1,400 matches
-
MAI PUTERNIC. O PARTE DIN ÎNFLĂCĂRAREA CONVINGERILOR LUI, PRECUM ȘI TEMERILE LUI SUMBRE, I-L FĂCURĂ MAI PROFUND: \ VOI, ACEȘTIA, ÎI REPEZI EL, NU PĂREȚI SĂ FIȚI CONȘTIENȚI DE CEEA CE SE ÎNTÎMPLĂ. NU E VORBA DE CAPRICIUL AIURIT AL VREUNUI CONDUCĂTOR PLICTISIT. ÎMPĂRĂTEASA ESTE O PERSONALITATE MATURĂ ÎN TOATE ÎNȚELESURILE ACESTOR CUVINTE, CU EXCEPȚIA CELOR MINORE, ȘI NU TREBUIE SĂ UITĂM NICIODATĂ CĂ INTRĂM ÎN CEA DE A CINCEA PERIOADĂ DE DOMNIE A CASEI ISHER. DIN ORĂ ÎN ORĂ S-AR PUTEA SĂ
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
moare. Hedrock spuse: ― Probabil v-a luat mult timp pînă să ajungeți aici. Observația păru prea aspră, așa că se grăbi s-o completeze: Vă rog să mă înțelegeți că nu încerc decît să-mi clarific tabloul celor întîmplate. Neelan spuse plictisit: ― Eram prinși de partea cealaltă a soarelui, întrucît meteoritul se deplasa cu o viteză aproape egală cu cea a Pămîntului. Abia de curînd a atins o poziție în care puteam să stabilim o orbită acceptabilă pentru nava nostră simplă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
PREA MARE PENTRU A FI CUPRINSĂ ÎN ÎNTREGIMEA EI DE O SINGURĂ MINTE SAU DE UN SINGUR GRUP DE MINȚI. SE UITARĂ UNUL LA ALTUL, DOI OAMENI AI CĂROR NERVI ERAU TOCIȚI LA MAXIMUM. ÎMPĂRĂTEASA ÎȘI REVENI PRIMA ȘI SPUSE PLICTISITĂ: \ PARE INCREDIBIL, PRINȚE, CA TU ȘI CU MINE, CARE AM FOST APROAPE FRATE ȘI SORĂ, SĂ FIM PE PUNCTUL DE A NE CERTA. ÎMI PARE FOARTE RĂU. ÎNAINTĂ ȘI-I ATINSE MÎNA CU A EI. EI ÎI LUĂ MÎNA ȘI
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
știți că în privința omului n-ați nimerit-o dacă credeți că nu mă interesează altceva decît cînd urmează să fiu ucis. ― Dar ce altceva ai mai vrea să știi? Întrebarea era pusă pe un ton plin de interes. Hedrock zise plictisit: \ MĂ ROG, MĂ DAU BĂTUT. AȘ VREA SĂ ȘTIU CÎND POT CĂPĂTA CEVA DE MÎNCARE. CEL CE-I PUNEA ÎNTREBAREA ERA DE-A DREPTUL TULBURAT. AI AUZIT, XXY (UN NUME NEDESLUȘIT)? ― Foarte interesant, răsună glasul unui alt gînd. Într-un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
în mlaștină. Ori poate s-ar mira auzind de azil. "Ce azil? Un azil de bătrîni? Nu, n-a existat niciodată prin părțile noastre așa ceva", ar zice, poate. "Bine, bine, dar cenușa?" mă pomenesc șoptind. La care ei ar adăuga plictisiți: "Au ars niște bălării". "Și cerbii?" "Care cerbi?" "Un sculptor pretinde că a cioplit pietre funerare în Stâncile de marmură de pe țărmul mării și că vâna aici în mlaștină cerbi". "A trecut unul cam nebun prin cătun, e drept, dar
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
fi vai și-amar de mine. Avea mania discursurilor și ținea să-și exerseze și pe pielea mea darurile sale oratorice. Numai că eu nu eram ca auditoriul lui obișnuit. De cum se pornea să-mi facă morală, începeam să casc plictisit, ca să-l pedepsesc, deoarece știam că nu suporta să nu fie ascultat cu smerenie. Când vroiam să-l scot din sărite, izbucneam în râs, ceea ce reprezenta în ochii lui o adevărată insultă, pentru care o palmă răsunătoare pe obrajii mei
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
