KorAP: Find »[drukola/base=plic & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...35 36 37 ...723 >

18,065 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791

fi plăcut, Lazăre, îi rîde profesorul, să-și mascheze emoția. Și normal: a topit vinul, ăia s-or fi îmbătat... Du-te după ea. Hm, maestre! pufnește Lazăr, urmărindu-și partenerul cu privirea aruncată pe sub sprîncene, în vreme ce bagă banii în plic. Înseamnă că mai păstrezi despre mine o imagine falsă adaugă cîntărind plicul în palmă, lăsînd să-i scapere un zîmbet cînd vede că vorbele lui nasc în profesor plăcerea scontată, dar brusc, tăiat iarăși de junghiul din stomac, trîntește plicul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
a topit vinul, ăia s-or fi îmbătat... Du-te după ea. Hm, maestre! pufnește Lazăr, urmărindu-și partenerul cu privirea aruncată pe sub sprîncene, în vreme ce bagă banii în plic. Înseamnă că mai păstrezi despre mine o imagine falsă adaugă cîntărind plicul în palmă, lăsînd să-i scapere un zîmbet cînd vede că vorbele lui nasc în profesor plăcerea scontată, dar brusc, tăiat iarăși de junghiul din stomac, trîntește plicul pe masă, lovindu-l cu palma: O sută de mii în cap

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
plic. Înseamnă că mai păstrezi despre mine o imagine falsă adaugă cîntărind plicul în palmă, lăsînd să-i scapere un zîmbet cînd vede că vorbele lui nasc în profesor plăcerea scontată, dar brusc, tăiat iarăși de junghiul din stomac, trîntește plicul pe masă, lovindu-l cu palma: O sută de mii în cap! Pentru banii ăștia chiar că-mi permit o părere: trebuie să fii nebun de legat ca să încerci o cacealma la treizeci și opt de mii, cum ai făcut

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
Pentru banii ăștia chiar că-mi permit o părere: trebuie să fii nebun de legat ca să încerci o cacealma la treizeci și opt de mii, cum ai făcut-o, fratele meu omul falit. Dar... fiecare dans, cu jocul lui. Greu plicul ăsta, greu. Ca să conferențiezi în Valea Brândușelor despre metafora celor cinci foi de viță, că frunzele de măslin, cum pretinde Biblia, sînt prea mici pentru urechile și gura unora, nu-ți trebuie atîția bani; o carte de valoare la așa

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
Ochii statuilor sînt goi", probabil că ăla nu văzuse "David"-ul lui Michelangelo. Ți-o spun sigur, c-am tot analizat-o pe Maria Săteanu. Poate că banii sînt pentru fiică-sa încearcă un început de rîs profesorul, prinzînd colțul plicului. Pentru Doina?! întreabă Lazăr, apăsînd mai cu putere palma pe plic, să nu-i poată fi luat. Te pomenești că... Deh, păcatele tinereții... Pardon! Bătrîneții, că nu mai avem douăzeci de ani. Ba ale tinereții îl corectează profesorul. Aa, ia

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
lui Michelangelo. Ți-o spun sigur, c-am tot analizat-o pe Maria Săteanu. Poate că banii sînt pentru fiică-sa încearcă un început de rîs profesorul, prinzînd colțul plicului. Pentru Doina?! întreabă Lazăr, apăsînd mai cu putere palma pe plic, să nu-i poată fi luat. Te pomenești că... Deh, păcatele tinereții... Pardon! Bătrîneții, că nu mai avem douăzeci de ani. Ba ale tinereții îl corectează profesorul. Aa, ia stai... face Lazăr un gest spre el. Erai cam tinerel pe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
i-ai fost asistent, ori, simțind..., ți le-o fi lăsat el să-i ajuți familia. Iar dacă n-ai făcut-o la timp, ora senectuții apropiindu-se, vrei acum..., dar nu mai ai cu ce, tăticu' rîde Lazăr, băgînd plicul în buzunar. Oricum, o parte din banii aceștia vor ajunge tot la Doina, că-i voi da doamnei Săteanu, s-o asiste pe nevastă-mea la naștere. Vorbești serios? Doar nu-s nebun s-o las pe nevastă-mea să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
ridicîndu-se de pe scaun -, dar... pe altă dată conchide, făcînd un gest intim, parșiv între bărbați. Lazăr sare de pe scaun ca ars, întinde brațul lateral să lovească, dar rămîne așa, arătînd cu degetul grămada de haine, apoi, înfuriat, trage din buzunar plicul cu bani și-l aruncă pe masă, grăbindu-se să părăsească bucătăria. Ajungînd în sala restaurantului, îl zgîlțîie pe Radu, arătîndu-i spre ceas că-i ora șase, apoi pleacă în fugă spre grupul sanitar. Blochează ușa de la intrare cu un

