1,123 matches
-
întîlnită în limbile romanice vestice (sigmatice) provine din pluralul masculinelor și femininelor latinești de declinarea a treia, care se realiza la nominativ și la acuzativ cu desinența -es (civis cives, pars,-tis partes), dar a fost susținută și de acuzativul plural de la declinările întîia și a doua, care uzau de desinențele -as (casas), respectiv -os (annos). Latina clasică avea cinci declinări (clase sau grupe de substantive), dar latina populară tîrzie vorbită în provincii prezenta numai trei, căci declinarea a cincea s-
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
devenit glacia din care a rezultat it. ghiaccia (apoi ghiaccio m.), rom. gheață, fr. glace. Cele trei declinări din latina populară tîrzie s-au transmis, fără modificări esențiale, limbilor italiană și română (limbi care au păstrat și desinențele de nominativ plural): lat. casa > rom. casă, it. casa (la declinarea întîi); lat. annus > rom. an, it. anno (la declinarea a doua); lat. canis,-is > rom. cîne, it. cane; lat. pars,-tis > rom., it. parte (la declinarea a treia). Cele mai îndepărtate de
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
a substantivelor latine nu era marcată de elemente specifice sub aspectul expresiei, dar, la declinarea întîi, cu desinența -a, intrau de obicei feminine, în vreme ce, la declinarea a doua, cele mai multe erau masculine. Neutrul avea o desinență precisă la nominativ și acuzativ plural, care era -a. Acordul cu adjectivul era însă diferențiat și indica în mod clar genul în toate situațiile. În latina populară tîrzie, a slăbit treptat marcarea neutru-lui, astfel încît limbile romanice au pierdut acest gen, cu excepția românei, care l-a
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
este tare, slabă sau mixtă în funcție de existența altor determinanți în componența structurilor atributive, încît un adjectiv poate ilustra contextual oricare dintre cele trei tipuri. Distribuirea substantivelor la cele trei declinări se realizează în funcție de desinențele de la genitiv singular și de la nominativ plural, unele dintre substantivele de declinare tare cunoscînd la plural și fenomenul umlaut. La verb, repartizarea la conjugarea tare sau slabă are drept criteriu modul în care realizează imperfectul și participiul trecut, verbele tari caracte-rizîndu-se prin ablaut. Pe lîngă aceasta, verbele
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
zei]), iar altele o formă specială (dan. de [də], sued. de [d(m], norv. de; engl. they [ðei]). În germană, daneză și norvegiană, forma de plural, redată în scris cu majusculă, funcționează și ca pronume de politețe, pentru singular și plural (germ. Sie, dan. De, norv. De). Neerlandeza are însă o formă specială pentru această funcție u [ju], pronunțată la fel ca you din engleză, care are însă și valoare de pronume personal propriu-zis de persoana a doua, la singular și
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
portugheză. Între simplificările produse în perioada tîrzie a germanicii comune a fost pierderea dualului, încît categoria numărului a rămas reprezentată doar de singular și de plural, situația fiind preluată de limbile germanice. Din perspectiva desinențelor cu care se marchează numărul plural, aceste limbi prezintă multe similitudini între ele, căci în afara englezei, ele continuă elementele din germanica comună, suedeza și germa-na (împreună cu islandeza) remarcîndu-se prin faptul că păstrează un număr mare dintre desinențele originare. Suedeza se distinge în mod deosebit de data aceasta
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
și -a / -et. La plural, engleza are aceeași formă a articolului hotărît (the), dar și alte limbi germanice au tot o singură formă pentru toate genurile: germana (die), neerlandeza (de). În norvegiană, există o formă generală -ene pentru articolul hotărît plural, dar unele neutre primesc forma -a, în vreme ce suedeza uzează de -na, dar și de -ne la substantivele cu umlaut. Forma -ne reprezintă și articolul hotărît plural din daneză. Situații deosebite prezintă articolul hotărît în limbile nordice atunci cînd substantivul pe
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
germana (die), neerlandeza (de). În norvegiană, există o formă generală -ene pentru articolul hotărît plural, dar unele neutre primesc forma -a, în vreme ce suedeza uzează de -na, dar și de -ne la substantivele cu umlaut. Forma -ne reprezintă și articolul hotărît plural din daneză. Situații deosebite prezintă articolul hotărît în limbile nordice atunci cînd substantivul pe lîngă care apare este determinat de un adjectiv. Astfel, dacă în daneză substantivul skib "navă" are forma articulată skibet "nava" (cu articolul enclitic -et), pentru a
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