să rămână singur. Uneori, mă apăsa viața mediocră, cenușie, pe care o duceam. Dar, vorba Emiliei, nu mai aveam energia necesară să renunț la ea, zbătîndu-mă. Reproșurile amorțiseră undeva în adâncul meu; la suprafață nu mai rămăsese decât o resemnare plictisită, de om ratat, de tristețe fără orizont, care se bălăcea într-o existență anostă, în care nu se întîmpla nimic deosebit. Singurul mod în care puteam să evadez din această existență era să mă mint cu ajutorul imaginației și al viselor
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
buzelor, ci cu teamă și admirație: "Îl vezi pe ăsta? Am auzit că nici nu clipește când omoară cerbii în mlaștină și că gemetele lor nu-l tulbură mai mult decât purecii". M-am uitat din nou la Dinu. Părea plictisit. "E mai tare decât mi-am imaginat", m-am gândit cu oarecare invidie, ferindu-mă să-mi trădez în vreun fel surescitarea care, pe măsură ce traversam balta, punea stăpânire pe mine. Nu țineam să-l aud întrebîndu-mă cu vocea lui calmă
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
negre, coapte, la butoaiele cu apă din curți și eram din ce în ce mai mirat că nu întîlneam pe nimeni. Alături de mine, Dinu mărșăluia prin praful uliței, ușor adus de spate, fără să privească nici în dreapta, nici în stânga. Era cufundat în aceeași liniște plictisită care a sfârșit prin a mă irita fiindcă nu mi-a plăcut niciodată să mă simt în inferioritate lângă nimeni și cu atât mai puțin nu-mi plăcea să mă simt așa lângă un om pe care-l consideram slab
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
ÎNAINTE, CEI DESPĂRȚIȚI NU ERAU CU ADEVĂRAT NEFERICIȚI, EXISTA ÎN SUFERINȚA LOR O LUMINĂ CARE ACUM SE STINSESE. ÎN PREZENT ÎI VEDEAI LA COLȚURI DE STRĂZI, PRIN CAFENELE SAU PE LA PRIETENI, PLACIZI ȘI DISTRAȚI, ȘI PRIVIREA LOR ERA ATÂT DE PLICTISITĂ ÎNCÂT, DATORITĂ LOR, ÎNTREGUL ORAȘ SEMĂNA CU O SALĂ DE AȘTEPTARE. CEI CARE AVEAU O MESERIE O PRACTICAU ÎN RITMUL CIUMEI, METICULOS ȘI FĂRĂ STRĂLUCIRE. TOATĂ LUMEA ERA MODESTĂ. PENTRU PRIMA OARĂ, CEI DESPĂRȚIȚI NU SE MAI SIMȚEAU STINGHERIȚI SĂ VORBEASCĂ
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
și văzuse statui care înfățișau alți oameni decât pe el. Nici aici nu existau alegeri adevărate, dar măcar iordanienii nu se înjosiseră să-și confirme tiranul cu un procentaj de 100% la vot. Unul din fiii lui Naasri îl aștepta, plictisit și nepăsător lângă grilaj. Nu spuse nimic și nici nu se oferi să-i ia geanta lui Mahmud - nu că acesta l-ar fi lăsat -, pornind-o într-o plimbare scurtă pe strada Regele Hussein. Nu după mult timp, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
tub de pastă de dinți. Rasismul era un lucru greu de privit, desigur, dar pentru un călător ca Henry Blyth-Pullen, putea fi destul de avantajos. Doar că de data asta fu oprit, prima dată când i s-a întâmplat. Un ofițer plictisit, neras, îi făcu semn să treacă într-o parte, după care scutură din cap, fără să spună nimic, spre valiza lui Henry, pe care acesta o trăsese după el. Henry o ridică pe tejgheaua de metal dintre ei și o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
de stat american mai departe. Mișcă încet cusorul peste echipa americană, descoperindu-i pe Bruce Miller și pe Robert Sanchez, până când dădu peste avatarul unei femei cu păr lung, șaten și înfățișare cochetă, pe chipul căreia se zărea o expresie plictisită și absentă. Imediat pe ecran apăru o bulă informativă: Maggie Costello, mediator al Statelor Unite. —Cel puțin sunt în cameră, murmură Maggie pentru sine. Ghici că avatarurile acelea erau neactivate, niște manechine inerte, instalate în Second Life ca recuzită, pentru a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
