1,160 matches
-
se află Zâna cu părul albăstrui, purtând o diademă pe cap și o baghetă în mână. Zâna bate de trei ori din palme. Apare un copil-șoim, fâlfâindu-și brațele. Are un cioc de pasăre de pradă. Șoimul rostește cu o plecăciune: Șoimul: Care-i porunca, Zână prea frumoasă ? Zâna: Vezi tu prichindelul de colo, aninat de creanga Marelui stejar ? Șoimul: Îl văd. Zâna: Prea bine ! Atunci zboară repede într-acolo ! Rupe cu pliscul tău cel puternic nodul care-l ține atârnat
MICI ŞCOLARI, DAR MARI ACTORI by Oana ARGHIRE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/368_a_561]
-
stejar ? Șoimul: Îl văd. Zâna: Prea bine ! Atunci zboară repede într-acolo ! Rupe cu pliscul tău cel puternic nodul care-l ține atârnat în aer și așterne-l ușurel pe iarbă, la picioarele stejarului. Șoimul: (ieșind din scenă cu o plecăciune) Voi face întocmai, Zâna mea ! Zâna: (cântă, valsând) Sunt Zâna cu părul albastru Și bun este sufletul meu. Veniți, dragi copii, lângă mine, (vorbit) Un hocus vă scapă de rău ! bis Șoimul:(cu plecăciune)Am îndeplinit întocmai tot ce mi-
MICI ŞCOLARI, DAR MARI ACTORI by Oana ARGHIRE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/368_a_561]
-
Șoimul: (ieșind din scenă cu o plecăciune) Voi face întocmai, Zâna mea ! Zâna: (cântă, valsând) Sunt Zâna cu părul albastru Și bun este sufletul meu. Veniți, dragi copii, lângă mine, (vorbit) Un hocus vă scapă de rău ! bis Șoimul:(cu plecăciune)Am îndeplinit întocmai tot ce mi-ați poruncit! Zâna: Și cum l-ai găsit ? Viu sau mort ? Șoimul: Când îl privești, pare mort. Dar nu cred să fie încă mort, fiindcă, îndată ce i-am rupt nodul care-l sugruma, a
MICI ŞCOLARI, DAR MARI ACTORI by Oana ARGHIRE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/368_a_561]
-
iepurașul alb? Slujitor I și II: Da, Înălțimea voastră! Cotoșman: Bine, dați-mi traista aia-ncoace. Iepurașul alb i-l vom duce Domniței noi, adică eu și cu stăpânul meu...Măria Sa, Voievodul Ionică de Dragodana...(slujitorii ies din scenă făcând plecăciuni) Cotoșman: (se adresează iepurașului) Pssst! Amice! Ionică: (Vine din culise) Bravo, Cotoșmane, mi-a plăcut cum ai râs de ei! Cotoșman: (către iepuraș) Stai cuminte, că nu-ți fac nici un rău, mai bine să te predai! (prinde iepurașul). Ionică: Dar
MICI ŞCOLARI, DAR MARI ACTORI by Oana ARGHIRE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/368_a_561]
-
Începe să țopăie bucuros). CORTINA ACTUL IV (Decorul reprezintă camera uriașului Găman. Acesta stă la o masă din centrul camerei și mănâncă lacom. Slugile abia reușesc să-i schimbe felurile de mâncare.) Cotoșman: (se oprește în fața mesei și face o plecăciune adâncă) Să trăiești, voinicule! Uriașul: (privindu-l mirat) Ce vrei, mă, lighioană? Cotoșman: Să-ți fiu oaspete. Uriașul: Ce tot vorbești, mă? Nici mai mult nici mai puțin? Să-mi fii oaspete, hai? Cotoșman: Nu mă cunoști, uriașule Găman? Eu
MICI ŞCOLARI, DAR MARI ACTORI by Oana ARGHIRE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/368_a_561]
-
mirat) Ce vrei, mă, lighioană? Cotoșman: Să-ți fiu oaspete. Uriașul: Ce tot vorbești, mă? Nici mai mult nici mai puțin? Să-mi fii oaspete, hai? Cotoșman: Nu mă cunoști, uriașule Găman? Eu sunt cavalerul Cotoșman...Motanul Încălțat.(Face o plecăciune și mai adâncă) Uriașul: Ei, bine-ai venit și-mi pare bine de cunoștință!...(Se linge lacom pe buze) Cotoșman: Dar de ce te lingi așa pe buze? Uriașul: Fiindcă n-am mai mâncat pisici de mult. Numai că tu ești
MICI ŞCOLARI, DAR MARI ACTORI by Oana ARGHIRE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/368_a_561]
