5,550 matches
-
pe-un cal înaripat, Cu inima în nori și-n vânt, Mai sus de tine, de pământ... Citește mai mult Cântec părăsitM-ai ocolit pân’ m-ai lovitCa grindina în seri de vară,Azi sufletul îmi stă să moarăDe-atâta plâns, de neiubit.În morile ce le-am vânatRăsună acum un cântec trist,Eu nu-l aud, nu mai exist,Doar zbor pe-un cal înaripat,Cu inima în nori și-n vânt,Mai sus de tine, de pământ...... XIV. CU
CRISTINA CREȚU by http://confluente.ro/articole/cristina_cre%C8%9Bu/canal [Corola-blog/BlogPost/381540_a_382869]
-
purpură - săgeți, Neauzită, inima te doare, O insulă se înalță și ți-e frig. Tu, poate, plângi că vara acum s-a dus... Lumina aurie s-o regreți, Neliniștită, s-a scurs în apus. Ridică-ți capul greu de atâta plâns, Nu mai mă vezi, Cu ea, și eu m-am dus... Citește mai mult Acorduri de pian,Cristale în razele de purpură - săgeți,Neauzită, inima te doare,O insulă se înalță și ți-e frig.Tu, poate, plângi că vara
CRISTINA CREȚU by http://confluente.ro/articole/cristina_cre%C8%9Bu/canal [Corola-blog/BlogPost/381540_a_382869]
-
purpură - săgeți,Neauzită, inima te doare,O insulă se înalță și ți-e frig.Tu, poate, plângi că vara acum s-a dus...Lumina aurie s-o regreți,Neliniștită, s-a scurs în apus.Ridică-ți capul greu de atâta plâns,Nu mai mă vezi,Cu ea, și eu m-am dus...... XV. MARE BĂTRÂNĂ, de Cristina Crețu, publicat în Ediția nr. 2076 din 06 septembrie 2016. Mare bătrână Plajă dogorită, în vânt și în soare umerii tăi putrezi se lasă
CRISTINA CREȚU by http://confluente.ro/articole/cristina_cre%C8%9Bu/canal [Corola-blog/BlogPost/381540_a_382869]
-
Va fi cer, va fi iar dimineață, Un cânt va rătăci-neauzit. Am să las pe-un copac, pe o scoarță, Un inel ce atâta m-a strâns, Va fi cer, va fi iar dimineață, Pe iarbă va fi rouă și plâns. Citește mai mult Am să scriu cu o mână de gheațăUn poem ca un fum risipit,Va fi cer, va fi iar dimineață,Un cânt va rătăci-neauzit.Am să las pe-un copac, pe o scoarță,Un inel ce atâta
CRISTINA CREȚU by http://confluente.ro/articole/cristina_cre%C8%9Bu/canal [Corola-blog/BlogPost/381540_a_382869]
-
Va fi cer, va fi iar dimineață,Un cânt va rătăci-neauzit.Am să las pe-un copac, pe o scoarță,Un inel ce atâta m-a strâns,Va fi cer, va fi iar dimineață,Pe iarbă va fi rouă și plâns.... XXVIII. LOTCA, de Cristina Crețu, publicat în Ediția nr. 1993 din 15 iunie 2016. Vâslind în noapte-o lotcă trece Pe cerul meu pustiu și rece. O văd venind, dar cine-o mână Pe cerul meu cât o fărâmă? N-
CRISTINA CREȚU by http://confluente.ro/articole/cristina_cre%C8%9Bu/canal [Corola-blog/BlogPost/381540_a_382869]
-
trezim în aer! Motoarele avionului torc precum pisicile sănătoase, doar domnița de lângă mine, vorbă lui nea Mitică Bolintineanu, „plânge suspină ca o garofiță...”! O întreb, pe englezește desigur, dacă e „alright”... Se uită la mine cu niște ochi roșii de plâns, nu îmi răspunde și dă apă la șoricei în continuare. O las în pace cu necazul ei! După o jumătate de oră de zbor suntem anunțați că putem să ne dezlegăm centurile. Așa facem cu toții. În tot avionul se aude
CĂLĂTORIA: ZBORUL DE LA SYDNEY LA SINGAPORE. de GEORGE ROCA în ediţia nr. 1059 din 24 noiembrie 2013 by http://confluente.ro/George_roca_jurnal_de_vacan_george_roca_1385291184.html [Corola-blog/BlogPost/363639_a_364968]
