1,034 matches
-
casă (hramul) această intru numele înălțării cinstitei și de viață dătătoare cruci; și s-a început în anul 7008 (=1500) și s-a sfârșit în anul 7010 (=1502), iar al domniei sale anul patruzeci și șaselea curgător, luna septembrie 14”. Dedesubtul pisaniei, s-a amplasat o placă din marmură cu traducerea inscripției. Faptul că a rămas în sfatul domnesc și sub urmașii lui Dragoș și chiar ai lui Bogdan I, Volovățul probabil avea o anumita autoritate: era vechi, din Carpați. După dispariția
Volovăț, Suceava () [Corola-website/Science/324936_a_326265]
-
Unghiul lui Trif”), dar toate ne ajută să stabilim întinderea de altă dată a moșiei. În locul bisericii de lemn (Biserică de lemn din Putna), Ștefan cel Mare a construit între anii 1500 și 1502 o biserică de zid după cum atestă pisania în limba slavona, amplasată la intrarea în biserică: Dedesubtul pisaniei, s-a amplasat o placă din marmură cu traducerea inscripției. Biserică a avut de suferit de mai multe ori în decursul timpului, rămânând un timp chiar pustie. A fost restaurată
Volovăț, Suceava () [Corola-website/Science/324936_a_326265]
-
de altă dată a moșiei. În locul bisericii de lemn (Biserică de lemn din Putna), Ștefan cel Mare a construit între anii 1500 și 1502 o biserică de zid după cum atestă pisania în limba slavona, amplasată la intrarea în biserică: Dedesubtul pisaniei, s-a amplasat o placă din marmură cu traducerea inscripției. Biserică a avut de suferit de mai multe ori în decursul timpului, rămânând un timp chiar pustie. A fost restaurată în 1752 de către episcopul Dosoftei Herescu al Rădăuților (1750-1789), dăruindu
Volovăț, Suceava () [Corola-website/Science/324936_a_326265]
-
unui spațiu interior mult mai generos, ctitoria fiind prelungită spre răsărit prin absida atuală. Pentru încadrarea cronologică a părții vechi a bisericii ne stau la dispoziție două elemente, anume ancadramentul de factură gotică al ușii de la intrarea în naos și pisania slavonă a aceluiași zid: S-a început această biserică de Sărăcin, fiul lui Sărăcin, și Ioanășu, fiul lui Sărăcin. Și această biserică demult s-a terminat. Aceasta și Mihaiu, fiul lui Ioanăș, a început-o din piatră. Mihaiu a murit
Biserica Nemeșilor din Sălașu de Sus () [Corola-website/Science/326920_a_328249]
-
meritul de a releva efortul ctitoresc al familiei Sărăcin din Sălașul de Sus, ce mai importantă familie nobiliară locală și a doua ca importanță în districtul hațegan după cea a Cândeșilor de la Râu de Mori. Timpul la care face referire pisania pare a fi mijlocul secolului al XV-lea. Întrucât textul dezvăluie "începerea" în piatră a bisericii, atunci cea dintâi ctitorie a fraților Sărăcin II și Ioan Sărăcin I, fii lui Sărăcin I, adică predecesoarea lăcașului prezentat în pisanie, trebuie să
Biserica Nemeșilor din Sălașu de Sus () [Corola-website/Science/326920_a_328249]
-
face referire pisania pare a fi mijlocul secolului al XV-lea. Întrucât textul dezvăluie "începerea" în piatră a bisericii, atunci cea dintâi ctitorie a fraților Sărăcin II și Ioan Sărăcin I, fii lui Sărăcin I, adică predecesoarea lăcașului prezentat în pisanie, trebuie să fi fost din lemn. Inițierea reconstrucției în piatră a edificiului a fost opera lui Mihail, fiul lui Ioan Sărăcin I. Dar, întrucât moartea acestuia (survenită prin anii 1514-1519) găsise biserica neterminată, a fost nevoie de o regrupare a
Biserica Nemeșilor din Sălașu de Sus () [Corola-website/Science/326920_a_328249]
-
de o regrupare a forțelor ctitoricești, continuatoare fiind următoarele trei generații ale familiei: Ioan Sărăcin II (fratele), Fărcaș (fiul acestuia), Ioan Sărăcin III (nepot de frate), Marghita (mama), Anca (soția) și Dorca-Doroteea (cumnata). Aceștia au târnosit biserica și au așezat pisania, eveniment petrecut cândva între anii 1519 și 1536, dacă se ține cont de faptul că în 1519 murea Mihail Sărăcin, iar în 1536 Ioan Sărăcin II. După stingerea ultimului reprezentant al acestei vechi familii românești, în anul 1613, domeniile Sărăcineștilor