-
genunchi) Cotoșman, Cotoșman, ne-ai salvat de tiran! Cotoșman: Ridicați-vă imediat! Nu-mi place să văd oameni îngenuncheați! (Încep să se audă trâmbițele alaiului) Auziți... Sosesc oaspeții mei...Fiecare la posturile voastre! (Din fundal intră alaiul împărătesc) (Cu o plecăciune adâncă) Bine-ați sosit! Bine-ați sosit! Împăratul: Bucuroși de oaspeți, Cotoilă? Cotoșman: Bucuroși, Măria Ta. Fiți bineveniți în castelul stăpânului meu! Împăratul: Rău îmi pare de tine, dragă pisoilă, că ești motan, că te-aș fi făcut ginere, dar
MICI ŞCOLARI, DAR MARI ACTORI by Oana ARGHIRE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/368_a_561]
-
o seară... Copilul adoarme, bunica îl învelește și pleacă. Pauză muzicală de trecere spre scena II - 2 minute Scena II - Camera Mariei Un material agățat peretele, O pătură așternutul, Maria spune în genunchi rugăciunea Tatăl nostru. Apare un înger alb. Îngerul: Plecăciune șie! Domnul este cu tine! Binecuvântată ești, Maria! (Maria se sperie.) Nu te teme, Maria! Sunt un înger trimis de Domnul tău ca să te anunț că tu ești aleasă ca să aduci pe lume un prunc. Maria: Cum așa? Eu nu
MICI ŞCOLARI, DAR MARI ACTORI by Oana ARGHIRE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/368_a_561]
-
Nazaret, trăia o Fecioară cu inima curată și iubitoare de Dumnezeu. Într-o bună zi, Domnul trimise pe îngerul Gavril ca să-i vorbească: Îngerul: Bucură-te, Preacurată Fecioară, Domnul este cu tine! Binecuvântat de cer este al tău nume. Ooo, plecăciune, Maria! Maria : Ce-o vrea îngerul să spună ? Eu sunt binecuvântată de cer ? Îngerul : Nu-ți fie teamă, Maria, căci ai aflat har de la Dumnezeu. Binecuvântată ești între femei, căci Domnul îți va da un dar... Maria : Un dar ? Tot
MICI ŞCOLARI, DAR MARI ACTORI by Oana ARGHIRE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/368_a_561]
-
de păr lung de o culoare alb-argintie. In rest două măini, două picioare la un corp de o înălțime de 1,80 m. Profesorul (rupe suspansul): Bucuroși de oaspeți? Aurora: Sigur că da. Poftiți și luați loc. Cosmonautul face o plecăciune, după care își pune măna dreaptă pe umărul stăng, ca gest de respect pentru gazdă, lucru care n-a scăpat Aurorei. Aurora răspunde cu un gest discret cu capul și își acoperă inima cu măna dreaptă ca semn de adănc
Invazie extraterestră Volumul 1 by Ion Bălan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1245_a_2206]
-
legănau pe-o sfoară Întinsă Între doi salcâmi ce creșteau În fața sa, pe alee. Rochia ei de nuntă aninată de-o prăjină se ondula deasupra cimitirului, mișcate de-un vânticel cald ce bătea din miazăzi, fluturând din mâneci și făcând plecăciuni În stânga și În dreapta În fața năsăliilor, ca un om credincios ce și-ar fi luat rămas-bun de la un prieten ce pleca pe drumul celor drepți... Vântul aducea cu el miros de baltă, de pământ reavăn, de bălegar răspândit pe câmp. Văzând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
Își exprimau teama lipindu-și urechea de pereți. Aduceau din Marea Rusie pachețele de ceai Învelite frumos În staniol și parfum tare, cu miros specific, de care nu puteai scăpa ușor... Plecau Înapoi Încărcați cu tot felul de pachete, făcând plecăciuni adânci În fața fiecărui om pe care-l Întâlneau În cale. Își luau rămas-bun făcând semne cu mâna chiar și stâlpilor de telegraf. Ajungând acasă, trimiteau rudelor scrisori de mulțumire, așternute cu un scris mărunt. Scrisorile miroseau a sărăcie, a teamă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
