978 matches
-
de telefon. Cuvântul‑cheie „tu” își face timid apariția și este un prim „tu” timid. Se plănuiesc o excursie și o vizită, la vară, în vilegiatură. Se fac sandvișuri. Se împart felii uriașe de tort pe farfurii de carton. Rainer plonjează din ascunzătoarea sa asupra Sophiei și spune că acum trebuie să înceapă, în sfârșit, o fază a prieteniei lor care să se deosebească fundamental, ar îndrăzni el să spună, de tot ce‑a fost înainte. Mai exact, trebuie să găsească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
grăbim și noi spre zona de conservă în care avem bilete. În zarva generală, văd un bărbat de vreo șaizeci de ani căzut peste patru sacoșe mari. Capul îi e întors nefiresc într-o parte, ochii holbați, buzele înnegrite. A plonjat din alergare. Sabina îl privește înfiorată: - Poate îi e rău. hai să-l ajutăm. - Nu, n-are rost, e mort. A căzut la datorie. Alergăm. Ea plânge. Ajungem la compartiment. Înăuntru ca la vreo zece chinezi. Iau o moacă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
de mosc și eu m-am cufundat tot mai adânc în scaunul meu, copleșit de fericire, cu bunicul în stânga și cu tata în dreapta mea. Șase ani mai târziu, Iuri era deja mort, după ce MIG-ul 15 în care zbura a plonjat în mod inexplicabil dintr-un nor aflat la mică înălțime și s-a prăbușit în timpul aterizării. Pe atunci eram deja destul de mare ca să adopt neîncrederea generală în tot ce era rusesc, să bag în seamă zvonurile sinistre despre KGB și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
ani mai târziu, când aveam cincisprezece ani. În ziua de miercuri, 27 martie 1968, în primele ore ale dimineții, am visat că zburam într-un mic avion cu reacție care dintr-odată și fără vreun motiv aparent a început să plonjeze spre pământ. Aud și acum zumzetul încet al motorului transformându-se într-o tuse șuietoare și văd un perete de nori cenușii denși apărând din senin. Geamul se sparge cu zgomot și într-o clipă se lovesc de mine cioburi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
-l puțin. Atinge-l și spune-mi ce părere ai. Dacă acesta era începutul, dacă așa o voi lua de la capăt, nu era cum mă așteptasem. Nici pe departe. Nu mai eram în stare să țin situația sub control: parcă plonjam spre pământ și m-am dus spre ea cu pasul greu al unui somnambul, cu vârfurile degetelor întinse până când au intrat în contact cu pielea palidă de la bază gâtului ei. De acolo am trasat încet o linie, simțind o peliculă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
Și pe urmă, în noaptea în care a murit în accidentul de avion - am râs nervos - și nu e nevoie să crezi dacă nu vrei -, dar în noaptea în care a murit, l-am visat. Am visat că eram el, plonjând spre pământ în avionul în flăcări. După lipsa de expresie de pe fața Fionei, am dedus că privea cu scepticism această dezvăluire. Și am încheiat cu o scuză. M-a impresionat atunci. — Ba nu, te cred. Încercam să-mi amintesc ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
Dumnezeu, Tabitha, încetinește. E periculos. Se întoarse din nou și spuse mustrător: — Zborul nu e niciodată periculos. — Nu? — Nicidecum. Prăbușirea e periculoasă. Și atunci, cu un hohot strident de râs, împinse maneta la maximum avionul se avântă înainte și acum plonjează, zdruncinându-se în jos cu o viteză inimaginabilă și Michael simte un gol pe dinăuntru, corpul lui e ca o carapace goală, are gura deschisă și tot ce era înăuntrul lui este lăsat în urmă, sus pe cer... Mă prăbușesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
Un moment când lăcomia și nebunia... Apoi ultimul scrâșnet metalic, sfâșierea cumplită, când bucăți de fuzelaj încep să se desprindă, până ce tot avionul se rupe în bucăți și țâșnește într-un milion de direcții și el e în cădere liberă, plonjează, descătușat, doar cerul albastru între Michael și pământul pe care-l vede clar acum, ridicându-se să-l întâmpine, cu coastele continentelor, insule, fluvii, mari întinderi de apă. Vesel, vesel, vesel Nu mai sufăr... Viața e doar un vis Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
deschidea automat toate portierele după două minute, un adevărat chilipir, așadar cum, În ce mă privește, grație unei atenții extrem de Încordate a lui Dumnezeu nu am avut Încă un astfel de accident ca să-mi regîndesc viitorul, mă văd nevoit să plonjez iar În trecut, cînd la delicata vîrstă de trei luni am fost scăpat În cap de doica beată, după care mama, ca să-mi vindece creierul supradezvoltat, mi-a citit cred că-n engleză luni În șir nu știu de ce Cehov
