2,367 matches
-
elementelor tehnice vor urmări însușirea corecta a momentelor esențiale in efectuarea mișcărilor fără a pierde vremea cu detalii; Exercițiile tactice trebuie sa aibă un caracter concret datorita lipsei de discernământ a elevilor de aceasta vârsta; se va evita starea de plictiseala si oboseala a lecțiilor tactice prelungite; Atenție la limbaj! Profesorul trebuie sa aibă rolul unui prieten mai mare care îl va învăța pe copii un joc atractiv si frumos. Orice manifestare in forța va îndepărta copilul! Daca este posibil se
BAZELE GENERALE ALE BASCHETULUI by CĂTĂLIN CIOCAN () [Corola-publishinghouse/Science/360_a_642]
-
și dă drumul la o veche instalație audio din care se aude inconfundabila voce a lui George Cal boreanu, din piesa Apus de soare a lui Barbu ștefănescu Delavrancea. La început, copiii sunt fascinați de spectacol, apoi dau semne de plictiseală, scot din buzunare telefoanele mobile sofisticate și încep să facă fotografii. „Fotografia se plătește, vă rog să nu folosiți aparatele de fotografiat”, intervine prompt și anacronic ghida, depășită de generația Facebook, printre șuierăturile și piuiturile unui aparat de aer condiționat
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
vin roșu. Eu nu beau, sare nepotul, sînt cu mașina. Dar eu beau, spune Cazacioc vesel. Vîntul mîngîia dealul lui Cazacioc și de jur împrejur era o priveliște de basm. Nevasta nepotului s-a îmbujorat, nepotul s-a smochinit a plictiseală și moș Cazacioc a tras un cazacioc. Puțin obosit, intră în bordei și iese cu o cutiuță acoperită cu catifea aurie. Am fost la Paris și am cumpărat un medalion pentru tine, pentru cînd nu voi mai fi pe acest
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
răspund, deoarece nu am statutul de om neutru. Un lucru însă mă enervează sigur. Cu cît înaintează în vîrstă, cu atît sînt mai fără jenă și arată ceea ce, de fapt, ar trebui să ascundă. Lumea de asta este lume. Ce plictiseală ar fi dacă omenirea ar fi formată din doi indivizi, bărbat și femeie, reproduși la infinit. De cine am mai rîde? Pe cine l-ați mai încondeia la securitate? Cine ar mai fi judecătorul care arată fundul publicului? La cine
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
nu are importanță care, va trebui pentru început să absoarbă ideile acelei școli. Socialismul a fost o pledoarie degradată în viziune a lumii, vreme de un veac a împrumutat codul onoarei militante din îndreptarul școlarului destoinic: cine va birui asupra plictiselii din clasă îl va pune cu botul pe labe pe dușmanul de clasă. Caricaturizînd: cultura fără școală, în Franța, însemna dreapta. Școală fără cultură, e stînga. Cînd, sub Frontul Popular, organizatorii Expoziției din '37 au decis să pună legende explicative
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
Când eram copil, mă jucam adesea de unul singur. Cu soldații. Bătălii extraordinare pe mașina de cusut a bunicii mele. Fotbal de unul singur. Mă jucam cu nasturii. Mă jucam fără să mă plictisesc, și asta, că nu cunoșteam sentimentul plictiselii, îmi dă de gândit. Sau cu niște piese rotunde dintr-un material care nu știu cum se numea. Material curios. Aveam formații cu jucătorii de fotbal, golgeterii. Liste întocmite profesionist, cu ținută grafică. Optimi, sferturi, semifinale. Și făceam scenarii în paralel cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
veni. Toate astea sunt o binefacere. Pentru un intelectual, atare afirmație te lasă paf. Admite, cu alte cuvinte, că el și colegii lui de generație au devenit intelectuali pentru că n-au avut încotro. Pierdeau vremea cu marea literatură din pură plictiseală. Ca să-și omoare timpul, citeau și scriau despre literatură. Nu se inventase Liga Campionilor în anii ’80. Așa că el, intelectualul, reușea aici performanța de a pune literatura pe același plan cu tricotatul. Ea devine o ocupație de toată mâna. Ai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
mult efort depus pentru a găsi ceva ce făcut. Habar n-are ce să facă cu banii. Bea o bere-n centru la un preț de trei ori mai mare decât aici. Mănâncă la McDonald’s. Din snobism, așa. Din plictiseală. O disperare de a cheltui. Noroc cu Pif, că s-a dus cu el să-și ia o combină și un TV parcă, altfel nu se alegea chiar cu nimic. Asta e, șefu’ are nevoie de ficatul lui în stare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
