6,198 matches
-
de făcut, așa că, tot respectul, ea și-a suflecat mâneca, a pescuit-o și a scos-o afară. Către: Thewalshes 1@eircom.net De la: Magiciansgirl1@yahoo.com Subiect: Piesa de scrabble din pantaloni? Nu. Joey nu a furat una din plăcuțele cu „A“ ale lui Jacqui, nu și-a băgat-o în pantaloni și nu i-a zis că, dacă o vrea înapoi, știe unde s-o găsească. A furat una din plăcuțele ei cu „J“, și-a băgat-o în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
pantaloni? Nu. Joey nu a furat una din plăcuțele cu „A“ ale lui Jacqui, nu și-a băgat-o în pantaloni și nu i-a zis că, dacă o vrea înapoi, știe unde s-o găsească. A furat una din plăcuțele ei cu „J“, și-a băgat-o în pantaloni și i-a zis că, dacă o vrea înapoi, știe unde s-o găsească. Cu drag, Anna P.S. Era în chiloți, nu doar în pantaloni. P.P.S. A recuperat-o de acolo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
lorica, o armură din bucăți de piele, ușoară și elastică, ce apăra spatele în orice tip de acțiune. Prin urmare, și într-o acțiune de aprovizionare. Alți soldați - cei proaspăt sosiți din garnizoanele de la granița Dalmatiei - purtau lorica ferrea, din plăcuțe de metal ce acopereau pieptul și spatele. Aceasta era protecția obișnuită a așa-numiților limitanei, soldați care nu trebuiau să se miște foarte mult deoarece stăteau de pază în turnurile și fortărețele de la graniță. Dacă cei cinci sute de oameni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
stătea lipit de stăpânul lui, cu botul vârât în pătura de blană. — Naiba s-o ia de ferrea! - glasul mânios al unui soldat se auzi limpede dinspre câmpie. Bucățile astea infernale de piele... Or fi bune să lege între ele plăcuțele de fier ale armurii, dar ia uite: s-au rupt când mi-am pus coșul pe umăr - lăsă coșul să cadă. Mai întâi te pun să stai de pază la graniță și îți spun că acolo nu sunt primejdii mari
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
și, după o clipă, batista din mâna lui unduia în vânt, imaculată pe cerul albastru. Explodă muzica flautelor și a orgii hidraulice. Mulțimea amuți. Valerius inspiră profund. Sosise clipa. Inima îi bătea cu putere. O rază de soare reflectată de plăcuța metalică de pe umărul lui Flamma îl orbi, trecând prin micile orificii ale coifului. Nu mai văzu nimic. Nu-și zărea adversarul și înghiți în sec, îngrozit, căci simțea deja tridentul lovindu-i spatele... Instinctiv, își trase pieptul înapoi, încercând să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
îmbuibau, fiindcă aceea putea fi ultima lor masă; doar puțini, siguri de victorie, nu mâncau, ca să fie mai agili și mai rapizi în atac și în apărare. Mulțimea se aduna în jurul gladiatorilor care, după ce goleau mesele, începeau să graveze pe plăcuțe de metal invocații către zeii lor sau injurii la adresa adversarului pe care urmau să-l întâlnească. Înainte de luptă, plăcuțele erau ascunse sub pământ, într-un loc oarecare din Ludus, pentru ca zeii infernali să le citească și să țină cont de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
și mai rapizi în atac și în apărare. Mulțimea se aduna în jurul gladiatorilor care, după ce goleau mesele, începeau să graveze pe plăcuțe de metal invocații către zeii lor sau injurii la adresa adversarului pe care urmau să-l întâlnească. Înainte de luptă, plăcuțele erau ascunse sub pământ, într-un loc oarecare din Ludus, pentru ca zeii infernali să le citească și să țină cont de ele. Spectacolul pe care acei morituri îl dădeau în afara arenei atrăgea poporul mai mult decât fiarele și animalele extraordinare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
făcu semn mulțimii să aplaude. În sunetele trâmbițelor și ale cornului, în aclamațiile mulțimii, în arenă intră cu pompa magna armata vitellienilor. Soldații erau îmbrăcați în culori vii, roșu-purpuriu și albastru; culori strălucitoare aveau și scuturile, tunicile și eșarfele, iar plăcuțele de bronz ale armurilor sclipeau în soare. Înarmați cu scuturi de infanterie, gladius, pumnal și pilum, vitellienii mărșăluiau în coloană. Valerius numără paisprezece rânduri de câte cinci oameni. Îi comanda Flamma, îmbrăcat ca un general, mândru, cu mâna în șold
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
ridică mâna în semn de salut înainte de a se risipi. Vitellius încerca să deschidă un cufăr bătut cu nestemate. — Ajută-mă! îi porunci lui Listarius. Băiatul deschise cufărul. Vitellius se aplecă deasupra lui și scoase dinăuntru o centură împodobită cu plăcuțe de aur. — Ajută-mă s-o pun, porunci cu glas răgușit. Și caută ceva de mâncare... Repede. Listarius petrecu centura în jurul șoldurilor grase ale lui Vitellius, pe care îl înfășură din nou în mantia neagră. — Dau o fugă până la bucătărie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
