1,291 matches
-
în sobă, unde Basme vreascurile-ndrugă... Mai încolo, vrea zambila, Lângă școala din oraș, Cu rochița ei, copila, Toată numai volănaș... O narcisă mlădioasă, Într-o curte, vrea, la soare, Lumea bună s-o miroasă, Galbenă, de cum răsare... Numai florile plăpânde Sus în pomi, stau, prin livadă, C-au petale scuturânde Precum fulgii de zăpadă Cerințe: 1. Memorați versurile. 2. Subliniați expresiile frumoase, introduceți-le apoi în enunțuri. 3. Alcătuiți propoziții folosind ortogramele întâlnite în text: ca-ntr-o i-a
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
Ea-mbrăcată în alb și beteală fină, Voal și cununiță alb-diamantină Plecau la altar să-și jure credință Devenind un tot, o singură ființă, O privea în ochi, cast se sărutau Pe mâna lor stângă, un inel purtau, Cu un scris plăpând de „Nu-mă-uita, Sunt pe veci al tău ești pe veci a mea!” GLASUL CODRULUI MĂ CHEAMĂ Codrul cheamă și - înfioară De cu zori și până- n seară Să-i ascult cântările Să-i sărut cărările. Când îl văd măreț în
Regăsirea by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91647_a_107362]
-
cele din urmă, o bicicletă Davega proprie, și să renunțe la ea, dând-o, preferabil, primului care i-ar cere-o. Mă pomenesc întrebându-mă, meditând, dacă e corect să trec de la un punct frumos, pseudometafizic, oricât ar fi de plăpând sau de personal, la un altul, oricât ar fi acesta de robust și de impersonal. Adică să fac asemenea lucru fără să mai zăbovesc, fără să mă mai lăfăiesc puțin în verbiajul cu care sunt obișnuit. Totuși, iată despre ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
imediat În dreapta dumitale puțin mai În spate. Vă rog priviți...! Albe, albastre, portocalii, vișină putredă, o varietate de culori care va Încânta În mod sigur privirea unei bune cunoscătoare...” Tony Pavone niciodată nu simțise nimic deosebit pentru aceste frumoase dar plăpânde flori. În peregrinările sale, nu-și mai aducea aminte să se fi prezentat vreo dată În fața unor femei or În anturaje de familie cu un buchet de flori. După părerea sa, o sticlă de băutură selecționată ori câteva prăjituri de
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
o examineze în detaliu, ca să găsească semne și simboluri. Parcă ar fi unul dintre evreii ăia care-și sacrifică ani întregi din viață ca să analizeze un singur fragment din Talmud. E întotdeauna un spectacol s-o privești. E așa de plăpândă zilele astea și totuși, când începe să vorbească, i se luminează ochii și parcă se face mai înaltă! Câteodată se întristează și apar lacrimi. Dar nu cred că vorbitul îi face rău. De fapt, cred că îi face chiar bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
de om. Danny a clipit, dar faptura n-a dispărut. Copila se legăna ușor, apoi s-a întors puțin către el. Și-atunci puștiul și-a dat seama că făcuse o greșeală. Copilul din fața lui avea osatura delicată și era plăpând, dar cu siguranță nu era o fată, ci un băiat. Și nu putea să aibă mai mult de opt ani. Cumva, Danny a știut imediat cum îl chema. Andy, a spus el. Băiețelul s-a întors. Ochii i s-au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
mă-nchină, Mai cad și mă ridic cu inima prea plină De lacrimile blânde de creștină, Ce toată viața ei a jinduit Lumină... Dor de iubit Se plimbă prin mine un abur de gând, În parcul de colo, prin cerul plăpând Și-n pietre se-agață și-i sângeră firul, Prin zori ce se-arată, se-ntunecă cerul. Mi-e sânge prin dor și mi-e dorul prin sânge, Mi-e aerul greu și mă hăuie plângeri, Mi-e greu fără
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
își luară ziua bună într-un banal ascensor... timiditate purtăm în sânge aceeași soartă pe pământul înfometat de atâtea zile cu griji lacrimi dureri și rugi nesfârșite și singurătăți vuind în dimineți născute sub mantia cerească la crucea răsăritului pleoape plăpânde cu freamătul irișilor în genune și trupul gol parcă e temnița zidită între zi și noapte *** punți de lumini pe-o firavă frunză ... un déjà-vu retrăit în detalii imaginare e frig din nou și tu mă ții de braț eu
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
Izvoare codrene. Viața mi-a fost o rugă, o baladă. O poruncă divină i-a arătat sufletului meu, anul trecut cum să picteze cuvinte simple, în poezie. Am fost o frunză în bătaia vântului, am devenit cu timpul o trestie plăpândă, acum doar TRĂIESC. </biography> Testament Când soarele mă va culca în florile de tei, iar noaptea mă va ține-n veci de mână, din trupul meu să faceți cenușă pentru zei și s-o ascundeți într-un ochi de lună
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