-
ochii mari, albaștri și rotunzi, dar mânjiți de rimelul scurs... îmi mulțumește, îmi zâmbește vag și mă refuză desigur. Mă așteptam. După care îmi spune: „Vă rog să mă scuzați... nu aș vrea să vă necăjesc și pe dumneavoastră cu plânsul meu!”. Îi răspund că nu mă necăjește, dar dacă pot să o ajut cu ceva să îmi spună. „Acum e prea târziu pentru orice ajutor” replică tânăra domniță și începe iar să producă lăcrimioare. Tac! Nu vreau să o mai
CĂLĂTORIA: ZBORUL DE LA SYDNEY LA SINGAPORE. de GEORGE ROCA în ediţia nr. 1059 din 24 noiembrie 2013 by http://confluente.ro/George_roca_jurnal_de_vacan_george_roca_1385291184.html [Corola-blog/BlogPost/363639_a_364968]
-
Aflu că e din Estonia! Apoi o întreb câți ani are. „18”, îmi răspunde... și iar îi dau lacrimile. Caut să leg o conversație cu ea... deoarece am observat că distrăgând-o de la gândurile ei intime se (mai) oprește din plâns. O întreb ce a făcut în Australia? La care începe să plângă în hohote de se „rupea cămeșa” pe dânsa. Îmi răspunde printre sughițuri: „Am făcut multe rele. Acum mă duc acasă, să suport consecințele”. Incerc să o liniștesc din
CĂLĂTORIA: ZBORUL DE LA SYDNEY LA SINGAPORE. de GEORGE ROCA în ediţia nr. 1059 din 24 noiembrie 2013 by http://confluente.ro/George_roca_jurnal_de_vacan_george_roca_1385291184.html [Corola-blog/BlogPost/363639_a_364968]
-
centură și de aripioarele plutitoare care,împreună cu cască mea înzestrata cu un fel de șolzi, mă făceau să arăt că un cosmonaut! Azi, la Country, m-au podidit lacrimile,am incercat sa ma stăpânesc,dar până la urmă,am izbucnit în plâns. (va urma) Referință Bibliografica: DIN AMINTIRILE ALMEI / Adina Rosenkranz Herscovici : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1792, Anul V, 27 noiembrie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Adina Rosenkranz Herscovici : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat
DIN AMINTIRILE ALMEI de ADINA ROSENKRANZ HERSCOVICI în ediţia nr. 1792 din 27 noiembrie 2015 by http://confluente.ro/adina_rosenkranz_herscovici_1448582079.html [Corola-blog/BlogPost/379854_a_381183]
-
divină în Sânul neamului și dăruite prin jertfe curate Bunului Dumnezeu, sub chipul Eroilor, Martirilor, Cuvioșilor, Mărturisitorilor și Sfinților: „ ...Lumină lină lin lumini/ înstrăinându-i pe străini/ Lumină lină, nuntă, leac/ Tămăduind veac după veac,/ Cel întristat și sărăcit, Cel plâns și cel nedreptățit/ Și pelerinul însetat/ În vatra ta au înnoptat.// Lumină lină leac divin/ Încununându-l pe străin/ Deasupra stinsului pământ/ Lumină lină Logos sfânt.” (Ioan Alexandru, Lumină lină-Imne 1964-1973, Ed. Eminescu, București, 1975) Lacrimile Prigoanelor sunt Cununi de
LACRIMI, LANŢURI, CĂTUŞE ŞI COLINDE ÎN CUNUNĂ DE SÂNGE, SUFERINŢĂ ŞI BUCURII SFINTE de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1819 din 24 decembrie 2015 by http://confluente.ro/gheorghe_constantin_nistoroiu_1450955721.html [Corola-blog/BlogPost/381038_a_382367]
-
de cărbune/ paharul plin ne-am învățat să-l bem/ dar gura știe bine-o rugăciune/ și-o geme printre dinți-căci nu tăcem.// Cum să tăcem când fiecare ghindă/ căzută din stejarul secular/ se-ntoarce din adâncuri să cuprindă/ tot plânsul țării într-un nou stejar?// Noi nu tăcem, căci urlă de pe roată/ în trupul nostru oase ce s-au frânt/ și strigă morții ce-au tăcut odată/ cu gura caldă plină de pământ.// De s-ar surpa în ceasul neființei