singur, pustiit, dar știu că mă vei percepe, nu atît frumos, cît mai ales corect. "Hazardul-rege" ne-a întîlnit. Este bine că nu semănăm cu răutatea, cu egoismul subțire al celor plini de truisme. Corespondența noastră nu poate fi o plictiseală cu pene la pălărie, corespondența noastră are sens, ea va avea întotdeauna ceva constructiv în sine. Nu trebuie să spun că te iubesc. Dar e suficient dacă-ți spun: "cred în sufletul tău, în POEZIA ta!"?! Știi, aș vrea să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1459_a_2757]
-
fiu prins de un timp al amărăciunii și nu prea te credeam. Acum, te cred! Este cel puțin straniu halul în care se petrec măgăriile la noi. Dar sînt în linia obișnuinței! Învăț (citesc, deci) pentru examene cu o evidentă plictiseală, cu memoria-mi discutabilă înstrăinată. Vreau să fac o grămadă de lucruri bune în acest an început aiurea și e un punct de la care nu mai știu pentru ce vreau să fac una sau alta. Aș pleca pentru o vrem
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1459_a_2757]
-
o minte populată de întrebări, uneia aglomerate de informații. Erudiția mă uimește, mă lasă perplex; dar în această perplexitate este puțină admirație. Niciodată nu mă plictisește o discuție cu un om interesant, oricât de neînvățat ar fi, dar mor de plictiseală când aud un pomelnic de amănunte despre cutare lăcaș sau despre complicatele istorii ale unui monument oarecare. Sunt nu doar bădăran sufletește, sunt, mai mult, acultural, dacă o anume cultură se limitează la o înșiruire de date și împrejurări care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
mai era nebunia de la început... Aveam mai mult timp. Noi doi, care deveniserăm inseparabili, ne retrăgeam într-un colț al marelui parc din jurul spitalului; așteptam să treacă vremea. Să-i dea drumul "la vatră" lui Burcea. Numai că, în această plictiseală, a venit la noi un ostaș cu o rablă de trompetă militară, veche, cu alama roasă. O găsise nu știu unde, nu se știa a cui o fi fost. A doua zi pacientul meu mi-a arătat trompeta: "Mi-o dădu mie
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
un tren de navetiști, oprit pe linie, poate din lipsă de vlagă, poate o fi adormit mecanicul. Navetiștii, așezați pe lângă linii, joacă table; un grup mai animat pare să fi încins o alba-neagra, dar fără nervul profesioniștilor, un joc de plictiseală. Împrejur (chibiți), câțiva adolescenți cu niște șepci care par a-i face mai tâmpiți, ascunzându-le ochii despre care, în alte timpuri, se spunea că sunt ferestrele sufletului. Dar, nici urmă de așa ceva: moda cere astfel de șepci; tot moda
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
să constituie, la urma urmei, un subiect de presă. Sunt atâtea alte evenimente care interesează mai mult decât holocaustul canin... Dar, odată pornită, dintr-o hinghereală electorală, acțiunea persistă mai mult decât alte inițiative care, tot electoral pornite, decedează de plictiseală, de lingoare inactivă și de prostie. Îndemnul, îmbibat inițial de "grijă civică", a fost preluat de activiști care perpetuează "grija civică", de oameni care s-au deprins cu disciplina, care au ascultat o viață întreagă, oameni care sunt ahtiați să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
Dar sunt prea multe de spus despre deficiențele stațiunilor de vacanță. Altădată... Acum mă gândesc doar la poezia vacanței. Cred într-o anume didactică poetică; cel puțin în poetica de vacanță se diferențiază două categorii distincte. Deși elementul comun rămâne plictiseala, esența acestei plictiseli este diferită. Într-un fel te plictisești la Bălțătești sau la Techirghiol și în alt fel ca turist ieșean aflat în Polinezia. Primul caz este mai obișnuit. Plouă, de exemplu, în prima zi. Copiii, ființe fără care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
multe de spus despre deficiențele stațiunilor de vacanță. Altădată... Acum mă gândesc doar la poezia vacanței. Cred într-o anume didactică poetică; cel puțin în poetica de vacanță se diferențiază două categorii distincte. Deși elementul comun rămâne plictiseala, esența acestei plictiseli este diferită. Într-un fel te plictisești la Bălțătești sau la Techirghiol și în alt fel ca turist ieșean aflat în Polinezia. Primul caz este mai obișnuit. Plouă, de exemplu, în prima zi. Copiii, ființe fără care nu poate fi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
mă debarasez de tot ce m-a dus În trecut la succes ca să ajung la o pretinsă descoperire prin „simplitate“?! De fapt nu mă interesa deloc să fiu simplu, simplu În vocabularul meu de atunci fiind sinonim cu anodinul, cu plictiseala. Ce voiam era, dimpotrivă, să arăt cât sunt de complex, fiind convins, ca mulți dintre tinerii de atunci, că, pentru a fi interesant, trebuie să pari complicat. Privind În urmă, sunt amuzat de judecățile mele de atunci, dictate de tirania
