37,317 matches
-
vină doar predestinarea, „M-a urmărit ghinionul, neșansa, îmi spunea cu năduf Mitică, m-am născut fără noroc". Deși Mitică a avut un aliat temeinic în soție, deși a făcut o avere cosiderabilă în timp record, imediat după 1989, se plângea în câteva scrisori, dar și prin viu grai, gata să-i dea lacrimile: "sunt un om nefericit, profund nefericit. Nu sunt mulțumit pe niciun plan, chiar absolut pe niciun plan." Este îndreptățită afirmația autorului Ștefan Dumitrescu că pe oamenii de
VICLENIA UMANĂ de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 1651 din 09 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/380793_a_382122]
-
lacrima de sloiul lung de gheață. Iar cerul parcă-și scutură livada în armonii vibrând asemenea unui arpegiu dintr-o sonatină prinsă în zborul fulgilor de nea. Lovesc centauri cu copita-n stele în fiecare noapte și...se-aude cum plâng pe un arcuș de violină luceferii cu gene lungi și ude. Doar cateodată cântă la o harfă un imn celest parcă întors în timp și-mi pare că-i Orfeu cu a sa liră ... Citește mai mult Din flaut de
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380673_a_382002]
-
iarnași ca-ntr-un menuetfulgii învațăde poala norilorsă se desprindăca lacrima de sloiul lung de gheață.Iar cerul parcă-și scutură livadaîn armoniivibrând asemeneaunui arpegiudintr-o sonatinăprinsă în zborul fulgilor de nea.Lovesc centauri cu copita-n steleîn fiecare noapteși...se-audecum plâng pe un arcușde violină luceferii cu gene lungi și ude.Doar cateodată cântă la o harfăun imn celestparcă întors în timpși-mi pare că-i Orfeucu a sa liră... XII. SUFLET RĂTĂCIT ÎN TOAMNĂ, de Elena Glodean , publicat în Ediția nr.
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380673_a_382002]
-
toamna frunzelor fecioare, prin parcuri umblă tei desculți; dacă-i privești atent și-asculți, i-auzi, în foșnet de frunzare, târându-și pașii pe cărare ca niște moși cu plete rare. În toamna frunzelor fecioare, statui ținându-se de mână plâng plânsul ploii împreună și-n ude franjuri de blazare, strivind cohorta de culoare, par umbre lungi de cerșetoare. În toamna frunzelor fecioare, vântul țâfnos nu se dă-n lături să se dezlănțuie...și-alături de fantomatice fanfare cântă-n funebră
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380673_a_382002]
-
plece. E sufletul cel trist, în piept, fântână, În care soarele nu se răsfrânge, Doar noaptea ce se lasă e stăpână Și liliacul, în grădini, se frânge. Iar îngerul ne ia pe toți de mână, E singur în tăcerea care plânge. (Leonte Petre) Sursa foto: Internet Referință Bibliografică: TĂCERE / Leonte Petre : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1932, Anul VI, 15 aprilie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Leonte Petre : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este
TĂCERE de LEONTE PETRE în ediţia nr. 1932 din 15 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380817_a_382146]
-
tradusă exact! O floare așteaptă să-nflorească, cuvântul nu a ieșit din matcă. Deși strălucește nu o vezi. Melodioasă ca un izvor este vocea ei, dacă nu-i prinzi firul bine se poate rupe pe emoție! Ai învățat-o să plângă și o topești, ai învățat-o să plângă și-acum te bucuri. Aici este diferența și marea asemănare, draga mea! Dac-am putea reține emoțiile am fi cei mai bogați oameni, dar ele sunt ca penele desprinse din penajul unei
CUVÂNTUL (POEME) de IRINA LUCIA MIHALCA în ediţia nr. 1976 din 29 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/380789_a_382118]
-