la telefon și fă-mi rezervarea la hotel pentru Derby. Dar normele de apreciere la Levy Pants erau foarte modeste. Punctualitatea constituia un motiv suficient pentru promovare. Domnul Gonzalez devenise șef de birou și-i supraveghea pe cei câțiva angajați plictisiți care îi erau subalterni. Nu reușea niciodată să-și amintească numele acestor funcționari și dactilografi. Uneori i se părea că vin și pleacă aproape zilnic, cu excepția domnișoarei Trixie, contabila adjunctă, octogenară, care copiase incorect cifre în registrele de contabilitate ale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
Curcan din fân“ stă la baza dilemei noastre actuale. De unde dracu’ ai apărut? Ce vrei de la mine? — Ce părere ai avea dumneata despre o societate care consideră „Curcanul din fân“ drept unul dintre stâlpii culturii ei? Cine crede așa ceva? întrebă plictisit bătrânul. — Toată lumea. În special cântăreții de muzică populară și învățătorii, îl auzi tot timpul repetat, ca un descântec, de studenți soioși și de copii de școală primară. Ignatius râgâi. Cred că voi mai lua unul din carnații aceștia picanți. După
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
-ți petrece timpul decât să te întâlnești cu șefi de personal, dintre care mulți, considera Ignatius, îl trataseră destul de prost în ultimele zile. Cum cinematografele nu-i mai erau accesibile din lipsă de fonduri, ar fi fost nevoit să hoinărească plictisit și fără țel prin cartierul comercial până când se făcea timpul să se întoarcă acasă. Oamenii de pe stradă îl priveau pe Ignatius, dar nimeni nu cumpăra. După ce se îndepărtase un cvartal, începu să strige „Crenvurști! Crenvurști din Paradis!“. — Treci pe carosabil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
asupra celulelor lui. Și asta este tot ce cerem în momentul de față, spuse Rodriguez. — Însă consecința practică a cererii dumneavoastră este să fiți, efectiv, proprietarii domnului Burnet, din moment ce pretindeți un control asupra corpului său, în orice moment ... Judecătorul părea plictisit. — Domnilor, înțeleg care este problema, spuse el. Dar ce legătură au toate acestea cu doamna Burnet și cu fiul ei? Bob Koch se retrase. Era mai bine ca Rodriguez să-și sape singur groapa, își spuse el. Concluzia la care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
le Înfulecă imediat. Cele două femei au chicotit condescendent și probabil că ar mai fi râs dacă În momentul ăla tatăl vitreg al lui Armanoush nu s-ar fi Întors spre ele și n-ar fi remarcat cu o figură plictisită: — Și care-i problema? După cum sună, seamănă cu mumbar. Ar trebui să Încercați Într-o zi, e foarte bun. — Și el e armean? a Întrebat În șoaptă doamna Grinnell când Mustafa a ieșit din Încăpere. — Sigur că nu, a zis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
să-și porția zilnică de carbohidrați. Trebuie să punem casa la punct Înainte să sosească. Încercând să-l Împingă cu piciorul pe Sultan al Cincilea de la robinetul micuț al samovarului picurând, Asya și-a turnat niște ceai și a Întrebat plictisită: — De ce sunteți toate atât de entuziasmate de americanca asta? A luat o Înghițitură de ceai, apoi s-a strâmbat și a căutat zahărul. Una, două... și-a pus În ceșcuța de ceai din sticlă patru cuburi de zahăr. — Cum adică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