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
ca năuciți. Primul își revine profesorul, care fuge afară, urmat la cîteva secunde de bătrîna care a smuls în grabă, de pe cățel, paltonul, să și-l pună pe umeri. Lazăre, stai să-ți dau banii ăștia, să-i... întinde profesorul plicul împotriva vîntului, făcînd cîțiva pași pe urmele schiurilor. S-a depărtat prea mult clatină din cap bătrîna, strîngînd ceva în pumn. Voiam să-i dau și eu arată spre fotografia paginii din condica de internări -, s-o ducă ginerelui meu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
a făcut rău și am chemat salvarea. De la autogară am aflat că a plecat o echipă înaintea cursei. Te sărut, Ana." Lazăr iese în fugă, dar de la lift se întoarce, se repede la bibliotecă, saltă Istoria... lui Călinescu și ia plicul cu mia de lei, grăbindu-se apoi către maternitate, înfuriat la gîndul că nu i-a luat profesorului, măcar în împrumut, o mie-două, să aibă, că replica "bani de țigări am", aici, în Valea Brândușelor, n-o fi numai scornirea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
Marcu, prieten bun cu cel care mă lăsase gravidă. Are o soție frumoasă, cred c-o să te intereseze, cucerește tinerii, îi întărîtă și... eventual, îi lasă lui bărbat-su. Apropo! își amintește ea și deschide dulapul scoțînd din poșetă un plic, iar din plic, două poze îți plac femeile astea? Te rog, fără false pudori! Derutat de toată această discuție, cît mai ales și de tonul Mariei, Mihai devine supus, ia fotografiile și le privește: două femei frumoase, trecute puțin de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
cu cel care mă lăsase gravidă. Are o soție frumoasă, cred c-o să te intereseze, cucerește tinerii, îi întărîtă și... eventual, îi lasă lui bărbat-su. Apropo! își amintește ea și deschide dulapul scoțînd din poșetă un plic, iar din plic, două poze îți plac femeile astea? Te rog, fără false pudori! Derutat de toată această discuție, cît mai ales și de tonul Mariei, Mihai devine supus, ia fotografiile și le privește: două femei frumoase, trecute puțin de 40 de ani

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
cu schiurile doctorului Radu, că nu meritam noi soarta unei destroieniri mai rapide, și găsesc bilet. Vin aici, toată Procuratura, c-a murit una. Stau cu mia în buzunar; fug toți ca de tămîie. Să n-ai cui da un plic! Zi și tu... Mihai își privește un timp prietenul: nebărbierit, cu ochii roșii de nesomn, tras la față și, pe deasupra, caraghios în hainele de schior. Bărbia îi tremură vizibil iar mîinile, tremurînd și ele, mototolesc continuu mănușile groase. Te rog

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
mai bună; am numai o mie de lei acum, dar... Domnule! își dă Maria capul pe spate, să-l poată privi mai bine. Vezi doar că merg acasă pe jos; n-am nevoie de bani de taxi. Lazăr stă cu plicul în mînă, abținîndu-se cu greu să nu-i tremure brațul. În fața lui, Mihai a rămas perplex. Doar Maria, fără să-și schimbe poziție, continuă: Te rog să notezi replica și să-l rogi pe prietenul dumitale, scriitorul Mihai Vlădeanu, s-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
de braț și să pornească împreună către maternitate, s-o trimită în sala de nașteri, s-o asiste pe nevasta lui Lazăr. Ce mai are în buzunarul acela fratele meu omul? întreabă Maria, arătînd către locul unde Lazăr a strecurat plicul. Dă-mi, te rog, batista rămîne Maria cu mîna întinsă. Batista de suflat nasul. La propriu, că la figurat, voi bărbații știți să faceți rost, nu le purtați în buzunare... adaugă și ia cu un gest sigur batista mototolită scoasă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
apropiere, sclipește, asemeni unei stele, ideea că linia ferată, peste care trec trenuri în viteză, e atît de aproape, la numai cîteva minute de mers. Pornește într-acolo, cu paltonul descheiat la piept, îndesîndu-și mîinile în buzunare; într-unul are plicul cu suta de mii, în celălalt stă cureaua de la pantaloni, făcută colac "lungă, tăticu', lungă; cu asta poți și să te spînzuri la nevoie; da'-i păcat, nu putem fabrica peste noapte, în serie, oameni de valoare". "Poate că Lazăr

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244

automat din partea întunecoasă a vagonului. Un fluierat izbucni și apoi se stinse, iar trenul porni din nou, zguduindu-se. Își mișcă șezutul, aplecându-se într-o poziție didactică, de profesor. — Știi poezia aceea a lui Roethke, cum e? „Toată sila plicurilor maronii și mucozitățile, /dezolarea din igienicele toalete publice...“ Nu, nu e chiar așa. Dar înțelegi ce vreau să spun... Fața i se bomba spre mine, la fel de artificială ca o bucată de plastic umflată prin injecție. — Acesta e genul de oroare