nu a ieșit din matcă. Deși strălucește nu o vezi. Melodioasă ca un izvor este vocea ei, dacă nu-i prinzi firul bine se poate rupe pe emoție! Ai învățat-o să plângă și o topești, ai învățat-o să plângă și-acum te bucuri. Aici este diferența și marea asemănare, draga mea! Dac-am putea reține emoțiile am fi cei mai bogați oameni, dar ele sunt ca penele desprinse din penajul unei păsări! Cândva i-ai spus: - Știi ce găsesc
CUVÂNTUL (POEME) de IRINA LUCIA MIHALCA în ediţia nr. 1976 din 29 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/380789_a_382118]
-
Pe când stelele vor împodobi mai departe cerul, alți oameni își vor înălța case din cărămizile lutului nostru". Așadar, zicem noi că trece timpul prin viața noastră, dar de fapt, nu timpul trece, el este etern, noi trecem prin el. Ne plângem că, plecând, timpul târăște după el fapte, nume, credințe, idealuri, dar uităm că tot el este acela care ne umple viața cu noutăți. Nu sunt de acord cu cei care cred că ne lasă mai săraci, timpul face doar schimbări
OPRIŢI TIMPUL…! de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 2062 din 23 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/380801_a_382130]
-
Autorului Iarna Dintr-un înalt adânc de cer Se cern mărut roiuri de fulgi Într-un năprasnic val de ger Nălbind coline, șesuri, lunci. Ce bucurie poate fi, Atunci când năvalnic ninge Pe uliță, pentru copii, Și... de ger nimeni nu plânge? La sat țăranii gospodari Din moși-strămoși, din tată-n fiu, Petrec cu drag din an în ani De sărbători. Așa îi știu. De Domnul binecuvântați Să aibă-n Noul An venit Cămara plină de cârnați, În beci butoiul cepuit, Câmpuri
IARNA de ION I. PĂRĂIANU în ediţia nr. 1844 din 18 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380820_a_382149]
-
țăranul, de mine să-i fie drag. Pot să fiu orice vrea Domnul, oală, strachina, ulcior, fluieraș de jucărie, cuc, căluț sau domnișor, coca sunt în mână lui, coca suntem noi cu toții când ne-om săruta bătrânii și ne-or plânge încet nepoții. Referință Bibliografica: DINCOLO DE CUCUTENI / Dora Păscu : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2027, Anul VI, 19 iulie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Dora Păscu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai
DINCOLO DE CUCUTENI de DORA PASCU în ediţia nr. 2027 din 19 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380824_a_382153]
-
Manuelito, mezinul! Întrebă, destul de detașată, unde este. Vizibil deranjați, frații mai mari răspunseră că își pusese oala de noapte în cap ca să-i sperie, însă cum ei erau ocupați, nu a mai putut să și-o scoată, iar piciul plecase plângând la vecina cu care ea socializase ceva mai devreme. Scurt și foarte impersonal! Filica scoase un răget și ieși de nebună în uliță să-l recupereze pe nefericit. EPILOG Manuelito a fost găsit exact când niște câini hămesiți, neimpresionați de
Proză ironică. In: Editura Destine Literare by MIHAI BATOG-BUJENIȚA () [Corola-journal/Journalistic/101_a_269]
-
întrebarea din titlul filmului, reluată de talk-show, e una nu retorică, ci capcană, bașca lipsită de răspuns (deși s-ar putea să-l găsim printr-un manual de istorie din 2050). Digresiune temperamentală: m-am răzgîndit, nu e inutil, se plîngea regizorul că această întrebare este reluată compulsiv în interviuri și am auzit la rîndu-mi cîțiva jurnaliști bătîndu-l la cap cu ea. Un sfat malițios pentru aceștia: ca s-o faceți lată complet, duceți-vă și la Cristi Puiu și întrebați
Vaslui ó Elsinore by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/10225_a_11550]
-
unui car, pregătit parcă pentru a pleca la câmp, glasul Domnului Pătra capătă o vibrație tristă. Se uită la noi cerându-ne parcă îngăduința de a zăbovi puțin asupra istoriei acestui car, ce duce cu sine amintirea tatălui care a plâns când a trebuit să-l predea la CAP și care, cât timp a trăit, avea grijă să atragă atenția șefilor de atelaj care au lucrat pe el să fie mai cu grijă că....nu se știe nicidată! - Aveam și trăsură