Biserica Nemeșilor din Sălașu de Sus () [Corola-website/Science/326920_a_328249]
-
17 octombrie 1999 de către arhiepiscopul Pimen Zainea al Sucevei și Rădăuților, împreună cu episcopul-vicar Teodosie Petrescu "Snagoveanul" al Arhiepiscopiei Bucureștilor (originar din zona Dornelor) și cu un sobor de preoți și diaconi. Pe peretele vestic al pronaosului s-a pictat următoarea pisanie: ""PISANIE Cu voia Tatălui, cu ajutorul Fiului și cu harul Sfîntului Duh ziditu-s-a acest sfînt lăcaș, de către un mare proprietar de confesiune luterană, numit Dieb. În urma celui de al doilea război mondial, prin repatrierea populației de origine germană, biserica
Biserica Nașterea Maicii Domnului din Vatra Dornei () [Corola-website/Science/323545_a_324874]
-
octombrie 1999 de către arhiepiscopul Pimen Zainea al Sucevei și Rădăuților, împreună cu episcopul-vicar Teodosie Petrescu "Snagoveanul" al Arhiepiscopiei Bucureștilor (originar din zona Dornelor) și cu un sobor de preoți și diaconi. Pe peretele vestic al pronaosului s-a pictat următoarea pisanie: ""PISANIE Cu voia Tatălui, cu ajutorul Fiului și cu harul Sfîntului Duh ziditu-s-a acest sfînt lăcaș, de către un mare proprietar de confesiune luterană, numit Dieb. În urma celui de al doilea război mondial, prin repatrierea populației de origine germană, biserica a
Biserica Nașterea Maicii Domnului din Vatra Dornei () [Corola-website/Science/323545_a_324874]
-
Grigore Brâncoveanu, fondatoarea Spitalului Brâncovenesc. Deoarece terenul pe care a fost clădită era expus inundațiilor Dâmboviței, această biserică s-a degradat repede, astfel că, după numai 40 de ani, a trebuit sa fie demolată în 1881. S-a păstrat doar pisania acestui lăcaș, prinsă în zisul actualei biserici. Biserica existentă în prezent a fost zidită în perioada 1881-1885, în timpul domniei Regelui Carol I al României și a Reginei Elisabeta fiind a patra pe aceste locuri. Efor a fost Mitropolitul Calinic Miclescu
Biserica Domnița Bălașa () [Corola-website/Science/323582_a_324911]
-
unui nou altar, a bolții și a turlei, precum și a două abside laterale, suprafața totala utilă extinzâdu-se cu încă 52 metri pătrați, dintre credinciosi implicându-se profund material și fizic cântărețul bisericii Filip Iosif cu soția Ecaterina, precum reiese din Pisania de la acea vreme. Biserica a fost resfințită în luna iunie 1988 de către I.P.S. Părinte Arhiepiscop Teofil Herineanul. Se spune că la construirea altarului original s-au folosit șapte feluri de lemn: brad, mesteacăn, plop, ulm, stejar, fag și paltin. La
Biserica de lemn din Măguri-Răcătău, filia Teleni () [Corola-website/Science/323632_a_324961]
-
la interior. Toate compartimentele construite poartă bolți și conservă diferite suprafețe murale pictate. Înfățișarea actuală a fost dobândită în mai multe etape. Începuturile nu îi sunt încă bine definite, chiar dacă un an de întemeiere, 1202, a fost cuprins într-o pisanie târzie de la parterul turnului. Însă, vechimea are un reper important într-un document din anul 1476, în care a fost menționat satul românesc Awendorff (Gura Râului). Alături de acest izvor, indiciile conservate ne permit să presupunem că biserica are origini medievale
Biserica Cuvioasa Paraschiva din Gura Râului () [Corola-website/Science/323815_a_325144]
-
cărămidă și piatră a fost precedată de o altă biserică, ridicată pe același loc, pe la 1697. Actuala biserică -naos, pronaos și altar- a fost construită inițial ca mănăstire, ctitorie a fraților Dumitru, Oprea și Stana Cîndea, fapt consemnat și în pisania din 30 septembrie 1820. Aceasta a fost scrisă după lucrările de completare ce au făcut ca la 1816 să se ridice turnul-clopotniță și tinda. Are un plan dreptunghiular care cuprinde altar cu semicalotă, naos cu calotă semisferică și pronaos cu