LACRIMI, LANŢURI, CĂTUŞE ŞI COLINDE ÎN CUNUNĂ DE SÂNGE, SUFERINŢĂ ŞI BUCURII SFINTE de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1819 din 24 decembrie 2015 by http://confluente.ro/gheorghe_constantin_nistoroiu_1450955721.html [Corola-blog/BlogPost/381038_a_382367]
-
în fața cititorilor săi cu un roman ce ne surprinde prin forma textuală și subiect, ce-mi amintește de zicerea lui Macedonski: „Viața este o ciudată comedie care amestecă împreună și dureri și bucurii, punând lacrimi lângă zâmbet, punând zâmbet lângă plâns“. Cartea are două părți, fiecare cuprinzând capitole cu anumite denumiri, din care nu lipsește cuvântul „insulă”, acel întreg înconjurat de o altă formă a întregului, caracterizat printr- o specificitate proprie. Romanul glisează între poemul prozodic și proza poematică cu elemente
MIRCEA PAVEL MORARIU de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1713 din 09 septembrie 2015 by http://confluente.ro/al_florin_tene_1441798757.html [Corola-blog/BlogPost/378236_a_379565]
-
Marcel Voinea, amplifică ideile de hazard (zaruri căzute pe o podea în carouri de șah) și de rol, de mediu populat de măști: pe cortină sunt prinse două măști în dezacord, una marcată de grimasa râsului, alta, de aceea a plânsului, însă, în spatele lor, care este adevărata față? Dilema o suportă chiar mimica Arlechinului, împopoțonat cu fes caracteristic. Este loc și de joc deștept, de mutare strategică. Tabla de șah ne sugerează șansa de a fi sinceri și logici în mutările
Jurnal de scriitor aflat sub dictatura inspirației by http://revistaderecenzii.ro/jurnal-de-scriitor-aflat-sub-dictatura-inspiratiei/ [Corola-blog/BlogPost/339685_a_341014]
-
și la sfârșitul veacului. Fiul omului va trimite pe îngerii Săi, și ei vor smulge din Împărăția Lui toate lucrurile, care sunt pricină de păcătuire și pe ceice săvârșesc fărădelegea, și-i vor arunca în cuptorul aprins, acolo va fi plânsul și scrâșnirea dinților. Atunci cei neprihăniți vor străluci ca soarele în Împărăția Tatălui lor. Cine are urechi de auzit, să audă.” ( Evanghelia după Matei 13;36-43 ) Lumea noastră este marele câmp unde cad cele două feluri de semințe, dar mai
NEÎNȚELEASA PARABOLĂ (2) de EUGEN ONISCU în ediţia nr. 2278 din 27 martie 2017 by http://confluente.ro/eugen_oniscu_1490602985.html [Corola-blog/BlogPost/354222_a_355551]
-
găsit, unde am putut, ca să-mi țin familia. Am stat departe de Biserică, de Dumnezeu și acuma uite că îmi vine rîndul... Și îmi pare rău. Dar asta nu mă mai ajută cu nimic. Și când ajunge aici îl înneacă plânsul, sughite și nu mai înțeleg ce-mi spune. - Și mai departe? - Plânge și se aolește. - Ia întreabă-l: dacă i-ar da Dumnezeu să mai trăiască o dată, ce-ar face? Afară de trupul acesta care e făcut din țărână și, la
E GREU SĂ NE MÂNTUIM? de ION UNTARU în ediţia nr. 381 din 16 ianuarie 2012 by http://confluente.ro/E_greu_sa_ne_mantuim_ion_untaru_1326704384.html [Corola-blog/BlogPost/362111_a_363440]
-