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
filologi. De fapt nu găseai mulți filologi, unii făceau Politehnica de ani de zile sau alte arte pirotehnice, nu reprezentam singura oaie transhumantă, numai că asta am aflat-o mai tîrziu. Singurul care mi-a luat apărarea, ajutîndu-mă să nu plonjez În abisul celor fără drept de cavou tipizat, cel care a mai găsit cîte ceva de salvat, cît de mic, prin prozele mele, a fost Ioan Bogdan Lefter. Alegîndu-se astfel, nevinovat, cu gratitudinea mea pe veci. În fața lui Îmi voi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
o neliniște tot mai tensionată, În maniera lui Lynch (vezi viziunea de tunel a lui Fink privind fascinat gaura de scurgere a chiuvetei aparatul de filmat intră pe țeava Întunecată rotindu-se oniric la fel ca-n Blue Velvet, unde plonja prin conductul auditiv al urechii găsite-n iarbă de Kyle MacLachlan), Lynch, maestru al personajelor complet deraiate, ce a compus de curînd un film foarte cuminte, foarte sensibil, cu un bătrîn foarte bătrîn care, fiindcă nu mai putea să conducă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
trecerea fie și evanescentă a unei cît de miniaturale femei prin fumul atîtor secole de aprige dispute teologice legate de Întrebarea cu acul. De undeva se auzi rîsul dantelăresei. Michael Își strînse aripile uriașe dar cam jumulite și, Înainte de a plonja spre Andy McDowell, care semăna cu Isabelle Hupert În imaginația-i Înfierbîntată, spuse: „RÎsul este singura cale spre adevărata iubire”. Și plonjă. Ceilalți tăcură. Dacă Michael avea dreptate, devenea greu dacă nu imposibil să mai poată răspunde cineva la Întrebarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
acul. De undeva se auzi rîsul dantelăresei. Michael Își strînse aripile uriașe dar cam jumulite și, Înainte de a plonja spre Andy McDowell, care semăna cu Isabelle Hupert În imaginația-i Înfierbîntată, spuse: „RÎsul este singura cale spre adevărata iubire”. Și plonjă. Ceilalți tăcură. Dacă Michael avea dreptate, devenea greu dacă nu imposibil să mai poată răspunde cineva la Întrebarea de ce n-a rîs Iisus niciodată. Că, pe de o parte, motive ar fi avut, de exemplu hainele contemporanilor, Pilat, dracul, caprele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
un angajat al căilor ferate iese din apă și-i face semn să circule. Stați chiar pe linii, vine trenul, de ce nu sunteți atent? Bilet de peron aveți? Se dă la o parte exact în momentul în care un TGV plonjează în râu, aruncând în aer sute de umbrele. Își alege una neagră, o prinde din zbor și adoptă o poziție studiată, de gentleman cu state vechi de serviciu. Stă pe malul râului fără să scoată niciun cuvânt, în picioare, cu
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
iată-l cum ne demonstrează că poate sări, la urma urmei, în cap. Fiindcă știe prea bine că nu-și poate uda urechile în apa rece. Dar dacă vom face o scamatorie și plasa mult dorită va dispărea în timp ce iepurele plonjează în gol? Ce va simți el atunci, la contactul cu apa rece? Cum va reacționa atunci când blănița va fi udă? Nu răspunzi, Scriitorule? Recunoscu în sinea sa că exact la asta se gândea atunci. Pentru câteva secunde, își dorise să
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
zis ea, a descuiat biroul Mirandei și s-a așezat pe covor. A Întins imediat mâna după o sticlă de vin și s-a pus pe Împachetat. — Chiar le pasă ce mănâncă lumea? am Întrebat eu, cu senzația că am plonjat direct Într-o scenă din Sliver. — Ăă, nu știu. Posibil. Știu doar că pot să afle. Și la sala de sport, de asemenea. Trebuie să folosești cardul ca să intri și acolo, la fel și la chioșc, ca să cumperi cărți sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
sănătate? Pentru că nu pot rezista să petrec un singur weekend fără să-ți aud Împuțita aia de voce? Dar cum rămâne cu mine și cu fetele mele? Am crezut că o să leșin de furie, dar am inspirat adânc și am plonjat direct În miezul problemei. — Miranda, Îmi pare rău dacă nu e momentul cel mai potrivit, dar sun ca să mă asigur că ai primit cărțile cu Harry Potter. Am primit mesajul În care Îmi spuneai că nu le-ai primit, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