Biserica Nașterea Sfântului Ioan Botezătorul din Grui, Săliște () [Corola-website/Science/323806_a_325135]
-
la 9 iunie 1930 de către protoiereul de Fălticeni, preot iconom stavrofor E.V. Grigorescu, înconjurat de un sobor de preoți și diaconi de la Biserica „Adormirea Maicii Domnului” din Fălticeni. Cu acest prilej, pe peretele estic al pridvorului s-a amplasat o pisanie pe care s-au înscris următoarele: Pereții exteriori au fost căptușiți ulterior cu scânduri vopsite în culoarea albastru deschis. Inițiativa înființării unui schit la Buciumeni i-a aparținut în 1993 preotului Gheorghe Brădățeanu, consilier administrativ al Arhiepiscopiei Sucevei și Rădăuților
Biserica de lemn din Fălticeni () [Corola-website/Science/323879_a_325208]
-
Cuvioasa Parascheva” din Târgu Frumos a fost ctitorită de domnitorul Petru Rareș (1527-1538, 1541-1546) în jurul anului 1541. Lăcașul de cult este cunoscut și sub denumirea de „Biserica Domnească”, fiind cea mai veche construcție din localitate. Anul construcției nu este cunoscut, pisania bisericii fiind probabil distrusă sau doar ascunsă la construirea în secolul al XVIII-lea a turnului clopotniță de deasupra pridvorului. Mențiunea clară a ctitorului este făcută în două pomelnice ale bisericii. Cel mai vechi dintre ele datează din perioada imediat
Biserica Cuvioasa Parascheva din Târgu Frumos () [Corola-website/Science/323876_a_325205]
-
Teleorman, și poartă hramul „Sfântul Nicolae”. A fost ridicată în anul 1778 și refăcută în 1849. Se remarcă prin fragmente sculpturale decorative la pridvor și funia ce încinge biserica, precum și pictura iconostasului și a icoanelor vechi rămase în inventarul bisericii. Pisania din interior constituie un izvor documentar local ce ridică valoarea lăcașului. Structura de lemn originală se păstrează în condiții bune. Biserica este înscrisă pe noua listă a monumentelor istorice, LMI 2004: . Biserica a fost ridicată în anul 1778 în Sârbenii-Moșteni
Biserica de lemn din Sârbenii de Jos () [Corola-website/Science/323025_a_324354]
-
condiții bune. Biserica este înscrisă pe noua listă a monumentelor istorice, LMI 2004: . Biserica a fost ridicată în anul 1778 în Sârbenii-Moșteni, pe proprietate de moșneni. Despre ridicarea ei în secolul 18 și renovarea ei în vremea revoluției pașoptiste, vorbește pisania din interiorul bisericii. Pisania se află pe un panou de lemn, fixat într-o grindă tirant, pe locul peretelui despărțitor dintre tindă și naos. Ea este scrisă în chirilice și transmite următoarele date și fapte: "„Aciăst sfânt lăcaș ce să
Biserica de lemn din Sârbenii de Jos () [Corola-website/Science/323025_a_324354]
-
înscrisă pe noua listă a monumentelor istorice, LMI 2004: . Biserica a fost ridicată în anul 1778 în Sârbenii-Moșteni, pe proprietate de moșneni. Despre ridicarea ei în secolul 18 și renovarea ei în vremea revoluției pașoptiste, vorbește pisania din interiorul bisericii. Pisania se află pe un panou de lemn, fixat într-o grindă tirant, pe locul peretelui despărțitor dintre tindă și naos. Ea este scrisă în chirilice și transmite următoarele date și fapte: "„Aciăst sfânt lăcaș ce să prăznuește hramul sf[ântului
Biserica de lemn din Sârbenii de Jos () [Corola-website/Science/323025_a_324354]
-
omnul] logof[ăt] Gheorghe Protopopescu, Joița, și s-a săvrșit și s-au sf[i]nțit în zilele lum[i]natului domn Barbul Dimitrie Știrbei voivod, leat 1849 dece[mbrie] 6. Dimitrie zugravu, Gheorghie zugravu și Costandin Zugravu ot Roata”". Pisania preia la început informațiile despre ridicarea bisericii, de la o pisanie inițială, pierdută la momentul refacerii ei. Din ea aflăm anul și domnia. Pe ctitorii inițiali îi aflăm indirect printre cei de la 1848, care se trăgeau "„tot din acele neamuri”". Se