Profesorul Viorel PĂTRA la Cazasu sau LAUDĂ SATULUI DIN CARE TOŢI VENIM. In: Editura Destine Literare by GHEORGHE CALOTÃ () [Corola-journal/Journalistic/101_a_264]
-
a fost mâncată de cari. Nu s-a învechit cu nimic și păstrează pentru mine nu doar velințe și covoare țesute de bunica, ci și sufletul părinților mei. Să vă spun două momente în care, om în toată firea, am plâns! De fericire am plâns și, paradoxal, m-am simțit foarte bine! Prima oară, acum câțiva ani când, terminând casa nepoatei, Cătălina, nepoțica mea care a descoperit bucuria de a merge desculță prin iarbă aici, în această curte, adunându-și păpușile
Profesorul Viorel PĂTRA la Cazasu sau LAUDĂ SATULUI DIN CARE TOŢI VENIM. In: Editura Destine Literare by GHEORGHE CALOTÃ () [Corola-journal/Journalistic/101_a_264]
-
cari. Nu s-a învechit cu nimic și păstrează pentru mine nu doar velințe și covoare țesute de bunica, ci și sufletul părinților mei. Să vă spun două momente în care, om în toată firea, am plâns! De fericire am plâns și, paradoxal, m-am simțit foarte bine! Prima oară, acum câțiva ani când, terminând casa nepoatei, Cătălina, nepoțica mea care a descoperit bucuria de a merge desculță prin iarbă aici, în această curte, adunându-și păpușile în casă, mi-a
Profesorul Viorel PĂTRA la Cazasu sau LAUDĂ SATULUI DIN CARE TOŢI VENIM. In: Editura Destine Literare by GHEORGHE CALOTÃ () [Corola-journal/Journalistic/101_a_264]
-
de puțin de mirare dacă primele lui cuvinte, ale lui, ale lui Cezărică, - cum își botezase băiatul - fuseseră, ca prunc, ...mater și pater!.. Până și plânsetele, țipetele specifice plozilor, purtau în ele accentul poruncitor, arogant, dominator, al romanilor (dacă aceștia plângeau); ori, în loc de gângurelile fericite, - scandările stricaților, decadenților de Triburțiu et compania, - semnele împrăștiate prin Evropa de îndelungata filiație a lui Aeneas, fugarul, răsădind zeii troieni ca pe niște lăstari verzi încă mai întâi pe pământul penisulei italice, de unde energia Troiei
Recrutul by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/10239_a_11564]
-
o emisiune "Știrea zilei" (Antena 3): "Cozmin Gușă merge la Moscova să lingă ușile KGB-ului". Rubrica "De-așa vremi se-nvrednicir| cronicarii..." T.Stolojan (în anul 2002): "Băsescu este un om fără caracter." T.Băsescu, în campania electorală din 2004, plângând: "Dragă Stolo, te rog nu pleca..." Andreea Bănică, la emisiunea "Plaja lui Măruță" (TVR): "Mă arde la poponeață..." MeMe Stoica: (apropo de bătălia dintre jandarmi și suporteri după meciul Dinamo-Steaua): Cine le dă dreptul acestor animale să facă asta?!" Haralampy
"Noi râdem unii de alții,iar Aghiuțăde toți!" by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/10247_a_11572]
-
un rezervor de mari ambiții, fragilizând ființa, făcând-o mai vulnerabilă în fața adversităților. Pentru a nu mai vorbi despre "anonimatul" care, în condițiile date, n-ar putea fi decât o cochetărie. Lipsa cărților e desigur o problemă reală. Criticul se plânge de dificultatea de a-și procura cărțile de care are nevoie (nu în ultimul rând, ni se dă de înțeles, pentru că sunt scumpe). Lucrurile se complică și mai mult când intervine strategia persuasivă a autorilor (locali sau mai îndepărtați), o
Fiziologie de critic by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10273_a_11598]
-
ale show-biz-ului artistic: Shirley Temple, Maurice Chevalier, Charlot, Josephine Baker, Harold Lloyd, Jules Berry. Iar ceea ce m-a emoționat cel mai tare a fost că mi s-a permis să pătrund în intimitatea lor suavă, văzându-le cum râd, cum plâng sau cum se miră. Păpuși, păpușari, păpușele păpușite, păpușete, păpușați... ah, era să spun păpușoi, dar asta-i o altă mâncare de (po)peste! O mâncare pe care o servesc, iată, ŕ côté de Musée de la Poupée, intersectând rue des