albi cu trei dungi albastre și cu o talpă foarte subțire. De ce ții capul plecat? Ți-e rușine cu mine? întrebă ea vădit supărată. Îți admiram încălțările, i-am răspuns întorcându-mi privirea spre chipul ei ce radia în lumina plăpândă a lunii... Dacă ar fi să alegi, dintr-o lume întreagă, bărbatul perfect, ai ști cum ar trebui să arate?. Sincer? Astăzi aș vrea să arate ca tine. Ca mine? Adică să-ți ajungă cu nasul sub braț, să tacă
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
repara. Visasem cumva sau de fapt îmi amintisem ce cautam departe de casă. Când o să scapi de coșmaruri? m-a întrebat Marius. Când o să pot să mă desprind de lumea din care vin. Uitându-mă la tine cât ești de plăpând, mă întreb ce te-ai face dacă ai fi condamnat să trăiești cu mine acolo? Poate aș încerca să mă adaptez, așa cum încerci și tu să faci aici, în lumea mea... În cantină avea să se țină un concert rock
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
fruntea, pe o parte. Pistruii de sub ochi se potriveau foarte bine cu apatia ei. Apoi rămînea nemișcată În poziția aceea ciudată, picior peste picior, de parcă făcea reclamă la ciorapi de damă. CÎnd se așeza astfel, trupul ei mic, ce părea plăpînd, ca de fetiță, se transforma brusc Într-unul de femeie și cu toate acestea părea total lipsită de apărare. Merita să fii gelos pe ea! PÎnă și eu, care n-aveam nici În clin nici În mînecă cu individa, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
aș fi fost de față fără să mă vadă, ei niciodată n-au avut nevoie de acte, le puteau confecționa oricând, aveau puterea absolută; dumneavoastră nu reprezentați nimic, ei erau aberația adică perfecțiunea ce nu putea fi combătută, dumneavoastră logica plăpândă, ajunsă pentru ei ridicolă. Nu sunt obișnuiți să fie întrebați. Totuși au spus; „Veniți cu noi să dați o declarație, atâta tot”. Erau încă politicoși, vorbeau la plural; peste o oră tonul și limbajul se vor schimba, dar nu vor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
-mi că vei păstra tăcerea! strigă el. Își ieșise cu totul din minți. — Vorbește! strigă din nou. Își scoase pumnalul și se îndreptă spre vrăjitoare. Ea era sprijinită de frasin, agățându-se de marginea scorburii. Acum era doar o femeie plăpândă, ce stătea cu spatele la el. — Vorbește! strigă Vitellius. O apucă de umărul fragil cu o mână, în timp ce în cealaltă strângea pumnalul. — Jură că vei păstra tăcerea! Velunda nu răspunse. Vitellius îi vedea doar ceafa albă, delicată, încadrată de părul blond. O
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
stradă. Cât era de mare! Uitau pentru ce treburi veniseră în piața aproape goală. Se clătinau pe biciclete încercând să mai arunce o ultimă privire pântecului aceluia care se profila neverosimil în fața ei, ca o excrescență uriașă pe un copac plăpând. Ochii îi erau atât de întunecați, de negri și de vehemenți, că oamenii aceștia care-și suceau capetele ca să se holbeze în urma ei se întorceau rapid, neliniștiți, nemaifiind în largul lor dintr-un motiv necunoscut. Trecea printre ei fără să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
și himere ciudate se întâlnesc și în catedralele romanice. Șarpele pare să fie aici element preferat. La biserica St. Mary and St. David pe stâlpii intrării sunt sculptați doi șerpi. La biserica Anzy-le-Duc din Sâone-et-Loire înfricoșători șerpi cu picioare amenință plăpânde ființe umane. Stranii himere se nasc acum: animale cu piept de leu, trup de șarpe, aripi și cap de vultur, sirene și centauri (catedrala Notre-Dame din Surgères, CharenteMaritime), dragoni, capete de om cu picioare de leu (catedrala din Basel), ființe
Monştri şi gargui în arta medievală. In: CATALOG Sincretismul artelor 1 by Codrina-Laura Ioniţă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_943]
-
și a uita sau de a amâna. Sala de lectură mare, impunătoare, cu mese comode, scaune bătrânești. Rafturile de cărți, pe două niveluri, înalte, dulapuri spațioase. Un grilaj de lemn, cu coloane sculptate, înconjoară rafturile. Liniște, câțiva studenți, majoritatea fete. Plăpânde, cu ochelari. Tipuri de tocilare suave, cu chipuri pale. În lumina încețoșată a dimineții par un fel de gladiole străvezii, aplecate duios peste pagini de carte. Mă plimb printre rânduri, cu pas târșit. Mă doare piciorul drept. Mi se umflă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
furibund își strecoară acordul în recunoașteri. Oscilând cercul magic se-nchide dincolo de făpturi, tăinuit se-avântă în umbre și golul tot pâlpâie, revine mai greu întortochind dilemele. Suferința parcurge căi neștiute printr-un procedeu plin de ignoranță, încurcat în fire plăpânde sculptat cu unde precise. Ochii... algele unui pericol mental patinând, alunecă pe serpentine filiforme tăceri în oceanul de păcură. Nu mai rabzi, mânios te desprinzi din acea zbatere anacronică iar tu nu mă suferi!