Biserica de lemn din Sârbenii de Jos () [Corola-website/Science/323025_a_324354]
-
și s-au sf[i]nțit în zilele lum[i]natului domn Barbul Dimitrie Știrbei voivod, leat 1849 dece[mbrie] 6. Dimitrie zugravu, Gheorghie zugravu și Costandin Zugravu ot Roata”". Pisania preia la început informațiile despre ridicarea bisericii, de la o pisanie inițială, pierdută la momentul refacerii ei. Din ea aflăm anul și domnia. Pe ctitorii inițiali îi aflăm indirect printre cei de la 1848, care se trăgeau "„tot din acele neamuri”". Se prea poate ca la proscomidie, sub blănile de scândură ce
Biserica de lemn din Sârbenii de Jos () [Corola-website/Science/323025_a_324354]
-
inițiali îi aflăm indirect printre cei de la 1848, care se trăgeau "„tot din acele neamuri”". Se prea poate ca la proscomidie, sub blănile de scândură ce acoperă interiorul, să se mai păstreze pomelnicul ctitorilor, incizat pe bârnele pereților. Datele din pisanie sunt completate de două însemnări pe un Apostol tipărit la București în 1774, mai întâi despre evenimentele ce frământau locuitorii din zonă: "„La anu 1849, pre când prințipatu era plin de oștirile rusești și turcești, s-au mai liniștit pacea
Biserica de lemn din Sârbenii de Jos () [Corola-website/Science/323025_a_324354]
-
s-au început a jugrăvi în anu 1849, când au luat și sfințire, și s-au săvârșit în anul 1850 iunie 10, sâmbăta moșilor. Dumitru zugravu ot Roata de Jos”". Despre amploarea lucrărilor de refacere de la 1848-1849 vorbesc atât datele pisaniei cât și structura bisericii. Biserica a fost reașezată pe fundație de zid. Cu acest prilej a fost lărgit interiorul prin eliminarea peretelui despărțitor dintre femei și bărbați. Pe locul lui a rămas o grindă tirant, purtătoare de pisanie, cruce și
Biserica de lemn din Sârbenii de Jos () [Corola-website/Science/323025_a_324354]
-
atât datele pisaniei cât și structura bisericii. Biserica a fost reașezată pe fundație de zid. Cu acest prilej a fost lărgit interiorul prin eliminarea peretelui despărțitor dintre femei și bărbați. Pe locul lui a rămas o grindă tirant, purtătoare de pisanie, cruce și molenii. Interiorul a fost îmbrăcat cu blăni verticale pentru o mai bună izolație. Tot atunci a fost probabil ridicat și turnul peste pridvor. Stâlpii pridvorului sunt foarte asemănătorii cu cei de la biserica de lemn din Puranii de Sus
Biserica de lemn din Sârbenii de Jos () [Corola-website/Science/323025_a_324354]
-
patru încăperi tradiționale: pridvor închis, tindă și naos unite între ele și altar. Altarul este mai îngust și terminat poligonal, în cinci laturi. Trecerea dinspre tindă spre naos este demolată și marcată numai de o grindă tirant, pe care stă pisania, crucea și moleniile. Iconostasul este parțial zidit, cu icoanele vechi împărătești încastrate, de o parte și de alta a celor trei uși spre altar. Bolta interioară trece din naos în tindă. Încăperile sunt luminate de un număr redus de ferestre
Biserica de lemn din Sârbenii de Jos () [Corola-website/Science/323025_a_324354]
-
este înscris în repertoriul arheologic național, RAN: . În jurul bisericii se păstrează câteva valoroase cruci de piatră din secolul 19. Biserica a fost ridicată în anul 7321 al erei bizantine, anii 1812-1813 ai erei noastre, în Osebiți-Blejești, pe proprietate de moșneni. Pisania bisericii, însemnată pe un panou de lemn, pe care se află datarea bisericii, a fost demontată și se păstrează în depozitele Mitropoliei din București. Unei renovări din 1883 i se datorează apariția turnului peste pridvor, timpanul spre vest și învelirea
Biserica de lemn din Sericu () [Corola-website/Science/323048_a_324377]