1,069 matches
-
putea merge la teatru, la concerte, aș putea cultiva grădina. Și le voi face. Răspunsul actual este că nu știu. O altă problemă, îndelung discutată cu Adi, este aceea că cei mai mulți americani nu dețin nimic în proprietate și că sunt plini de datorii până ce moartea îi va despărți de ele. Pentru studii, pentru case, pentru mașini. Asta e bine, că au acces la orice, dacă par „la locul lor”. Dar nu îți permiți boeme, riscuri, libertăți prea mari. În formula asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
se rățoiește la mine, stresată. Nu suntem un cuplu. — OK, zic, iertând‑o. Cum spui tu. Mă uit la ceas. Știi, ar cam trebui să plecăm. Da. Cred că da. Vai, Bex... Mă uit la Suze, și ochii ei sunt plini de lacrimi. — Știu. Îi strâng mâna tare și, preț de o clipă, nici una din noi nu zice nimic. Apoi îmi iau haina. Hai. Pornim spre pub‑ul King George, de la capătul străzii. Ne croim drum prin mulțime și urcăm niște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
atare, întâlnim aici o extremă a văzului transcendental: În turnul vechi de piatră cu inima de-aramă Se sbate miază-noaptea..., iar prin a lumei vamă Nici suflete nu intră, nici suflete nu ies: Și somnul, frate-al morții, cu ochi plini de eres Prin régia gândirii ne 'nființate trece... Cu gând fără ființă a lumii fruntea-atinge În minte fericirea, mizeria i-o stinge. În continuare, ochiul transcendental eminescian respingând multitudinea de vorbe filozofarde vane despre înțelesul vieții și al morții, își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
pământ dormea ținîndu-și căpătîiu mâna cea dreaptă; Dară ochiu-nchis afară, înlăuntru se deșteaptă. Vede cum din ceruri luna lunecă și se coboară Și s-apropie de dânsul preschimbată în fecioară. Înflorea cărarea ca de pasul blândei primăveri; Ochii ei sunt plini de umbra tăinuitelor dureri; Codrii se înfiorează de atâta frumusețe, Apele-ncrețesc în tremur străveziile lor fețe, Pulbere de diamante cade fină ca o bură, Scânteind plutea prin aer și pe toate din natură Și prin mândra fermecare sun-o
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
lună Dintr-o rariște de fag Ii răspunde codrul verde Fermecat și dureros, Iară sufletu-mi se pierde După chipul tău frumos. {EminescuOpI 210} Te desfaci c-o dulce silă, Mai nu vrei și mai te lași, Ochii tăi sunt plini de milă, Chip de înger drăgălaș. Iată lacul. Luna plină Poleindu-l, îl străbate; El aprins de-a ei lumină, Simte-a lui singurătate. Tremurând cu unde-n spume, Între trestie le farmă Și visând o-ntreagă lume Tot nu
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
este în durerile nașterii, se întristează, pentru că i-a sosit ceasul, dar după ce a născut pruncul, nu-și mai aduce aminte de suferință, de bucurie că s-a născut un om pe lume. 22. Tot așa și voi: acum, sunteți plini de întristare; dar Eu vă voi vedea iarăși, inima vi se va bucura, și nimeni nu vă va răpi bucuria voastră. 23. În ziua aceea, nu Mă veți mai întreba de nimic. Adevărat, adevărat vă spun că, orice veți cere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85101_a_85888]
-
vedea de treburi ca până acum, nu ne mai vedem cu oamenii noștri din sat, neamurile noastre Își pun și ne pun Întrebări la care găsim cu greu răspunsuri, dar de-acum știm cam ce și cum să spunem. Suntem plini de păcate și poate Dumnezeu ne-a Îndreptat să facem probabil cea mai bună faptă din viața noastră, să salvăm viața unui om pe care-l cunoaștem, poate că se va face bine Într-o zi și ne va mulțumi
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
să se teamă de cruzimea dușmanului său asigurându-se cu abilitate de aceia care i se par mai îndrăzneți. În plus, este firesc ca dușmanul să ardă și să devasteze țara în primul moment al atacului, atunci când oamenii sunt încă plini de curaj și hotărâți să se apere; de aceea, după câteva zile, principele trebuie să se teamă mai puțin, deoarece, când curajul tuturor a slăbit, pagubele s-au produs și ele, iar răul este acceptat și împotriva lui nu mai
PRINCIPELE by NICCOLÒ MACHIAVELLI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/847_a_1586]
-