la adunări, pe străzi, la ceremoniile publice, căci Vitellius voise să-l imite pe marele Augustus, potrivit căruia conducătorii trebuiau să se arate în fața poporului cât mai des cu putință. Fără să stea pe gânduri, îi smulseră și centura cu plăcuțe de aur și râseră auzindu-i strigătele. Îl apucară de brațe și îl târâră în jos pe scări, apoi de-a lungul Viei Sacra. Mulțimea se dădea în lături, lăsându-i să treacă. Un soldat îi sprijini vârful lăncii sub
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
restul. Pereții i se înălțau drepți și bine potriviți și străluceau albi în întunericul de un albastru cețos, ca o santinelă impecabilă, ca un paznic al orașului. Era un bordel. Casa Fiului Răsare a lui madame Iocasta, anunța discret o plăcuță de lemn de lângă ușă. Iar lângă plăcuță cineva scrijelise o frază de neînțeles. Mâine, fără îndoială, un strat nou de văruială o va acoperi, dar în seara asta era vizibilă întina puritatea pereților albi ai casei plăcerilor. „Un binevenit năvalnic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
bine potriviți și străluceau albi în întunericul de un albastru cețos, ca o santinelă impecabilă, ca un paznic al orașului. Era un bordel. Casa Fiului Răsare a lui madame Iocasta, anunța discret o plăcuță de lemn de lângă ușă. Iar lângă plăcuță cineva scrijelise o frază de neînțeles. Mâine, fără îndoială, un strat nou de văruială o va acoperi, dar în seara asta era vizibilă întina puritatea pereților albi ai casei plăcerilor. „Un binevenit năvalnic din partea la generali ruși“, spunea inscripția. Virgil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
potrivea, așa cum era așezat în coșciugul lui din cămăruța secretă, și începu să înțeleagă. în jurul vârfului unui lujer central - sau tulpină - se aflau o serie de plăci subțiri de piatră, tăiate în formă de stea. Vultur-în-Zbor numără șapte astfel de plăcuțe. Cele două plăcuțe din vârf aveau fiecare câte patru colțuri, următoarea opt, următoarea șaisprezece și așa mai departe. Fiecare plăcuță se rotea independent în jurul tulpinii centrale. Reglarea Trandafirului presupunea alinierea plăcuțelor în diferite combinații una cu alta. Asta făcea Grimus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
așezat în coșciugul lui din cămăruța secretă, și începu să înțeleagă. în jurul vârfului unui lujer central - sau tulpină - se aflau o serie de plăci subțiri de piatră, tăiate în formă de stea. Vultur-în-Zbor numără șapte astfel de plăcuțe. Cele două plăcuțe din vârf aveau fiecare câte patru colțuri, următoarea opt, următoarea șaisprezece și așa mai departe. Fiecare plăcuță se rotea independent în jurul tulpinii centrale. Reglarea Trandafirului presupunea alinierea plăcuțelor în diferite combinații una cu alta. Asta făcea Grimus acum. Cam pe la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
tulpină - se aflau o serie de plăci subțiri de piatră, tăiate în formă de stea. Vultur-în-Zbor numără șapte astfel de plăcuțe. Cele două plăcuțe din vârf aveau fiecare câte patru colțuri, următoarea opt, următoarea șaisprezece și așa mai departe. Fiecare plăcuță se rotea independent în jurul tulpinii centrale. Reglarea Trandafirului presupunea alinierea plăcuțelor în diferite combinații una cu alta. Asta făcea Grimus acum. Cam pe la jumătatea Tulpinii, într-un loc convenabil pentru a fi ținută în mână, se găsea un fel de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
în formă de stea. Vultur-în-Zbor numără șapte astfel de plăcuțe. Cele două plăcuțe din vârf aveau fiecare câte patru colțuri, următoarea opt, următoarea șaisprezece și așa mai departe. Fiecare plăcuță se rotea independent în jurul tulpinii centrale. Reglarea Trandafirului presupunea alinierea plăcuțelor în diferite combinații una cu alta. Asta făcea Grimus acum. Cam pe la jumătatea Tulpinii, într-un loc convenabil pentru a fi ținută în mână, se găsea un fel de protuberanță. — în anumite Dimensiuni Obiectul este diferit, spuse Grimus. Știi, variază
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
unde era apartamentul în care fusesem. Am rătăcit mult prin încrengătura de culoare, cu treceri dintr-o aripă în alta a clădirii. În cele din urmă am aflat ușa apartamentului. Am stat și m-am uitat lung la ea. La plăcuța amintind că acolo este o casă de oaspeți, parcă, a Academiei. Nu-mi spunea nimic. Nu fusesem, probabil, niciodată acolo. Trec și pe lângă celălalt bloc, din care am scos-o pe Bătrâna cu trabucul. Ca dintr-o clipire a unui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