casă mare", store drenge "băieți mari", iar, în norvegiană, situația este similară: fin bil "mașină frumoasă", fint hus "casă frumoasă", fine biler "mașini frumoase"; suedeza are însă la plural desinența -a: gen comun dyr [dü:r] "scump", gen neutru dyrt, plural dyra. În cazul declinării slabe, cînd substantivul este precedat de un articol hotărît sau de un adjectiv posesiv, forma de plural este aceeași pentru toate genurile, la singular și la plural: dan. den store dreng "băiatul mare", det store hus
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
explică prin unele tendințe din faza lor comună și prin contactele dintre ele. Limbile scandinave nu au mărci desinențiale pentru nici una dintre persoane, încît, în suedeză, de exemplu, la prezent indicativ, verbul are aceeași formă la toate persoanele, singular și plural, formă care însă are drept indice desinența -(e)r, adăugată la rădăcina verbului. Ca atare, de la verbul att arbeta "a lucra", rădăcina este arbeta-, iar indicativul prezent este jag arbetar, du arbetar etc., de la verbul att söka "a căuta" rădăcina
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
merge", la această persoană este forma he (she, it) goes, dar you go, we go etc., în vreme ce limba neerlandeză are trei forme la indicativ prezent: cu desinența Ø la persoana întîi singular, desinența -t, la persoanele a doua singular și plural și a treia singular, desinența -en, la persoanele întîi și a treia plural. Astfel, verbul werken " a lucra", cu rădăcina werk-, are formele: ik werk, u/jij werkt, hij, zij, het werkt, wij werken, u werkt, zij werken. O situație
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
situații complexe în interiorul aceleiași limbi. Germana prezintă sub acest aspect situația cea mai simplă, deoarece uzează de prezentul auxiliarului werden "a deveni" urmat de infinitivul verbului de conjugat: Ich werde kommen. "Voi veni". Engleza recurge pentru persoana întîi, singular și plural, la auxiliarul shall (din vechiul englez sceal, de origine germanică), dar la persoanele a doua și a treia, singular și plural, la auxiliarul will (urmașul vechiului englez wyllan din germanică): I shall come./ You will come. Două auxiliare de viitor
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
deveni" urmat de infinitivul verbului de conjugat: Ich werde kommen. "Voi veni". Engleza recurge pentru persoana întîi, singular și plural, la auxiliarul shall (din vechiul englez sceal, de origine germanică), dar la persoanele a doua și a treia, singular și plural, la auxiliarul will (urmașul vechiului englez wyllan din germanică): I shall come./ You will come. Două auxiliare de viitor se folosesc și în limba norvegiană, dar aici nu mai există repartizarea pe persoane, å skulle (cu aceeași origine ca engl.
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
kerteknek, cu ambele sufixe, fiecare avînd o unică valoare și numai una. Limbile romanice și latina, precum și cele germanice sînt flexionare, fiindcă un afix poate întruni simultan mai multe valori, încît în latină, de exemplu, nominativului vir îi corespunde acuzativul plural viros, unde desinența -os exprimă în același timp și numărul plural și cazul acuzativ. Pe lîngă aceasta, o anumită valoare gramaticală este marcată de obicei o singură dată în limbile aglutinante, dar în limbile flexionare poate fi marcată de mai
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
una. Limbile romanice și latina, precum și cele germanice sînt flexionare, fiindcă un afix poate întruni simultan mai multe valori, încît în latină, de exemplu, nominativului vir îi corespunde acuzativul plural viros, unde desinența -os exprimă în același timp și numărul plural și cazul acuzativ. Pe lîngă aceasta, o anumită valoare gramaticală este marcată de obicei o singură dată în limbile aglutinante, dar în limbile flexionare poate fi marcată de mai multe ori: casele frumoase. În cadrul familiei limbilor indo-europene clasificarea tipologică cea
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
nu existau în latină. Dacă declinarea latinească a dispărut aproape în totalitate, nu același lucru s-a întîmplat cu numărul, încît, dacă în latină forma casae poate fi de dativ sau de genitiv singular ori de nominativ și de vocativ plural, forma case din italiană este numai o formă de plural, aici fiind o determinare paradigmatică sau internă. La fel, forma amici din latină putea fi genitiv singular sau nominativ ori vocativ plural, dar în italiană amici este un plural bine
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
genitiv singular ori de nominativ și de vocativ plural, forma case din italiană este numai o formă de plural, aici fiind o determinare paradigmatică sau internă. La fel, forma amici din latină putea fi genitiv singular sau nominativ ori vocativ plural, dar în italiană amici este un plural bine determinat (și, la fel, amici din română). În latină, genul nu se putea recunoaște deseori în mod explicit decît numai prin acordul cu un determinant (adjectiv), dacă acesta avea trei forme (altus
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