mine și, de data asta, ochii ei aveau destul spațiu ca să Îmi analizeze Întreg corpul. Poate părea imposibil, dar am simțit că toate mădularele Îmi iau foc pe măsură ce ea mi le analiza, dar rămăsesem din nou pironită locului, incapabilă să plonjez Înapoi În scaunul meu. Exact În clipa În care părul meu era pe punctul să ia foc, ochii aceia albaștri, nemiloși s-au oprit În sfârșit Într-ai mei. — Aș dori să Îmi dai haina, a zis ea cu glas
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
i trimit caseta profesorului, pentru ca studenții de anul viitor să poată vedea În direct cum se manifestă. Toate eforturile pe care le depusesem ca să procedez cu precauție au Început să mi se pară supraomenești, așa că am inspirat adânc și am plonjat. — E nebună, Emily, am zis eu cu glas domol și liniștit și mi‑am dorit să fie de acord cu mine. Nu tu ești de vină, ea este. Este o femeie frivolă, meschină și crudă, care are tone Întregi de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
voi? Plini cu entuziasm! Noi am făcut program cu nimic tot săptămânul În caz că Madame Priestly trebuie la noi oricând! Am sunat‑o din nou pe Briget și am rugat‑o să se ocupe ea de cei de la Ungaro. Era momentul să plonjez În garderobă. Carnețelul cu schițe ale diverselor mele „look‑uri“ era pus la vedere noptiera de la capul patului, În așteptarea unei biete victime a modei, cum eram eu, care să apeleze la el pentru a primi Îndrumarea spirituală necesară. Am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
o potecă pe partea de dincoace a văii, o potecă șerpuitoare ce ne conducea pe malul Înalt surpat al Oltului, de unde ne lăsam să alunecăm pe nisipul roșu-Încins, de la douăzeci de metri Înălțime, exact În locul unde apa era mai adâncă, plonjând și lipăind cu burta peste materia lichidă. Nu știam să sar bine, dar aveam plămânii cei mai largi, astfel că reușeam să Înot pe fundul albiei Oltului mai mult de jumătate, ceea ce nu rezista nimeni, deși erau unii ce Înotau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
datorează mult enorm: în primul rând pentru „ideile scăpărătoare” prin care-și onorează sau, dimpotrivă, profesiunea; în al doilea rând, pentru descifrarea și zugrăvirea animată, inspirată, a locului comun, a existenței zilnice și a mentalității unei comunități spre care istoricul plonjează și zăbovește cu detașare spre a palpa pulsul vremii, al opiniei publice. Jurnalistica europeană, aplecată către clarificarea cauzei române, și-a prefigurat un loc și un rol bine statornicite, rămânând însă cantonată în categoria de a doua mână între sursele
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
la înfrângerea de la Navarino (octombrie 1827) a flotei turco-egipteană de către escadra anglo-franco-rusă. După cum am mai spus, țarul nu putea să angajeze un război masiv înainte de a fi pus capăt conflictului cu Iranul. În descifrarea diferendelor ruso-iraniene s-ar cuveni să plonjăm adânc în istorie și să luam în considerare și inserția concurenței engleze în regiune. Oricum, în prim plan s-a aflat politica expansionist-colonială a țarismului. Marx observase că Rusia a pătruns în Persia, pentru prima dată, sub Petru I, dar
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
din urmările războiului din 1941-1945. Aceasta era evocată de socialiști în anii sfîrșitului de secol XIX, era deplînsă de revoluționarii de la 1848, era descrisă cu compasiune de călătorii occidentali prin Balcani la începutul secolului al XIX-lea. În consecință, românii plonjează într-o cercetare istorică pentru a dezbate consecințele dominației otomane sau efectele negative în România ale expansiunii capitalurilor străine germane, apoi anglo-saxone, după 1919! Măsura întîrzierii dezvoltării este comparată cu cea a centrului și vestului Europei și deranjează, astăzi ca
by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
afișul ofertei mediatice și deturnează revolta. Pendulînd între globalizare și atomizare, omul zilei, conectat la pulsul planetar suportă, nota cineva, un "transfer de anxietate". Vizibilitatea nu-i atenuează angoasa. Iar cultura media, dincolo de forța de socializare, este cultura dominantă. Ea plonjează în actualitate făcîndu-ne părtași la Istoria unui stat-lume (cum spunea J. Galtung) și creează, într-un ritm frenetic, tipare și identități. Produsele media flatează populismul cultural și diseminează (staruri, reclamă etc.) o ideologie implantată (scrie D. Kellner). Acest capital cultural
Cultura media by Douglas Kellner [Corola-publishinghouse/Science/936_a_2444]