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
-l atace pe Prometeu, a scos un țipăt strident, În locul fiorului tragic pe care-l așteptam noi, au izbucnit hohote de râs. În alte momente, spectatorii noștri se arătau total indiferenți și Își pierdeau interesul. „Diavolul În teatru se cheamă Plictiseală“, a conchis Brook, observând cum pe fața acestor oameni simpli se vedea imediat când ceva nu Îi interesa, iar râsul lor ne-a semnalat că strigătul Vulturului mai trebuia căutat. Cei care plecau În mijlocul reprezentației aveau dreptate, căci teatrul nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
simbol central era lacul ce acoperea toată Întinderea scenei. Am fost inspirați și de faptul că am putut face câteva repetiții În cadru natural, la munte, pe malul unui lac. Improvizând actul II, ca să captăm senzația de caniculă și aparentă plictiseală, le-am propus actorilor să se Întindă pe plajă și să se relaxeze la soare, leneș, nefăcând nimic. La drept vorbind, spleenul și inactivitatea nu prea se potriveau cu hărnicia japoneză bine cunoscută. Actorilor nu le era deloc naturală această
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
le-am propus actorilor să se Întindă pe plajă și să se relaxeze la soare, leneș, nefăcând nimic. La drept vorbind, spleenul și inactivitatea nu prea se potriveau cu hărnicia japoneză bine cunoscută. Actorilor nu le era deloc naturală această plictiseală à la russe. Doar când le-am sugerat că dedesubt se ascunde o imensă neliniște și dorința de a trăi, că acești oameni nu sunt resemnați, ci se agită pentru a depăși impasul insuportabil al vieții, ei au Înțeles că
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
o imensă neliniște și dorința de a trăi, că acești oameni nu sunt resemnați, ci se agită pentru a depăși impasul insuportabil al vieții, ei au Înțeles că Rusia nu e departe de Japonia și de ei Înșiși și că plictiseala e doar o mască sub care mocnește un cazan incandescent. Cu cât Îi cunoșteam mai bine pe actorii japonezi, cu atât foloseam mai rar translatorul. Evident că nu am reușit să Învăț mai deloc japoneza, dar mă Înțelegeam cu mulți
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
muzica.“ Cuvintele lui Enescu mi se par la fel de vii și astăzi. Când spune că publicul nu trebuie să se plictisească, el detectează exact primejdia principală. Într-o lume În care să mergi la teatru a devenit o obligație culturală muribundă, „plictiseala e diavolul care omoară“, cum spune Brook. Te plictisești pentru că nu te interesează. Nu te interesează pentru că nu corespunde cu nimic experienței tale. Iar această afirmație, venită de la Enescu, muzicianul par excellence, că textul trebuie Înțeles, că nu te duci
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
1953 Am impresia că sunt înșelat. Dat fiind însă că și eu fac același lucru, mă strădui să nu mă gândesc prea mult la asta, pentru a nu-mi deregla bila în chip inutil... 22-23 iulie 1953 Oboseală morală; mici plictiseli care supără; nici o satis facție adevărată. Dificultăți. Teroarea unei mulțimi de mici lucrușoare de făcut, pentru care nu am nici o apetență. Simțământul opresiv al lucrurilor prost făcute și care apasă... și acest incident cu Infantele, care ține mai mult de
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
omenească în toată plinătatea ei! În fața acestui fenomen am pur și simplu un sentiment de mirare dezagreabilă... Probleme de bani care nu stau în picioare, dar care te sâcâie. și mai cu seamă acest simțământ al disponibilității senzuale, amestecat cu plictiseală și dezgust. Nimic grav, în fond. și tocmai aici se ascunde problema: nimic grav, și totuși o mie de mici problemuțe plicticoase care îți fac poftă să te duci naibii și să nu te mai întorci! Lipsă de necesitate în
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
încurajatoare ale prietenilor lui Radu (Familia I) cu privire la viitoarea lui carieră; - Explicația dintre Radu și Paul: datoria primează, iar dragostea, dacă există, nu poate ocupa decât locul al doilea! - Recitalul de la Radio al lui François; - șocul și boala lui François; - Plictiselile de la studio ale lui Paul; - Aventurile lui Valentin în complicitate cu Marin; - Sărbătorirea numirii lui Radu în diplomație, organizată de Marin și Stelică - pretext pentru o seară reușită; - Paul nu participă, rămânând la căpătâiul lui François, care e grav bolnav
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]