dezbrăcat de hainele pătate de sînge și de noroi și m-am cățărat În cada imperială a lui Gustavo Barceló. O ceață perlată se strecura prin fereastra care dădea spre curtea interioară a proprietății, sugerînd profilurile Încăperii și jocul de plăcuțe emailate de pe jos și de pe pereți. Apa țîșnea fierbinte, cu o presiune care, comparată cu modestia băii noastre de pe strada Santa Ana, mi se păru demnă de hotelurile de lux unde nu pusesem piciorul niciodată. Am rămas mai multe minute
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
de patru-cinci metri pătrați, o baie, care am bănuit că se afla chiar deasupra boilerului, se percepea o anumită Încălzire. Am Îngenuncheat și am constatat cu bucurie că plăcile din pardoseală erau călduțe. Așa mă găsi Bea, pe vine, pipăind plăcuțele dintr-o baie, ca un imbecil, cu zîmbetul nătăfleț al măgarului flautist Întipărit pe chip. Acum, cînd mă Întorc Înapoi cu privirea, Încercînd să reconstitui Întîmplările din acea noapte petrecută În vila Aldaya, singurul pretext care Îmi dă prin minte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
priviri furișe spionau bulevardul de pe la ferestrele Întunecate ale caselor Învecinate. A Înconjurat zidul proprietății pînă În partea care dădea către fostele terenuri de tenis și garaje. A putut recunoaște scobiturile În piatră pe care Julián le folosise ca trepte și plăcuțele desprinse din zid. S-a cățărat aproape fără să-și tragă răsuflarea, simțind puternice Înțepături În piept și șfichiuri de orbire În priviri. S-a Întins pe zid, cu mîinile tremurînd, și l-a strigat pe Julián În șoaptă. Silueta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
Dar, tot umblând de la un mormânt la altul, dădu peste numele de Edward. „Ia te uită”, Își spuse el, „acesta pare să se potrivească.” La doi pași de Edward, scris Însă cu un simplu v, inginerul văzu Înscrisă pe o plăcuță numele de Satanovici și atunci tresări. „Iată că un om cu un astfel de nume”, gândi el, „a trăit fără să-și mai bată capul cu una sau cu alta.” Data nașterii lui Satanovici era ștearsă, totuși inginerul desluși anul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
de fapt, traduce tocmai realitatea că mai degrabă există nume fără eroi decât eroi fără nume. Organizarea militară a unei societăți este, cel puțin formal, Împotriva acestui gen de separare a numelui de persoană cu ocazia morții. Așa au apărut plăcuțele cu numere matricole, confecționate dintr-un material presupus a fi mai rezistent decât numele. În lupta mea cu dumneavoastră (luptă de idei, desigur) voi folosi de data aceasta metoda desantului, oferindu-vă câteva exemple de nume proprii care au redevenit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
o arestat pă toți trei. Că ce-o vrut să facă cu dânsa, că de ce, nu știm cum... Grințu tăcu. Supărarea bătrânului nu putea fi alinată cu vorbe. Casă acoperită cu șindrilă. Peretele de bârne, la rându-i acoperit cu plăcuțe mici de lemn potrivite din bardă și dispuse precum țiglele pe o casă. Fereastra dinspre stradă Închisă. Prin ea se văd totuși perdelele Înflorate țesute În război de mâna bătrânei. Fântâna cu cumpănă În dreapta intrării În curte. Gardul de nuiele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
color și mărite de două ori și fuseseră lipite unul lângă altul fără o logică aparentă (În afară de abundența de ipostaze provocatoare). Plasasem separeul VIP În capătul din dreapta - era o sală Împrejmuită cu cordon cu canapele din catifea neagră și cu plăcuțe de REZERVAT așezate lângă frapierele de pe fiecare masă de sticlă. Chiar În centrul sălii strălucea o scenă circulară, În forma unui tort uriaș, supraetajat. Cele două treimi de jos erau spațiul de dans pentru Iepurași și pentru spectacolul de la miezul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
a ieși la arat și însămânțat porumbul!” - le flutura prin minte gândul celor de la coarnele plugului. Alții retrăiau o dimineață când plecau la birou, unde îi așteptau cine știe ce treburi urgente. „La ora asta, școlarii mei, cu trăistuța în care poartă plăcuța și abecedarul, calcă voinicește spre școală. Parcă-i văd. Când dădeau cu ochii de mine, își scoteau cușmele și strigau în cor: <Bună dimineața, domnule învățător>”. Unii se gândeau la copiii lor, care au rămas doar în grija nevestelor și
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]