și Îmi rețin un rîs Înfundat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
puțin interesată să atrag pe nimeni. Deși mă bucură strădania depusă, mă gîndesc, În timp ce Încui de două ori ușa, ca să fiu sigură, că o parte din mine nu se poate abține să nu-și dorească să fie În pat, În pijamale, uitîndu-se la televizor. 24 — Mamă! Lisa face ochii mari cînd mă apropii de colțul În care stă, la Queens. — Să fie asta Ellie a noastră cea scumpă și dragă? — Place? Mă prostesc răsucindu-mă și mîndrindu-mă cu noul pulover, dîndu-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
continuă: Ei bine? Vă Împăcați? Sper că da, zic fără să mă gîndesc, iar expresia de șoc de pe chipul Emmei o reflectă Întocmai pe a mea. După ce pleacă ea, Îl duc pe Tom la culcare, Îmi șterg machiajul, Îmi trag pijamalele, mă bag În pat și sting lumina. O vreme, stau Întinsă, gîndindu-mă la Emma. Apoi, mintea Îmi zboară În direcția pe care a luat-o În fiecare seară, de sîmbăta trecută Încoace. Anume, la Charlie Dutton. Din nou, așa cum fac
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
treaz de-a binelea și sporovăiește. Îl așez În balansoarul de pe podea, ca să-i schimb așternuturile. Se aude un zgomot caracteristic, iar eu mă Întorc și-l văd pe Tom vomitînd din nou. Un jet gros de vomă Îi acoperă pijamalele noi și curate și se Întinde pe balansoar și covor. — Rahat. Se pune din nou pe urlat, eu Îl ridic, Îl duc iarăși În baie și o iau de la capăt. PÎnă la ora două dimineața, a vomitat deja de trei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
răsuflarea. Lovitura fusese atât de neașteptată, Încât crezu că moare de infarct, dar În aceeași clipă Își dădu seama că e doar un vis și se trezi. Era ud de transpirație. Era umed și maieul pe care Îl purta pe sub pijama, pentru că de când trecuse tristul prag al celor cincizeci de ani nu mai suporta curenții de aer și În martie fusese țintuit la pat, anchilozat. Era umedă pijamaua, și era umedă de salivă și fața de pernă. Inima Îi bubuia Înnebunită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
Era ud de transpirație. Era umed și maieul pe care Îl purta pe sub pijama, pentru că de când trecuse tristul prag al celor cincizeci de ani nu mai suporta curenții de aer și În martie fusese țintuit la pat, anchilozat. Era umedă pijamaua, și era umedă de salivă și fața de pernă. Inima Îi bubuia Înnebunită, aproape să cedeze. Avea În gură un gust de infarct. Scena se desfășurase cu un realism atât de accentuat, Încât Îi era greu să creadă că sediul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
copii, ce știi tu despre ce Înseamnă dragostea unui tată? Și totuși, având În vedere că pentru Camilla ar fi făcut orice, Elio se sacrifică și renunță cu stoicism la sărut. Încă mișcat și Înduioșat, cu transpirația care Îi Îngheța pijamaua, ieși din camera Camillei și rămase câteva clipe pe coridor. Auzi În continuare bătăile pendulului din salon, de la etajul inferior, și scârțâitul lemnului În vila inertă. Deci Maja adormise, adormise de curând. S-ar fi făcut foc și pară dac-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
ar fi frecat-o Într-un tufiș de urzici, iar acum se privea vinovat, ștergându-și mâinile de prosopul ei. Începu să mânuiască rușinat obiectul incriminat, pe care ea Îl apreciase atât de mult cândva, și-l puse Înapoi În pijama, Încă umed și pe jumătate erect. Maja se ridică și spuse că nu se simțea bine, Îi venea să vomite. Îl rugă să plece, căci se rușina s-o facă În prezența lui, chiar dacă Între ei nu mai existau secrete
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
economice, și se târa până la stația de autobuz - unde erau acum, În obscuritatea cețoasă a acestui sfârșit de noapte, adunați câțiva oameni așteptând cursele. Alții dezmorțeau motoare, Își scoteau rablele din parcare, porneau camionete și furgonete. Emma În pat, cu pijamaua În dungi, Întinsă lângă mama ei. La ce se gândește? Se gândește la mine? E trează? S-a ridicat acum, nu-și mai află somnul, simte golul pe dinăuntru, o rod remușcările, și Înțelege că greșește totul, știe că nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
Încăperea, În spatele ei, se cufundase În Întuneric, astfel Încât Antonio nu zări decât o umbră albă - o formă cu părul blond și punctulețul aprins al unei țigări ce-și elibera În noapte o firavă undă de fum. Emma nu purta prozaica pijama cu dungi, din vremea căsătoriei, ci o cămășuță lucioasă, provocatoare, probabil din atlas. Rămase la fereastră, cu coatele sprijinite pe pervaz. Expiră un norișor de fum și scutură cenușa În gol. Își rezemase capul de marginea geamului și fixa, fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
Roma cu familia Tempesta - și le dădu voie. Emma Închise ușa fără a o Încuia, ca și cum ar fi trebuit să se Întoarcă imediat. Încărcă În Panda valizele, cărțile de școală ale lui Kevin și ale Valentinei, discurile, jucăriile, chitara și pijamaua vinovată. Astăzi prefera să nu se gândească la asta, dar picătura care umpluse paharul fusese o pijama. Pe 22 decembrie luau micul dejun pe verandă, ca În toate diminețile de când cumpăraseră acel apartament din Carlo Alberto - cu un credit pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]