să mă resemnez, să mă detașez și să mă îndepărtez... și apoi s-o iau de la început: să simt și să îndrăznesc, să mă manifest și să mă îndrăgostesc, să încerc și să reușesc... Iar ea e liniștită, timidă, retrasă, plictisită, obosită, temătoare, introvertită, pînă la urmă aparent rece, absentă și cu efect de nedumerire asupra mea. Aș vrea să învețe de la mine... Adevărul e că iubirea schimbă totul! “Așa e structura mea”, mi-a spus ea parcă justificîndu-se pentru răceala
ANOTIMPUL ILUZIILOR by CRISTI ROMEO () [Corola-publishinghouse/Imaginative/270_a_504]
-
și cazuri fără speranță. Vreau să spun, oare cine sunt acești oameni? ă Da. Va trebui să la aflăm identitatea. Acesta va fi primul pas pentru a afla adevărul despre ceea ce s-a întâmplat. ă Ah da, adevărul, spuse Liputin plictisit, consultându-și ceasul de buzunar. Unde-i doctorul ăsta al vostru? ă Va fi aici în scurt timp, sunt sigur. ă Despre cine este vorba? Doctorul Pervoiedov, de la Spitalul Obukhovski. Ne-a mai servit în această capacitate și înainte. Munca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
cavalerie care se întâmpla să se afle pe pod la momentul accidentului. Rangul și ținuta sa dădeau greutate spuselor sale, și astfel se stabili o înțelegere imediată între cei doi bărbați. Vorbea clar și fără grabă, nefiind nici, agitat nici plictisit. Văzuse lucruri mai groaznice, așa lăsa să se înțeleagă, însă era conștient de formalitățile necesare în asemenea cazuri, din respect pentru lege, dacă nu și pentru cel mort, și părea să aibă mai multă înțelegere pentru cai decât pentru omul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
angajament: ar fi fost nevoită să rămână În același loc un an Întreg. Iar ei nu-i plăcea să-și facă planuri, voia să aibă opțiuni. Și oricum era destul de căutată și pe telefonul fix. Cele mai multe apeluri veneau de la prieteni plictisiți, care voiau să simtă că trăiesc prin aventurile ei, de la bărbați lipsiți de importanță, de la prietene la care ținea, dar care sufereau parcă tot timpul de sindromul premenstrual sau simțeau nevoia să-și Împărtășească dramele personale În cele mai nepotrivite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
bărbat mai tânăr și o femeie de vreo cincizeci de ani, care părea supărată și care se ținu scai de el din secunda În care pătrunseră Înăuntru. Să fi fost soția lui? Femeia se uita În jur cu o privire plictisită, părând a spune: „Ce naiba caut eu Într-o rulotă? Hai să mergem Într-un loc normal, decent“. Apoi, văzând-o pe Kitty, Înțelese, sau cel puțin crezu că Înțelege, și făcu o mutră și mai acră. Nu putea fi decât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
măcar, e rahat american. Taximetristul vira de pe Vine Street pe Hollywood Boulevard. — Acum suntem În Hollywood. Turnul acela Înalt, rotund, e Capital Records, prima clădire de birouri circulară din lume. Vrei să faci poze? o Întrebă el pe un ton plictisit, dar profesional. Apăsă pe un buton și deschise de tot geamul de lângă Kitty. Un camion pe care se zărea sigla FOXNEWS trecu prin fața lor, blocându-le pentru o clipă vederea. — A, și ai uitat de media, continuă el animat. Habar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]