Cople?it by Aurel Avram Stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83723_a_85048]
-
magazinul de antichități din nou ai dat peste mine! Exasperată că nici aici nu-ți las inima să se scufunde, m-ai dat primei venite în căutarea farmecelor cu argint viu, bare de cositor scrijelit și cenușă fierbinte. Luminile magice, plăpânde, transfigurate în plumburiu topit cântau simfonii perpetui de culori și arome! Împăratul Verde era verde pal! În magazinul de fleacuri ai scăpat de mine cu-n sărut. A fost suficient, se înverzise Verdele Împărat în bostănăria unde era stăpân peste
Dans haotic by Aurel Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83734_a_85059]
-
măsura supremă, pe care o putea atinge, nu era mândria de a se identifica cu un strat superior al vieței, era starea aceea când ea, Mini, nu mai era glorios înglobată în substanța ultimului strat luminos, ci era un atom plăpând, desprins din el, în preajma unei lumini noi, care abia se întrevedea. Atunci, ușoară, plutitoare, uimită, sta ca un fulg în pragul unei ferestre, privind spre un început al cunoașterei. Cu o desfătare leneșă, Mini își isprăvise baia. Lăsă din mâini
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
ei când se foiește în scaun. Deși femeie, nu are nimic de floare, cu atât mai puțin de orhidee. Reușește chiar să deranjeze. Nici cu maică-ta nu semeni, zice mătușa privindu-l chiondorâș pe băiatul rămas la ușă. Era plăpândă biata de ea, după cum se vedea din fotografii. — Fotografii? îngaimă Jonathan. — Da. Uite, ești aici. Începe să scotocească prin geanta încăpătoare, scoțând batiste, cutii cu pilule, o pereche de foarfece de croitorie stricate și alte articole personale pe care le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
ținut pe genunchi de o femeie tânără cu un chip pământiu, în timp ce un tânăr cu același chip de cartof se rezeamă nesigur de spătarul scaunului ei. Ochii copilului, ca niște nasturi, îl privesc acuzator din fotografie. — Erai și tu tare plăpând, zice mătușa Berthilda. Da, mormăie Jonathan, răgușit. — Știi, practic eu l-am crescut pe tatăl tău. Eram ruda lui preferată - presupun că ți-a spus ceva din poveștile... Când vede că Jonathan nu-i răspunde, îi spune ea una, relatându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
de peruzea. Aș vrea s-adăpostesc urgia Și s-o transform în mângâieri, S-o fac să spună basme sfinte Pictate-n flori cu primăveri. îngăduie să port pe umeri Polenul florilor de mai, Să oblojesc albastrul palid Pe suflete - plăpândul strai. Să pot să mângâi firul vieții Când disperatul galben s-ar împrăștia Și-n cochilia dimineții Să rostuiesc vremelnicia mea. Neliniști Distinsă Toamnă, lasă-mă să cânt pe glasul meu, Să mușc din crug ceresc cu dinți de jale
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
De agonia viselor fugare în lumea largă destinul mi s-a stins Pe pânzele durerilor amare Și-n ploi nocturne la margine de gând Un zvon stingher mai bate la o poartă în ziua cea de ieri când un dor plăpând Tresare singur prin tăcerea moartă Iar când noaptea târziul suie zarea Sorbind în taină lacrima din mine Pașii mei pribegi străbat încet cărarea Cu șovăiala zilei care vine Mai răzbat prin mine clipe ce au fost Ca o poveste în
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
lacrima din mine Pașii mei pribegi străbat încet cărarea Cu șovăiala zilei care vine Mai răzbat prin mine clipe ce au fost Ca o poveste în singurul meu gând Adulmec umbre din vremuri fără rost Dar și suspinul din sufletul plăpând Nu mint ochii Nu deschide ochii timpul în zadar Iar ora lui de noapte nu ne minte Că moare visul pe pragul de hotar în așteptarea mută și cuminte Și azi când clipa trece șovăielnic Iar tăcerea în suflet se
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]