De dor și inimă albastră by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/10261_a_11586]
-
de la strămoșul Cezar... Iar crainicul Jurnalului, cu voce egal-imperturbabilă, continuă citând din ziarul "Cotidianul" spusele gedesistului: "Am turnat la Securitate..." Însă tot prietenul zice: - Ai văzut, bădiuțule, ce înseamnă un adevărat cărturar? Socră-sa, crezând că se schimbă Guvernul, începe să plângă de teamă că i se va tăia din pensie, fiindcă o pârâse pe o vecină la televiziunea locală că luase carnet de șofer și era analfabetă... După ce reușește să aleagă din plânsetele ei motivul, fiică-sa Claustrina o îmbunează: - Apăi
În grija Sfântului Sisoie? by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/10283_a_11608]
-
În biroul secretarei mele, discutând despre una și despre alta iar apoi aducând vorba și despre Înmormântarea (Funerals) tatălui său, petrecute cu ceva timp mai În urmă. De la această discuție trece, pe neobservate, la o discuție pe teme medicale; se plânge de o cefalee cronică și amintește că obișnuiește să ia Fiorinal (combinație de aspirină și codeină) ca să-și aline durerea. Cum pentru mine Funerals și Fiorinal sunau la fel, eu continuam să-l consolez În legătură cu decesul tatălui și să-l
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/79_a_215]
-
gripă și Își lingea pe frunte fătul blând iar Iapa sub o umbră lângă mama a mai fătat icnind un mânz plăpând doream Înfometat un boț de pâine dar scocul era sec - murise moara și mă gândeam la Labiș cum plângea când a-mpușcat tăicuța - căprioara. erau răspântii strâmbe prin istorii soldații tineri se urcau la cer chiar seceta murea de-atâta sete iar lupii hămesiți mureau de ger privea tăcută maica la icoană taica umbla prin sat după-mprumut În casa
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/79_a_215]
-
tu l ded i ca t evreilor e construit de un evreu american, chiar deasupra fostului buncăr al lui Hitler. Nu pot să Îmi rețin un zâmbet. Viața e uneori exact așa cum trebuie... un porumbel alb și pietre memoriale - natura plânge Închid ochii și mă las transfigurat În vremea aceea de demult. Aici au murit oameni, aici un zid de beton a separat familii, a strivit iubiri, a distrus tot ceea ce oamenii aveau mai scump. O lacrimă Îmi alunecă pe obraz
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/79_a_215]
-
Întrebători și Îngândurați În fata lor. Simbolist, peisagist, portretist, realist magic, surrealist la urma urmelor, el a trecut prin viata lăsând o semnătură originala În arta secolului douăzeci. Tragediile antice și dramele teatrale din ziua de azi incită oamenii să plângă, să-și descarce preaplinul emoțiilor. Femeile se videază ușor, Își dau frâu liber sentimentelor, În timp ce bărbații se rețin. O mare EROARE de educație! Când, În preistorie, bărbații trebuiau să Înfrunte animalele la vânătoare sau, mai târziu, dușmanii În războaie aveau
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/79_a_215]
-
nivel ridicat de agresivitate. Sunt anumite fenomene fiziologice care fac ca emoțiile neeliminate prin plâns să mențină În bărbat un nivel ridicat de agresivitate. Până și În ziua de azi, când condițiile sociale s-au schimbat, băieții sunt Împiedicați să plângă. “Ești bărbat, n-ai voie să plângi!” „E rușine!” Mare eroare . Presiunea emoțională crește În băiat, În adolescent și În bărbat și dacă nu este canalizată corespunzător spre SPORT și activități educaționale și profesionale care să convină băiatului devenit adult
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/79_a_215]