995 matches
-
gândire, aptitudine, opinie, ordine, mod etc. Termeni precum: real, realitate etc. și-a pierdut în etapa postmodernă de evoluție a gândirii umane, caracteristica filozofic, sub presiunea limbajului media, unde circulă cu numeroase sensuri ambigue, golite de substanța originară a filozofiei platoniciene. Termenul echivoc (lat. aequus "egal"+ vox "voce") - în filozofia logică/ epistemologie este utilizat cu accepțiunea de "două înțelesuri". Termenul a trecut printr-un proces de determinologizare, fiind utilizat în limba comună cu sensul de îndoielnic, suspect. Prin extensie semantică a
Lingvistică și terminologie: hermeneutica metaforei în limbajele specializate by Doina Butiurcă () [Corola-publishinghouse/Science/84964_a_85749]
-
află pe primul loc între preocupările lor. Umaniștii cred că există legături strînse între univers și om și că ceea ce este frumos și armonios este parte integrantă a divinității. Marsilio Ficino sau Pico de la Mirandola, făcînd o sinteză între filosofia platoniciană și creștinism, afirmă că întreaga creație este o reflectare imperfectă a lui Dumnezeu. Însuși omul, corp material, coruptibil, plasat în centrul universului, seamănă cu Dumnezeu prin sufletul său nemuritor. A contempla frumusețea înseamnă a vedea o reflectare a lui Dumnezeu
Istoria Europei Volumul 3 by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/963_a_2471]
-
pe episcopul creștin Ambrozie care l-a condus pe calea credinței și l-a încurajat să facă botezul; asistă la predicile acestuia și viața sa trece printr-un nou moment de cotitură. Regăsind fervoarea pentru căutarea adevărului absolut, studiază învățătura platoniciană, încercând, în același timp, să lupte cu tentațiile sale carnale. Tocmai când se gândea să se căsătorească cu mama copilului său din flori, spre a da legitimitate acelei relații din tinerețe, se implică într-o nouă poveste amoroasă. Este un
Deschideri spre o istorie a sociologiei by Dumitru Popovici [Corola-publishinghouse/Science/972_a_2480]
-
frumoasa curtezană dornică să afle de la Socrate cum să-și câștige prieteni (III 11), precum și cearta dintre Xantipa și fiul ei Lamprocles, prilej de meditație asupra binefacerilor dăruite de părinți copiilor oricât de nerecunoscători (II 2). Dramaturgul exploatează și dialogurile platoniciene : din Criton, el preia tentativa discipolului de a înlesni evadarea lui Socrate din închisoare, ca și argumentația filosofului cu privire la necesitatea de a respecta până la capăt Legile și Statul ; din Phaidon, reține desfășurarea ultimelor clipe ale condamnatului, felul cum a băut
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
ar fi văzut o lebădă cu o noapte înainte de a-și cunoaște viitorul discipol (VII 5). Înfățișat drept continuarea imaginară a dialogului Phaidon (III, p. 120), pasajul care înfățișează reuniunea ucenicilor lui Socrate după moartea acestuia este inspirat din opera platoniciană și include trimiteri precise la aceasta, cum ar fi notația despre cocoșul datorat lui Esculap (Phaidon, LXVI). Dramaturgul român exploatează sursele eline pentru a fixa cadrul piesei sale cu subiect antic. Reminescențele livrești provin uneori și din alte epoci sau
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
imaginară" este locul geometric de întâlnire cu peristasul cultural plecând de la modelul englez. Poetul nostru își mărturisește experiența unică prin "dialogul imaginar" cu iubirea, cu simțirea omenească desăvârșită, atingând clipa supremă a sonetului său. Dar câți mai gustă azi iubirea platoniciană cântată de Vasile Voiculescu? 93 Înclinația spre îndoială și interogație poate să anunțe un semn al cordialității cu filozofia și apoi certitudinea intrării în zona ei. Ajuns aici, atracția către absolut, în sensul cercetării acestuia, conduce la dimensiunea existențială a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
nu a dispărut în niciun caz. Rolul experților a fost în mod tradițional convergent, iar nu divergent, contribuind mai degrabă la îmbunătățirea științifică a discursului oficial în condițiile impuse de elita conducătoare, decât să pună la îndoială autoritatea. În stil platonician, ortodoxia chineză a respins erorile de opinie în favoarea adevărului obiectiv al cunoașterii. Specialiștii nonconformiști au fost demiși din Tribunal sau pedepsiți sever pentru erorile lor obiective. În acest capitol vom arăta că structurile de putere ale Chinei contemporane, așa cum au
Corupţia politică : înăuntrul şi în afara statului-naţiune by Robert Harris [Corola-publishinghouse/Science/932_a_2440]
-
are contingențe profunde cu mine, cu adevăratul Eu, care zace undeva în străfunduri... și tot mai puternic, tot mai irezistibil mă simt atras către această Realitate și știu bine că ziua în care o voi regăsi (ca pe o idee platoniciană) va fi cea mai fericită zi din viața mea, dar totodată - cea mai dureroasă... Va fi ziua regăsirii, dar și a renunțării la aceste convențiuni care mi-au devenit o a doua natură și a căror menire era să-mi
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