a reușit să domnească tot timpul fericit, cu toate că a asuprit poporul. Însușirile lui îl făceau să pară soldaților și popoarelor lui atât de minunat, încât acestea din urmă stăteau uimite și ca încremenite în fața lui, pe când cei dintâi se arătau plini de respect și mulțumiți. Și, pentru că faptele lui au fost deosebite pentru un principe nou ce era, vreau să arăt pe scurt cât de bine a știut el să adopte natura vulpii și a leului, animale pe care, cum am
PRINCIPELE by NICCOLÒ MACHIAVELLI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/847_a_1586]
-
cerșesc, gura metroului rămâne un magnet permanent pentru ei. Îi atrage vânzoleala pestriță aducătoare de oarece profit, gloatele anonime care asediază intrarea. Despre cerșetori, ca și despre vedetele de cinema, politicieni, sportivi sau criminali, circulă legende. Unele spun că-s plini de bani, că au făcut din cerșit averi. Altele pun niște drame siropoase pe seama vagabondajului lor, și nu puține sunt cele care vorbesc despre iubiri pătimașe care s-au sfârșit prost, ratări În profesiuni elitiste ș.a.m.d. Legendele nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
Dumnezeu o asemăn cu un citat al lui Bertrand Russel pe care l-am citit pe perete în casa d.lui Matteucci: ”Neplăcerea în lumea aceasta constă în faptul că idioții sunt foarte siguri pe ei înșiși, iar inteligenții sunt plini de dubii”. Cei înțelepți nu au nevoie de multe explicații pentru a înțelege ce a dorit să spună Russel. Spre seară am ajuns la Le Val, un sat mic și liniștit, iar o doamnă m-a condus direct la biserică
Pelerin pe drumul Sf. Iacob de Compostela (Genova-Pamplona) by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91894_a_92328]
-
nespusă în Isus Hristos, 9. și mă rog ca dragostea voastră să crească tot mai mult în cunoștință și orice pricepere, 10. ca să deosebiți lucrurile alese, pentru ca să fiți curați și să nu vă poticniți pînă în ziua venirii lui Hristos, 11. plini de roada neprihănirii, prin Isus Hristos, spre slava și lauda lui Dumnezeu. 12. Vreau să știți, fraților, că împrejurările în care mă găsesc, mai degrabă au lucrat la înaintarea Evangheliei. 13. În adevăr, în toată curtea împărătească, și pretutindeni aiurea toți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85090_a_85877]
-
spart tăcerea Brigit, într-un final. —Minunat, am răspuns eu sperând că vorbele nu sunaseră atât de defensiv pe cât le simțisem eu. Mi-am făcut o mulțime de prieteni. Foarte bine. Brigit mi-a zâmbit încurajator, dar ochii îi erau plini de lacrimi. Am simțit că mi se pune și mie un nod în gât. — Din ziua aia la... în locul ăla, a început Brigit. Te referi la Cloisters? — Da. Babornița aia de Jennifer... —Josephine, am corectat-o eu. —Atunci, Josephine. Doamne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
Știu foarte bine ce spun. E un secret acolo, o taină, ceva ce noi nici nu suntem în stare să ne închipuim. Unii vorbesc despre blestemul aurului dar eu nu cred. Aur este peste tot în jurul nostru. Munții ăștia sunt plini de aur și nimeni și nimic nu se împotrivește să-l scoatem. Doar acolo se întâmplă una ca asta. Fugi de aici! Ți-am povestit ce mi s-a întâmplat pe munte crezând că voi reuși să-mi pun ordine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
lungul împrejmuirii. Ciuli urechile încercând să audă dacă nu cumva se apropie cineva. Liniștea muntelui nu era tulburată de nici un zgomot. Se luminase bine de acum, dar încă era foarte frig. Din cauza ceței, avea hanoracul umed iar pantalonii îi erau plini de apă de la roua depusă. Picături condensate din ceață se scurgeau de pe ramurile copacilor, scoțând un sunet slab. Porni hotărât pe marginea ravenei, având grijă să nu calce cumva greșit și să alunece în gol. Pe alocuri, cărarea devenea atât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
a continuat el ca pe un fel de scuză. Tu Ileană, mă iartă, dar înțelegi, că ești femeie trecută prin toate. Ziceai ceva de un rachiu... Acu’ parcă aș be` ceva. Mâinile lui aveau urme de sânge și pantalonii erau plini de ace de brad. Mă uitam la Mătușă și ochii ei mă rugau să nu spun nimic. N-am întrebat pe unde umblase badea Vasile dar știam că-n pădure era acum un pui de lup mai puțin. Uneori poveștile
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
