1,866 matches
-
a îmbrăcat în grabă și am fugit, ca să nu întîrziem, până la gară, prin troiene, amuzîndu-ne fără să vrem de echilibrul pe care trebuia să-l ținem pe gheață, mână în mână, dezmorțiți de goană și de vântul sănătos ce ne plesnea pes-te față și ne înroșea pielea. Din ce în ce ne-a revenit dispoziția de altădată și râsul fără constrîn-gere; s-au îndepărtat gândurile neliniștitoare, iar la treapta trenului ne-am luat rămas bun, ca și cum nimic nu s-ar
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
n-am văzut-o ca s-o descriu. Cred că era așa de interesant, încît aș fi uitat că mă privește personal și m-aș fi amuzat ca la teatru. Irina în mijloc și toți ceilalți pe de lături. Secretul plesnise. Marcu întreba buimac: "S-a putut să ai un așa mare secret sufletesc și eu să nu știu nimic?" Ceilalți țipau pe diferite tonuri: "Rămîi aici!" Gina întreba: "Ce faci, vii cu mine?" Și Irina se zbătea: "Ce să fac
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
rău; și pe urmă, știi și tu: anul trecut a murit de friguri fiul meu cel mai mare, care mă ajuta cel mai mult la lucru. Ceilalți sunt doar ceva mai mari decât niște cățeluși, iar eu... Balamber îl întrerupse, plesnind aerul de parcă ar fi strivit o insectă: — Dar eu toate astea le știu, ce-ți închipui tu? Și i le-am spus și lui Utrigúr, cum nu! Trebuie să mă crezi: ți-am luat apărarea, cum altfel! La auzul acelui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
Chiar așa? îl întrebă marcomanul, înălțând din sprânceană și scărpinându-și gânditor barba deasă. Și cum anume? — O să fii scutit pentru totdeauna de tribut. — Și... dacă zic nu? Balamber se întunecă. — Dacă zici nuuu?!? prelungi el, prefăcându-se indignat; își plesni tare coapsa cu palma și îi aruncă lui Khaba o privire în care sclipea un râs abia reținut. Dacă zici nu, poți să fii sigur că Utrigúr îți va tripla tributul și nu e sigur că o să se mulțumească doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
Și, pe urmă, umblă zvonul cum că și vizigoții pleacă, ori nu-i așa? Sebastianus preferă să ignore întrebarea. Dar sunteți toți beți! Dacă acum v-ar ataca dușmanul, v-ar face bucăți fără să se ostenească prea tare. Milone plesni aerul cu palma: — Aaah! Fii pe pace, soldatule, după ciomăgeala pe care le-am tras-o ieri, ăia n-o să mai scoată nasul în veci din tabăra lor nenorocită. Se ridicară și alte voci în jurul lor, susținând părerea lui imprudentă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
am lăsat - mai mult sau mai puțin deliberat - pe patul cel mai apropiat. Se pare că am adormit - sau am căzut, poate, în nesimțire - chiar înainte să mă întind. Când m-am trezit, o oră și jumătate mai târziu, îmi plesnea capul de durere și gura mi-era uscată iască. Camera se cufundase în întuneric. Îmi aduc aminte că am stat multă vreme pe marginea patului. Pe urmă, mânat de o sete devastatoare, am gravitat lent spre living-room, sperând să mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
le-ați putea spune) care au investit ceasuri lungi, și adeseori cu palide speranțe de strălucire, în febrilele noastre arte neofreudiene și în clinicile literelor. Mai cu seamă, poate, acelor încă foarte tineri învățăcei și acelor clinicieni încă boboci, care plesnesc de sănătate mentală, fiind (incontestabil, cred) liberi de orice inerent morbid attrait către frumos, și care intenționează ca, într-o bună zi, să se specializeze în patologia estetică. (Trebuie să admit că acesta e un subiect în legătură cu care eu sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
păcatele și toată obrăznicia adunată de-a lungul unui an de zbenguieli. Apa rece În contact cu pietrele Înroșite se transforma instantaneu În aburi. În baie temperatura urca spre 70-80 de grade. Uneori și mai mult. Mașa simțea că-i plesnesc tâmplele, că Îi crapă inima În piept. Ca să se răcorească, ieșea În goană și se tăvălea pe zăpadă, apoi se Întorcea În baie cu tălpile Înroșite și dinții clănțăind de frig. Făcea drumul acesta dus-Întors de zece-douăzeci de ori, până când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