o vârâ-n marsupiu. „E clar că am de-a face cu o viziune“, Își spuse brigadierul. Șobolănița Însă dădu din cap În semn că nu, apoi, ducându-și lăbuțele la piept, Îi făcu lui Ippolit, În semn de mulțumire, o plecăciune de felul acelora pe care-l fac gheișele atunci când le calcă pragul un străin. Pe Ippolit plecăciunea această umilă Îl miră din cale-afară. „Se comportă ca o femeie educată. Îi lipsește doar chimonoul ca să semene cu o japoneză“, Își spuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
Însă dădu din cap În semn că nu, apoi, ducându-și lăbuțele la piept, Îi făcu lui Ippolit, În semn de mulțumire, o plecăciune de felul acelora pe care-l fac gheișele atunci când le calcă pragul un străin. Pe Ippolit plecăciunea această umilă Îl miră din cale-afară. „Se comportă ca o femeie educată. Îi lipsește doar chimonoul ca să semene cu o japoneză“, Își spuse el. Și tot el se contrazise: „Dar gheișele n-au nasul ascuțit, ci cârn și ochii migdalați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
sâmbetele nimănui, iar vinerea mă feresc să Înjur de mamă... Ce-aș mai putea spune despre mine? Sunt Însurat de zece ani, am o consoartă rea și lucrez ca șef de salahori la acest debarcader...“. Ippolit făcu În fața „gheișei“ o plecăciune: „Dar dumneavoastră, stimată doamnă, cu ce ocazie pe aici?“ Șobolănița stătea la doi pași de el, făptura ei (așa i se păru lui Ippolit) degaja o oareșicare curățenie și gingășie sufletească. Ippolit se fâstâci. Brigadierul nu prea era obișnuit să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
fine, luând figura impozantă a unui toreador aflat În fața unui taur, Ippolit aruncă „gheișei“ cu șase rânduri de sfârcuri o feliuță de salam... „Gheișa“ culese felioara aruncată pe podea și o ascunse grijulie În marsupiu, după care făcu o nouă plecăciune În fața brigadierului. „Ciudată creatură, gândi Ippolit. Cine a mai văzut un șobolan posedând o traistă de piele sub abdomen? Dar, În fond, judecă el, cangurul și șobolanul sunt două specii Înrudite. În decursul timpului, s-au produs mutații. Acum nimic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
Popeye marinarul...“ Subotin nu avu totuși prea mult timp de meditație. Din gaură se ițiră, mișcându-se În aer, niște mustăți, după care Își făcu apariția și botul. Ieșind din ascunzătoare, șobolănița se ridică În două lăbuțe și făcu o plecăciune, probabil, În semn de mulțumire brigadierului. „Ei, făcu el bine dispus, prin urmare, stimată doamnă, Își drese glasul Ippolit, am Început să umblăm cu fofârlica...“ „Gheișa“ luă un aer cât se poate de spășit. „Acum, o mustră brigadierul, mai facem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
nici omul-locomotivă, nici oamenii-mâini, nici oameni picior, nici femeia-ușă nu-și vor da seama că Oliver lipsește din salon. Aruncând o privire spre mijlocul Încăperii, Îl vor vedea stând, ca de obicei, liniștit pe taburetul său. Salutându-și cu o plecăciune până-n pământ sosia, masterandul Lawrence bătu militărește din călcâie, apoi, făcând stânga-mprejur, apucă femeia-ușă de clanță și ieși, gol pușcă, În oraș. Călcând pe trotuar, masterandul Își contempla, din mers, cu coada ochiului silueta În vitrine. Acoperit de frunze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
din cercul ei. (Și încheie sarcastic:) Nu v-a interesat, dar acesta este rezultatul agitației de azi de la palat. Perioada de care este vorba, dacă îmi îngăduiți să adaug această informație, este de două luni. Peter Cadron îi făcu o plecăciune politicoasă, apoi se întoarse din nou către bărbații tăcuți din jurul mesei: ― Vă rog să rețineți acest element, în timp ce eu îl interoghez pe domnul Hedrock în privința studiilor sale. (Ochii lui cenușii îl fixau necruțător pe Hedrock.) Ei? întrebă el. ― Mama, spuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