unor prieteni. Când a intrat în cameră împovărată de bagajele în care sigur adusese o grămadă de mâncare, mi-am îndreptat privirea spre blugii cei noi. Erau largi, albastru închis. Mișto. Când ne-am uitat mai bine la ei, erau plini de găurele mici, de la genunchi în jos. Probabil că, în drum spre gară sau de la gară la cămin intrase într-o baltă cu acizi, altă explicație n-am găsit. A fost tare nefericită. Singura consolare putea fi o privire spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2262_a_3587]
-
cu care să mai schimbi o vorbă când obosești lucrând. Mi-a spus toate acestea încet, cu câte o pauză stânjenită între fiecare afirmație și nu-și mai lua ochii blânzi și stupizi dintr-ai mei. Am văzut că erau plini de lacrimi. Am impresia că nu prea înțeleg, i-am zis. — Strickland nu poate lucra împreună cu altcineva în același atelier. — Bine, dar dă-o dracului, doar e atelierul tău! Treaba lui cum se descurcă. Mi-a aruncat o privire jalnică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
să-ți pot spune că a fost recomandat pentru Crucea Militară. Se duse la ușă și-i strigă. Intră un bărbat în uniformă kaki, dar cu guleraș de preot militar. Era frumos deși puțin cam greoi, dar cu aceiași ochi plini de franchețe pe care țineam minte că-i avusese încă de pe când era copil. Era urmat de sora lui. Trebuie să fi avut cam vârsta pe care o avusese maică-sa atunci când am cunoscut-o prima oară, și-i semăna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
deschizi dumneata, dacă vei fi la strâmtoare. Dar, de când ai trecut la iudaism, banii la tine-s cât marea. La jumătate de preț niciodată, dar la un sfert poți să-l vinzi oricând. În ziua de azi toți doctorii sunt plini de bani - mi-a spus el. A devenit maniac. Nu ieșea nicăieri. Mă fotografia de dimineața până seara. Nu mă lăsa să intru în camera obscură. Nici pozele nu mi le arăta. Îl lăsam să facă ce voia, numai s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
timp mă tem. Vreau moartea când am eu nevoie de salvarea ei, nu când va avea ea nevoie de sufletul meu! Drace! Și când te gândești că alții duc o viață liniștită și plină de relaxare, doar pentru că se simt plini de vigoare și cred că moartea este departe de ei. Și poate că nu greșesc în felul lor, însă, pentru mine, moartea capătă alte sensuri, oferă alte plăceri, are alte justificări, conduce la alte finalități. Numai cine a trăit în
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
Totuși, chiar și așa, dânsul nu izbutea niciodată, cu niciun chip, să se apropie sufletește de mama lui, iar certurile se îndesau și deveneau tot mai înverșunate și mai violente pe zi ce trecea. Mai mult decât orice, ambii erau plini de amor propriu, dar Șerban era cel ce domina aici. Puțin câte puțin, chiar și pe mama sa reușise cu abilitate s-o subjuge mult, plasând-o în rolul de subaltern al său și comportându-se cu ea aproape despotic
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
cu o profundă satisfacție. Enro râse. Râsul unui om stresat care se pomenește în față cu ceva ridicol. Se așeză la masă, își oprise fața în mâini, cu coatele pe masă, și explodă. Când își ridică în sfârșit ochii, erau plini de lacrimi. - Așadar, dumneata ești Zeul Adormit și ai pus stăpânire pe Ashargin. Comicul situației îl cuprinse iar și sughiță cinci minute bune până să se calmeze. De această dată, îl privi pe Secoh. - Seniore gardian, zise, al câtelea este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
s-ar mai sfârși niciodată, iar acum inamicul se apropie de poalele colinelor. Am auzit că suntem aproape de Sagami, așa că du-te acolo cât mai repede cu putință. Traversează munții și întoarce-te la clanul Hojo. Ochii soției sale erau plini de lacrimi, dar nu schiță nici o mișcare de a pleca. Mai degrabă, părea nemulțumită de cuvintele soțului ei. — Tsuchiya! Tsuchiya Umeon! strigă Katsuyori, chemând un vasal. Urc-o pe soția mea în șaua unui cal. Vasalul se apropie de soția
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
Mitsuhide, continuă să-l dăscălească: Ceea ce am observat din momentul când v-am întâlnit a fost culoarea pielii. Păreți să fiți foarte speriat sau foarte îngrijorat de ceva anume. Vă reprimați furia din ochi, dar îmi dau seama că sunt plini nu numai cu mânie bărbătească, ci și cu lacrimi femeiești. N-ați simțit recent, noaptea, un fior care vă străbate până în vârfurile degetelor de la mâini și de la picioare? Dar un țiuit în urechi? Sau să vi se fi uscat saliva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]