se rotunji, căpătând o expresie umanoidă. Mașa scoase un strigăt de uimire. Dar sunetul, În loc să se propage În aer, se rostogoli asemenea unei pietre În interiorul său. În locul gurii de pe fața sa, se umflă acum un balon, destul de caraghios, gata-gata să plesnească. Mașa vru să-și facă semnul crucii, dar nici limba, nici mâinile n-o ascultau. De spaimă, trupul nu-i mai reacționa la nici un stimul. De altfel, corpul ei nu mai avea nici mâini și nici picioare. Odată cu fața, Întregul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
inepuizabil, iar Tony Pavone opservă Înserarea. De aceea, de data asta hotărât să onoreze promisiunea dată Carlei, se adresă patronului. „Jupâne, fă plata te rog...!” „Cum e posibil...?” protestă el. „Alaltăieri...?” „Nu toate zilele pot fi la fel...!” Polipeanu care plesnea de sătul, având chef de băutură și Lakner care cu toate insistențele sale nu opținuse nimic dela fată, Încercară să-l politizeze să renunțe la plecare. Dar, cu toată rugămintea lor, Tony Pavone fu categoric. „Prieteni, doresc să nu fiu
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
aibă toată ziua discuții de Înalt nivel. Ea ar fi vrut să-l aibă după ea tot timpul prin apartament În vreme ce ea, timp de două ceasuri, despacheta cumpărături, vânând un salam pentru prânz care era deja pe raft; În timp ce ea plesnea și netezea patul cu brațe scurte și puternice (ținea dormitorul cu pioșenie neschimbat, după moartea lui Ussher - scaunul lui pivotant, scăunașul de picioare, Hobbes-ul, Vico-ul, Hume și Marx-ul subliniate), discutând diverse. El văzuse că și atunci când reușea să Înghesuie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
ce apoi adăsta pe țesăturile ieftine, pe pernele de scaun, pe pled, chiar și pe draperii, căpos ca o pată de nucă pe deget, se așeza În ciorapi albi cu model - bas de poule, cum Îl numeau francezii. Cu obrajii plesnind de culoare, cu ochii albastru-Închis sexual, cu o căldură albă vitală În carnea gâtului, purta o mare declarație către masculi, mesajul puternic al genului. În zilele noastre oamenii se simțeau obligați să tempereze toate aceste mesaje puternice cu comedie, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
grăsime, nicotină, alcool, secreții sexuale. Nici urmă de ele În sângele lui Sammler. Era atunci nu chiar uman. Zdreanță și hârtie, o paporniță legată cu sfoară, și acele obiecte puteau să fie luate de vânt unde doreau, dacă ar fi plesnit sfoara. Nu ar fi contat mult pentru nimeni. La acel minimum eram noi. Nu Încăpea loc acolo pentru apel la omenie, pentru rugămintea de pe o față schimonosită, cu tendoane Împrăștiindu-se În gâtlej. Când domnul Sammler se ascunsese mai târziu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
plastic, stil mozaic de Pompei. Brusc mi s-au udat picioarele. — Dă pe dinafară vreo cadă? spuse Lal. — Shula, ai Închis apa? — Sunt absolut sigură. Cred că se scurge prea repede ca să fie apa de la cadă, spuse Lal. Probabil a plesnit o țeavă. Ascultând, auziră un sunet ca de apă țâșnind deasupra, și un țăcănit ritmic, rapid, o prelingere În cascadă, o șerpuială de apă pe scară. — O țeavă desfăcută. Sună a inundație. Țâșni de la masă și traversă alergând bucătăria mare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
raport. Pe aia se vor baza cei de la asigurări. Aș face bine să pun sculele la loc. Adică vreau ca asta să pară un accident. — Că s-au desprins pur și simplu țevile? S-au desfăcut singure? Aiurea, Wallace, țevile plesnesc doar iarna. Da, bănuiesc că așa e. — Deci ai crezut că sunt pline de bancnote de o mie de dolari. A, Wallace! Nu mă dojeni, Unchiule. Pe undeva pe aici e pradă. Este, jur. Îl știu pe tata. Ascunde. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
transformi în ceva ce nu e. Totul e în capul tău. Sheba a fost pe punctul de a protesta, apoi a început să râdă. — Dar nu e ăsta cel mai rău loc posibil? Am simțit o imensă nevoie s-o plesnesc, să-mi pun mâinile în jurul gâtului ei și s-o scutur ca pe o păpușă. — Oprește-te. E așa de... Adică, ascultă-mă, aveți măcar un singur interes comun? În afară de sex, vreau să spun? — Oh, nu vreau să aud toate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
băgat în seamă. Sheba, obținând un avantaj de moment, a împins-o pe Polly care a căzut pe spate în pat. — Vacă ce ești! a gâfâit Polly. Te urăsc. Înainte să termine, Sheba s-a năpustit peste ea și a plesnit-o încă o dată. Mi s-a părut că a făcut-o cu destulă forță. Când palma ei a atins obrazul lui Polly, s-a auzit o plesnitură neplăcută, iar țipetele lui Polly s-au ridicat cel puțin cu o octavă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