în afara spațiului occi- dental și a virtuților pe care le presupune identitatea Occidentală. Să încercăm să privim pornind de la această concluzie întregul proces de integrare europeană care a debutat cu revoluția din Decembrie 1989. Într-un minunat eseu, „O interpretare platoniciană la O scrisoare pierdută” asupra căruia vom reveni, filozoful Alexandru Dragomir va relega caragialismul de identitatea românească din perspectiva consubstanțialității acestuia cu Periferia în relația sa emblematică cu Centrul, găsind că „problema nu este dacă, astăzi, Caragiale este sau nu
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
acțiune a acestor priviri, tortura se prelungește printr-o cefalee. Durerea de cap este consecința acestui asalt al privirii. Tezele lui Alexandru Dragomir oferă o accepție onto- logică deformării ca expresie a raportului dintre Centru și Periferie, interpretat după grila platoniciană a raportului dintre Idee ăeidosă și Imaginea ei ăeikônă. Reflecția se des- chide profitabil către o discuție asupra simulacrului. Perife ria ca provincie trăiește într-o permanentă condiție subalternă, de dependență față de centru. În opinia filo- zofului, Caragiale are în
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
filmului lui Lucian Pintilie. Opera lui Caragiale oferă însă argumentele pentru o astfel de lectură. Delectabila deformare a ființei Teza lui Alexandru Dragomir oferă o accepție ontologică deformării ca expresie a raportului dintre Centru și Peri- ferie, interpretat după grila platoniciană a raportului dintre Idee ăeidosă și Imaginea ei (eikôn). Reflecția se deschide profitabil către o discuție asupra simulacrului, dar nu această direcție o urmează filozoful. Periferia ca Provincie trăiește într-o permanentă condiție subalternă, de depen- dență față de Centru. În
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
urma nici o moarte. Budha promite o moarte căreia nu-i mai poate urma nici o naștere, deci nici o altă moarte”. Dorința ei (a sfintei Tereza n.n. V.Cr.) de moarte, care nu are nimic maladiv, depășește cu mult calmul stoic și ascensiunea platoniciană. De fapt, omul nu poate iubi moartea de dragul morții. Nu se poate iubi moartea dacă aceasta nu e transformată într-o stare care nu mai este moarte. Adevărata dragoste de moarte nu poate fi decât o formă a dragostei de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
goale, și să țin de vorbă trecătorii”. Ei, asta făcea și Socrate. Dar această ironie maieutică, provocatoare, a divulgării elementelor și conturării lor, o avea Caragiale tot timpul și se simte în toate schițele lui : au o structură de dialog platonician, dacă suntem atenți, mă refer la perioada dialogurilor de tinerețe, așa-numite anatreptice, ale lui Platon, dialogurile socratice, adică. Afară de asta, avem piața publică sau echivalentul ei, anticamera. Lucrurile se desfășoară undeva : la berărie, pe stradă, la o sală de
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
mai târziu la romani, discursul mitic este clădit pe baza unei înlănțuiri de imagini pe care se fondează de altfel discursul rațional al puterii, ce exprimă adevărul într-o manieră imaginantă (Boulogne 46). Miturile sunt valorificate și "salvate" de viziunea platoniciană, care le respectă (le corectează, precum pe cel al lui Odiseu sau al teogoniei) și le îmbogățește − amintim aici doar mitul lui Er Pamphilionul (Politeía X, 614b sqq.) și pe cel al Demiurgului (Timaios 28a sqq.). Este un
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
28a sqq.). Este un mod al filosofului atenian de a rescrie pe baza teoriei asemănării miturile tradiționale, "poetice", model pe care îl oferă poeților, reintegrați în cetate dacă se dovedesc utili și prezintă (doar) legile invizibile ale lumii sensibile. Ontologia platoniciană acordă valoare imaginii atunci când aceasta încetează să mai fie figurativă în sensul comun și în măsura în care reprezintă sau evocă Ideea, forma structurală a tuturor realităților. Interpretarea romană pe care o urmărim îndeaproape aici, cu caracter colectiv (ritualic), se va situa la
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
spirituală este funcția noetică propriu-zisă, vom admite că, în ceea ce-l privește pe primul, cel puțin, lumea imaginarului este de importanță capitală, din moment ce ea delimitează regiunea în care se întâlnesc sensibilul și inteligibilul. Aristotel și Plotin își vor aminti lecția platoniciană atunci când vor atribui imaginației un rol intermediar între senzație și înțelegerea intelectuală la care participă și pe care le unește. Această lecție constituie una din soluțiile problemei cunoașterii și a valorii sale, pe care gândirea grecească și-o pusese începând
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
o schemă majoră de gândire colectivă? Dacă ținem cont că imaginarul medieval se dezvoltă în jurul relației împăratului creștin cu divinitatea și cu lumea supusă lui, am putea vedea în acea "revărsare în intelect a simțurilor", așa cum apărea imaginarul în filosofia platoniciană, albia în care ritualul imperial roman va așeza modelul suprem al memorării colective a trecutului, cu divus drept figură centrală? Imaginația are un rol activ în comunicarea dintre corporal și psihic - un alt aspect care interesează în interpretarea ulterioară a