un tiv, Neptun aditiv; Cădelnițare în cor a nunților, Din zece Lune, în rampă, O foarte cerească și amplă Mătanie a Frunților! Salut de pe scară de noapte, La sceptrul seral De trei ori spiral: Al lumii râu static de lapte; Plecăciune joasă, La fața păroasă, Suptă, care ajună Apusă-n cărbunii din lună; Mătanie adâncă, Îndoită încă Norului violaceu, Fumat lung, de soare, La ziua-n vărsare, Când pipăie sufletul meu. ÎNFĂȚIȘARE "Lo! 'tis a gala night."1 Edgar Poe Pudrează
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
îmbrace, Lacrimi mari îți prind de gât Lungi zorzoane de nebună. Lasă, nu mai plînge-atît, Șterge-ți ochii, te îmbună, Uite colo: stele ies Ca vărsatul și pojarul, În răsad aprins și des, Înțesat e Pălimarul; Uite, cerul a mișcat! Plecăciuni îți face ție. Fruntea cerul ți-a-nchinat Amețit ca de beție; Cercuiții - ochii tăi - Gem ca pietre-n tăvăluge, Pe când guri de gol, în Văi Înstelate, sus, îi suge. e) Hăt la cel Vânăt cer Împăcat la sori de ger, Unde
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
Însă schimnica-mpăcată și făcliile ce ard! Trupul scade sub velințe, sufletul e în Rusia, La un orb mormânt de raze, prins în Cavalerul Guard. - Ce închide orchideea, ced ne sunt acele Indii Mările creole unde bântuia piratul Kidd? Consimțind o plecăciune insulelor biacintii, Cartea Crailor la fila cea mai turbure-o deschid: Acoló, ca de cutremur, saltă slova mateină Sub lucrarea Corcodușei, aspra floare de maidan. În vis mut gabrovenimea cumpănește în ruină, Zveltă, surla Judecății, lasă-o umbră pe cadran
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
Ion Barbu, poezia devine o solemnitate de adorație, ca o supremă invocare a sositului la Marea Curte a cerului și a pămîntului: "Salut de pe scară de noapte,/ La sceptrul seral,/ De trei ori spiral: / Al lumii râu static de lapte; // Plecăciune joasă,/ La fața păroasă,/ Suptă, care ajună/ Apusă-n cărbunii din lună;// Mătanie adîncă,/ Îndoită încă/ Norului violaceu,// Fumat lung, de soare,/ La ziua-n revărsare,/ Când pipăi sufletul meu" (Paznicii). ă...î Poezia lui Ion Barbu este o închinare
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
simți nevoia să iese din casă. Fără să se gândească, nici măcar o clipă că o va întâlni pe Angela, el intră în cofetărie. Acolo dădu cu ochii de Angela care stătea la masă cu Eva. El o salută printro ușoară plecăciune a capului și se opri în fața tejghelei privind marfa expusă pe rafturi. Eva intrând după tejghea îl servește zâmbindu-i radioasă, cu o cafea mică și un pachet de țigări Snagov. Radu se așeză la o masă singur și
Preţul răzbunării by Moldovan Ioan Mircea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91493_a_92399]
-
pe cineva. Părea supărată. "Ce tablou trist", gândi Radu văzând-o astfel. înainte de a încetini viteza cu care cobora pe pantă, pentru a o întreba dacă s-a întâmplat ceva, văzu capota mașinii ridicată. După ce o salută, cu o ușoară plecăciune și emoție în glas întrebă: - S-a întâmplat ceva cu mașina? -Da, mi s-a oprit motorul. Radu, care avea carnet de conducere încă din timpul studenției și anumite cunoștiințe în ceea ce privește tehnica autovehicolelor, se aplecă asupra motorului
Preţul răzbunării by Moldovan Ioan Mircea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91493_a_92399]