sprijinit sfârșită de ușă. — Îmi pare foarte rău că te deranjez, a zis Richard. Desigur, ești mult prea ocupată ca să fii deranjată cu mărunțișuri de familie. Propun de acum înainte să terminăm cu discuțiile și să rezolvăm cu fiica noastră plesnind-o... — Oh, a zis Sheba. A traversat camera și s-a așezat pe canapea. Știam că o să-mi ceri socoteală pentru asta. Richard și-a încrucișat brațele. — De fapt, am încercat din răsputeri să nu ajung la o concluzie până când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
a uitat la fiul ei uluită și furioasă, în vreme ce Charlie a tras un chiot: „Așa !” Eu sunt râul ! a strigat Danny, conducând barca pe după cotul râului și îndreptând-o către Rainier Rapids. Când apa s-a ridicat și l-a plesnit peste față, băiatul chiar a crezut în vorbele lui. Ar fi putut să fie în regulă. Dacă ar fi fost pe latura cealaltă de la Rainier Rapids, ar fi plutit ușor până la Lantz Bar, acolo unde, avea să afle Mary, Frank
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
clătesc speranțele ochii râd apoi ca turbata la marginea zilei minciuna că o să mă fac eu mare mare de tot - mărturii din livada cu meri 4 joi când pleci milioane de corăbii paralizează la țărm dintr-o dată milioane de ancore plesnesc marea asta pitică iar peștii nici nu mai dau din aripi. ci din ancore. ca și cum și-ar lega cerul de adânc. ca și cum ar trasa o linie între nu a fost // nu va fi se face liniște se moare pe nerăsuflate
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
are alt gust, mâncărurile sunt mai variate, culorile sunt mai vii, mai curate, luminile, mai multe și mai strălucitoare, clădirile - mai armonioase. Nici o diferență de calitate umană sau de intelect! Și exact cu SENZORIALUL s-a trezit Occidentul să mă plesnească, în dimineața aceea, la Paris... Câteva zile mai târziu m-a invitat la masă Jean-Michel Hoc, unul dintre directorii de la CNRS. Eram dintr-o țară exotică, vorbeam franțuzește și englezește și, culmea, îl citisem pe Piaget. Ne-am așezat la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
lui Ceaușescu și-au tras un pumn cu mânie proletară biroului primului-secretar? Mai târziu, poate, a venit femeia de serviciu și i-a rugat să nu mai arunce țigările pe covor, și ei au zis că „ai grijă că te plesnim, mama ta de nomenclaturistă!”. Nu, nu, nu-i bine! Reprimăm totul și spunem: „În aceea zi, eu, împreună cu alți câțiva colegi revoluționari, am ocupat sediul puterii locale și am înființat primul comitet revoluționar de salvare națională”. Mihaela, draga mea, am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
să funcționăm, ne produce o erecție în plus, de aceea povestea s-a perpetuat secole, milenii. Ca să întărim chestia asta, din când în când ne-am arătat mușchii, singura diferență „naturală” de forță, am mai făcut un război, am mai plesnit o femeie peste gură, eei, ca bărbații. Numai că acum majoritatea muncilor nu mai necesită mușchi, nici rezistență fizică specială. Într-o economie digitalizată, cum o numesc americanii, performanțele nu mai depind de mușchi sau rezistență, ci de cunoștințe, commitment
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
insistent invitați la ambasadorul Iranului, care se înscrisese la doctorat la Filosofie la Universitate și avea nevoie de consiliere. În cele din urmă, am acceptat să mergem. Nu am să uit niciodată cum își mușca Adrian buzele să nu îi plesnească de râs văzând gradul până la care a trebuit să cedez moral din respect pentru multiculturalism. Am urcat scările la intrare. La capătul lor ne aștepta ceremonios ambasadorul, care l-a îmbrățișat frățește pe Adrian (fratele lui, bărbatul). Eu am venit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
și gătise asemeni harnașamentul, care astfel nu se mai vedea că era învechit și ros, mișcând lejer pe crupele, spinarea și grumazul calului care recunoștea în Lung singura autoritate asupra sa, și-l vedea stăpânul naturii. Lung simțea asta și plesnea biciul alături, atingând foarte rar spinarea animalului iar atunci cu reținere, iar actul era săvârșit cu satisfacția abia vizibilă a unei puteri primare. Tatăl Anei abia reușea să vorbească, strecurându-se printre frazele lui Lung, ca un copil printre spațiile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]