să-i devină soție. Și astfel ireparabilul s-a produs. Când a aflat vestea, tânăra prințesă Zala a vărsat lacrimi amare, apoi s-a închis în sine și nu a mai dorit să vorbească cu nimeni. Nopțile se zguduia de plâns și uda cearceafurile cu lacrimile sale, zilele le petrecea izolată în cameră. Profund lovită și mânioasă, Zala a început să urzească planuri de răzbunare. Fusese rănită de moarte, în cel mai nobil sentiment, iar lumea avea să cunoască în curând
LEGENDA PRINŢESEI ZALA de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 2109 din 09 octombrie 2016 by http://confluente.ro/mihai_iunian_gindu_1476031241.html [Corola-blog/BlogPost/350220_a_351549]
-
descoperi oricând o cale de împăcare, un făgaș pe care iubirea să dăinuie fără întrerupere. Poetul ne propune mai multe posibilități, printre care și această manifestare pe care, presupun, a încercat-o chiar el: „Ascuns în taina sacră-a unui plâns Încerc tristețea gândului s-alung, De câte ori cuvintele n-ajung, O lacrimă e singurul răspuns.” (De câte ori cuvintele n-ajung) Din nefericire, există o altă cauză pe care nu o putem elimina. Este peste puterile noastre. Este mai presus de noi. Poetul
ÎN NUMELE IUBIRII de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 587 din 09 august 2012 by http://confluente.ro/_in_numele_iubirii_marian_malciu_1344537539.html [Corola-blog/BlogPost/355025_a_356354]
-
milă/mă mai naști odată.” Adriana Butoi preferă expresiile eliptice, versurile având o tăietură fermă, un miez ușor elegiac. Fiecare poem are identitate clară, pare a se duce sau a veni în/din mașinăria exactă a haiku-ului:“îmi odihnesc plânsul/pe o aripă/împrumutată/târziu/dinăuntrul meu/noaptea asta/arată/o altă pictogramă”. Andrei Măjeri își desfășoară, uneori în spații ample, prozaice, un discurs straniu, ceva ce ne trimite cu gândul la generația dadaiștilor: “se tot vorbește despre superbărbați/poate
ANTOLOGIA LIRA 21 de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 248 din 05 septembrie 2011 by http://confluente.ro/Cartea_cu_prieteni_ii.html [Corola-blog/BlogPost/364651_a_365980]
-
Acasa > Poezie > Oglindire > CÂND TOAMNA VA VENI Autor: Cristina Crețu Publicat în: Ediția nr. 1976 din 29 mai 2016 Toate Articolele Autorului Îmi zic: “Să scriu!”și mă apucă un plâns, de parcă un munte de durere în piept s-a strâns și altă cale n-a găsit să iasă, să-mi lase poezia mai frumoasă! Copacii-mi plac...cu ei mă înțeleg, când ramură uscată sunt și-n vânt mă pierd
CÂND TOAMNA VA VENI de CRISTINA CREȚU în ediţia nr. 1976 din 29 mai 2016 by http://confluente.ro/cristina_cretu_1464495735.html [Corola-blog/BlogPost/381504_a_382833]
-
și așchia dureros lăsată între treptele scării și timpan își va răsuci trupul în pâlnia stângă. voi auzi iar cântecul materiei din care ea, piatra, s-a născut. luna plină umple tâmplele serii de sunete. nu le mai aud. aud plânsul copacilor și frigul târându-le veșmântul de iarnă de departe adus. pământul își încovoaie axa. un film frumos se naște din sărutul polilor. sud-nord, nord sud împletesc scutecul nou al bătrânului și noului an. îmi plac anii care prind în
SĂRUTUL POLILOR de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 672 din 02 noiembrie 2012 by http://confluente.ro/Sarutul_polilor_anne_marie_bejliu_1351900251.html [Corola-blog/BlogPost/342471_a_343800]
-