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
curând reluarea câtorva aspecte legate de mitul memoriei, dar și de riturile funerare grecești. Ricœur (îl includem aici pentru studiile sale despre narațiune și memorie; alături de cel amintit, adaug și Temps et récit, cu cele trei volume) urmărește în dialogurile platoniciene (Theaitetos, Sofistul) și în textele aristoteliene (De memoria et reminiscentia, un tratat din Parva Naturalia) raportul dintre cele două moduri ale procesului de reamintire, mnēme și anamnēsis, corelate cu reprezentările prezente (amintirile) despre un lucru absent. Memoria era divinizată însă
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
își pierde funcția mitică, ceea ce regăsim în ceremonialul roman trimite mai degrabă la accepțiunea tradițională preclasică din cetatea greacă, reluată de Platon: memoria integrează intelectul și mitul, trecutul legitimant și posibilitatea pătrunderii într-un plan divin. Rămasă așadar pe "pragul platonician", ea se dovedește în continuare fidelă, după cum atestă apoteozele funerare, față de o gândire tradițională, care căuta să realizeze contopirea sufletului cu divinitatea. Ce anume, mai exact, dă chip acestei "memorii"? Ce semnificație are "figura" acestui trecut? Nu ne vom opri
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
un exemplu revelator și reprezentativ pentru istoria pe care au traversat-o culturile din bazinul mediteranean, în principal Grecia și peninsula italică. Așa cum caut să discut în această prospectare de arheologie a ideilor, încărcătura filosofică a unor noțiuni din textele platoniciene și aristotelice capătă în lumea romană, prin interpretări și recontextualizări, o turnură cu caracter politico-spiritual. Ea nu se va pierde nici în imperiul creștin timpuriu, nici în cel târziu bizantin și nici chiar în culturile mai tinere ale regatelor occidentale
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
derivă și noțiunea de imaginar, pare să fi fost o consecință directă faptul că și ea, cea din urmă, a fost văzută în general depreciativ în raport cu cunoașterea. Pentru că solicită analogia, dar și lipsa, specularul sau abaterea, imaginația ajunge în gândirea platoniciană un instrument de decupaj și de ierarhizare, într-o negociere continuă a "lucrurilor posibile", a prezenței și a absenței. Înțelegerea imaginației și a imaginii s-ar afla, "strategic, în inima platonismului" (Védrine 21), pentru că implică nu doar raportul dintre esență
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
sintagmei "imaginar al politicului". Astfel s-ar putea demonstra legătura intrinsecă dintre lógos-ul constitutiv și originar despre Stat − bazat exclusiv pe raționalizarea imaginii/ imaginării sale (cum propune Finley) − și imaginarul său reprezentativ. Legătura indisolubilă, stabilită chiar în cadrul filosofiei platoniciene, este unul dintre cele mai importante argumente în constituirea și în dezvoltarea relației imaginarului cu realitatea socio-politică. În plus, observațiile în legătură cu raportul dintre modelul ideal și cetatea reală la Platon susțin și o altă perspectivă: imaginarul poate să constrângă, să
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
socio-politic târziu, dar soluție viabilă pentru criza economică de la sfârșitul feudalismului occidental -, sprijinit mai curând de gândirea Stagiritului, marchează depășirea influenței majore a platonismului asupra statului creștin. În schimb, în Grecia antică, relevant și influent a fost mai curând exercițiul platonician de filosofie, chiar dacă nu cel legat de formele de guvernare. De altfel, teoria politicului și "imaginarul" lui se afirmă târziu în raport cu apariția cetății−stat și cu dezvoltarea practicii politice corespunzătoare ei. În realitate, filosofia sofiștilor a reprezentat un sindrom al
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
binele, și imaginea ei, ca la Platon, și nici nu mai este impusă prin voință imperială, ca la Roma, ci se trans-substanțiază în însăși persoana împăratului, basilēus, zeul terestru delegat (instituțional) de cel transcendent; este, după autorii de panegirice, demiurgul platonician [meșteșugarul divin, n.n.] care răspândește asupra lumii legile pe care le contemplă în modelul divin. (Besançon 69). Puterea sa divină îi este dată pentru a transfera în realitatea teritorial-administrativă a imperiului creștin planul de organizare a bisericii lui Christos, înțeles
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
Se va ajunge la forme variate de idolatrie, prin mariolatrie, cultul moaștelor, cultul pluralizat al virtuților sacre, care, în timp, dau credinței − și venerării, până la urmă −, un caracter mai degrabă "politeist", în comparație cu monoteismul rigid derivat din ebraism și din filosofia platoniciană. Totodată, această viziune va genera o pluralitate de teme și motive iconografice, care au dus în occident la transformarea totală a canonului bizantin într-o artă religioasă dinamică, "umanizată", creatoare; implicit, a dus la mutații majore în câmpul imaginarului. Prin
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]