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
All the nausea of brown envelopes and mucilage, /Desolation in hygienic public places... - citat inexact din poemul Dolor, de Theodore Roethke (1908-1963). Varianta exactă este: All the misery of manila folders and mucilage, /Desolation in immaculate public places... („Toată nefericirea plicurilor maronii și mucozităților, / Dezolarea din imaculatele toalete publice...“) (n.r.). Grupare ecologistă americană (n.t.). Băutură energizantă pe bază de glucoză (n.t.). Aluzie la un episod celebru din romanul Proust, În căutarea timpului pierdut, privitor la rolul unor stimuli externi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307

împreună (eu în calitate de frate al Mateilor, voi ân calitate de cititori), doar într-o chestiune atât de personală, de intimă, erorile funcționărești nu s-ar fi putut strecura, fiindcă epistola n-a urmat traseul obișnuit, n-a avut nevoie de plic, de timbru, de ștampile. Precis nu un poștaș, ci un altfel de mesager a dus-o acolo unde era hărăzit să ajungă, printre soldăței și mașinuțe ori deasupra revistelor cu Rahan. Și ce grozav ar fi ca Mateiul mic, după ce

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
am tăvălit între bare, oricâte șuturi și centrări am respins, oricâte ghionturi, pumni și bocanci am încasat, nu m-a băgat niciodată în meciuri din campionat. Dacă tata l-ar fi vizitat ca alți tați, cu damigene și sacoșe, cu plicuri, cu canistre de benzină, cu sticle și lădițe, poate aș fi apărat și eu în partidele oficiale. Dar tata n-o lăsa deloc mai moale cu șantierele lui, mai ales că se născuse Matei și Matei era bebeluș și, odată cu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
apartamentul 40, eu mi-am petrecut unsprezece zile jos, în boxa care era și nu mai era a familiei Florian, fiindcă mama, după divorț, își reluase numele de fată. Am desfăcut singur pachet cu pachet, am cercetat dosar cu dosar, plic cu plic, hârtie cu hârtie. Erau puse acolo, de-a valma, scrisori și cărți poștale, proiecte inginerești, fotografii, brevete de invenție, articole decupate din ziare, diplome școlare, referate tehnice, facturi, graficele riguroase ale unei febre moderate, agende de șantier, însemnări

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
eu mi-am petrecut unsprezece zile jos, în boxa care era și nu mai era a familiei Florian, fiindcă mama, după divorț, își reluase numele de fată. Am desfăcut singur pachet cu pachet, am cercetat dosar cu dosar, plic cu plic, hârtie cu hârtie. Erau puse acolo, de-a valma, scrisori și cărți poștale, proiecte inginerești, fotografii, brevete de invenție, articole decupate din ziare, diplome școlare, referate tehnice, facturi, graficele riguroase ale unei febre moderate, agende de șantier, însemnări intime, radiografii

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
era viața bunicului meu. Cu grijă, cu curiozitate și cu o iubire stranie, care uneori mă ferea să mai aud prin pereți larma din sala de box, am pus viața aceea în ordine. La ultimul pachet, nu chiar în ultimul plic, dar în orice caz într-unul dintre ultimele, am găsit un teanc subțirel de bancnote. Erau zece hârtii de o sută de lei, expediate prin mandat telegrafic de pe vârful Caraiman, când îngerii au profitat de ninsoare și de vântul dinspre

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
se chinuia să lumineze, să-mi arate blocul și scara, răzbeam într-un târziu, împleticit, greoi, totul intrase în părăsire, oamenii dispăruseră sau poate că nici nu existaseră vreodată, Constantinescu, Florea, Naghy, Hâncu, în cutia de scrisori zăceau mii de plicuri, încercam să ajung la ele, dar ușița metalică se încăpățâna să rămână închisă, mirosea a stătut și a pânze de păianjeni, la geamurile blocurilor din jur fâlfâiau perdelele (și doar era imposibil ca în tăcerea aia bezmetică să mai poată

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301

Încercase - cu succes parțial - să Îl vopsească În roșu. Jerry găsi ceea ce căuta În debara : o cutie de pantofi Florsheim gri, pe care o puse vertical pe pat, vărsîndu-i conținutul Într-un morman, lîngă locul În care mă aflam - scrisori, plicuri, o mînă de cărți de joc albe și albastre pe verso-ul cărora se afla cuvîntul BICICLETĂ, și multe fotografii. Într-una dintre ele, l-am văzut, cu capul În jos, pe un Jerry mult mai tînăr, cu părul scurt

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]