prind în formele șirului lor cifra 3. nu contează că 3 vine după unu. familia omului pornește de la trei înflorirea. privesc cifrele anului îmbătrânit și scutecul celui nenăscut. pregătirile încep trist. crește intensitatea lor până la hohot. la mine e de plâns. râd numai când între degete, cu ața prinsă de ureche, primul glob atinge creanga bradului nou. se termină râsul într-o colindă apoi, aprind iar și iar, lumânări. ard. scântei se ridică în palmele mele. două cruci de lemn, ascunse
SĂRUTUL POLILOR de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 672 din 02 noiembrie 2012 by http://confluente.ro/Sarutul_polilor_anne_marie_bejliu_1351900251.html [Corola-blog/BlogPost/342471_a_343800]
-
-n rugă poate și chiar frânge tăcerea-ți, care, Doamne, prea multe-mi spune? Tresar cu vântul și cu ploaia-n noapte. Umbrele noastre-alături le tot văd trecând și-mi pare că-mi așezi pe buze șoapte, dar mă trezesc, plânsul viorii ascultând. Cu fruntea ridicată către Soare, te-aș declara stăpânul meu! Și-n Univers, strălucitoare stele căzătoare, vom arde infinit; ne-om stinge într-un vers... Din jgheabul vieții, dulce dor prelinge o partitură grea, iar eu, arcușul trist
LACRIMA-N RUGĂ de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1503 din 11 februarie 2015 by http://confluente.ro/olguta_trifan_1423607441.html [Corola-blog/BlogPost/366521_a_367850]
-
mâinii în care ai crezut, a tăcut. Acum ascult tăcerea. Un filosof declamă faima câinelui bătut. În arenă ești singur. Experimentezi cuvintele ce-ți fug din pași, te superi pe-nțeles și pe mulțime. Timpul a murit strivit de tine, Plânsul e doar promisiune, o lege infinită a iubirii, renegi magia, firea nu ascultă, privește glasul pentru care ești. Inofensiv venin, atinge visul tău, regatul nu așteaptă o poartă să se-nchidă. Mișcare într-un ritm, la tîmple-ți zace șoapta. Un
CU DINŢII ÎN SUFLET de DORINA ŞIŞU în ediţia nr. 204 din 23 iulie 2011 by http://confluente.ro/Cu_dintii_in_suflet.html [Corola-blog/BlogPost/366905_a_368234]
-
Autor: Gabriela Mimi Boroianu Publicat în: Ediția nr. 1539 din 19 martie 2015 Toate Articolele Autorului Te-ai rătăcit cumva în lutul Iubirilor protocolare Și ți s-a înăsprit surâsul Căci ochii tăi frământă-n sare Picuri de rouă ascunzând plânsul Ce-ți face nopțile amare... * Tu ești Titanul ... ești neînfrânt Privirea ta scurmă zenitul Chiar de genunchiu-i la pământ În pumnul strâns ții infinitul. Și-ncătușat cu un cuvânt În așteptare-ai oprit timpul. * O mare ai de dor în tine
REUNIRE de GABRIELA MIMI BOROIANU în ediţia nr. 1539 din 19 martie 2015 by http://confluente.ro/gabriela_mimi_boroianu_1426800819.html [Corola-blog/BlogPost/370185_a_371514]
-
azi nu mă laud. -Poporul nostru parcă este blestemat. Nu se așează niciodată pe un făgaș normal. -Poate... din cauza că ne aflăm la răscrucea a doua civilizații. -Nu suntem nici capră, nici măgar! Începură să râdă. Râsul lor era un plâns pe obrazul istoriei noastre. -Spunea Patapievici că pe noi s-au pisat mai toate popoarele migratoare, si nu numai. -E... o exagerare! -Nu o lua că fapt în sine! -Vrea să spună că am preluat de la popoarele migratoare și de la
GEAMĂNUL DIN OGLINDĂ, ROMAN, A ŞAPTEA ZI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 320 din 16 noiembrie 2011 by http://confluente.ro/Geamanul_din_oglinda_roman_a_saptea_zi.html [Corola-blog/BlogPost/357073_a_358402]