condiții, numărul și genul sînt marcate în general exclusiv prin acord. Situația este aceeași în limba provensală, însă aici desinențele care nu se mai pronunță nu se mai notează nici în scriere. Franceza folosește pentru adresarea reverențioasă pro-numele personal de plural vous [vu:], dar prin folosirea lui frecventă, această valoare a pronumelui și-a pierdut relevanța. Cu toate acestea, în această limbă nu s-au creat alte mijloace pentru marcarea expresă a reverenței, așa cum s-a întîmplat în alte limbi romanice
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
o determinare externă, de obicei cu ajutorul adjectivului little "mic", în vreme ce limbile germanice vestice continentale (germana și neerlandeza) au sufixe speciale de care uzează în mod frecvent. Asemănare cu franceza există și în folosirea pronumelui de persoana a doua (singular și plural) you [ju:] cu valoare reverențială, care nu poate realiza această valoare fără concursul indicilor contextuali. Există, prin urmare, numeroase situații care distanțează limba engleză de tipul reprezentat de celelalte limbi ale familiei germanice, încît această familie se disociază, în principiu
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
logudorez long. = (dialectul) longobard m. = (substantiv) masculin magh. = maghiară, maghiar med. = medieval mod. = modern n. = (substantiv) neutru neer. = neerlandeză (olandeză + flamandă), neerlandez nom. = nominativ norm. = (dialectul) normand norv. = nornegiană, norvegian num. = numeral part. = participiu pers. = persoană pg. = portugheză, portughez pl. = plural pol. = poloneză, polonez pop. = popular prep. = prepoziție prez. = prezent pron. = pronume pron. dem. = pronume demonstrativ prov. = provensală; provensal refl. = reflexiv rom. = română, român rus. = rusă, rus s. = substantiv sec. = secol sg. = singular sl. = slavă, slav; slavon sp. = spaniolă, spaniol sued
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
suflet, spirit " a devenit în română inimă; lat. rem (acuzativul lui res, rei "lucru ") a devenit în franceză rien "nimic "; lat. nata "cea născută " a dat în spaniolă nada "nimic "; din combinația unele alte(le) a rezultat în română substantivul plural unealte (unelte), de la care s-a refăcut un singular unealtă etc. 30 Asupra acestei probleme, vezi și Eugen Coșeriu, Prelegeri și conferințe, Iași, 1994, p. 49-64. 31 Sunetul articulat este un element al vorbirii rezultat prin modificarea trăsăturilor curentului de
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
acesta˝ cu sens anaforic. Unele limbi indo-europene, precum limbile germanice, și-au creat articolul hotărît și nehotărît în Evul mediu, iar altele, ca unele limbi slave, continuă să nu folosească o astfel de categorie morfologică. 42 Formele de persoana întîi plural sem (lat. simus) și persoana a doua plural seți (lat. sitis), atestate în textele românești din secolul al XVI-lea, au fost înlocuite de formele analogice sîntem, sînteți, create pornind de la sînt. 43 Fenomenul este denumit articol contractat sau prepoziție
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
sufixului este -(e)stere, iar, dacă are funcția de nume predicativ, este -(e)ster. 57 Dacă adjectivul este precedat de articol, forma sufixului de superlativ relativ este -aste: det billigaste kybskåpet "cel mai ieftin frigider ". 58 Aceasta este forma pentru plural preterit. 59 Har este forma de prezent a verbului att har "a avea ", la care se adaugă participiul trecut al verbului conjugat. 60 Acest aspect al limbilor nordice se corelează cu păstrarea realizării sintetice a diatezei pasive, cu ajutorul desinenței -s
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
de pruni nemăsurată, prunele, mari și dulci, nucile, și ele mari, iar nucii se află în fiecare grădină și rodesc din belșug. Pe parcursul unui fragment de text de opt rânduri, autorul folosește de patru ori adjectivul „mare”, la singular sau plural, de două ori adjectivul „sănătos”, de două ori substantivul „belșug”, și în plus, apare o dată și adjectivul „nemăsurată”. Adjectivele sunt aproape fără excepție la forma lor de superlativ absolut, iar repetiția expresiilor „foarte mare”, „foarte mari”, „foarte sănătos” și „din
AUTOBIOGRAFIA LUI PAISIE VELICIKOVSKI, O POETICĂ A DEVENIRII by NICOLETA-GINEVRA BACIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/346_a_610]
-
secole de istorie. Îmi reglez ritmul interior cu acela al înaintașilor. Mă simt protejat și solidar. De sute de ori m-a surprins căutând, dincolo de exteriorități în mișcare, un profil al Iașului esențial! M-a ținut în loc ideea unei priviri plurale, unificând transparențe și nuanțe cețoase, jaloane primare empirice și suprapuneri novatoare. Un melanj fecund, o linie de complementarități -, părțile urmând a fi montate într-o vedere totalizantă. Nicăieri nu am fost legat mai intens de miezul spiritualității noastre ca în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]