979 matches
-
cum să procedeze? Numai că n-au putut să aplice nici una dintre soluțiile care se prefigurau. Încă o dată, domnul Toma a avut noroc. Iar îngerul său păzitor a fost încă o dată doamna Cameniță, soția tovarășului Cameniță. Chiar în ziua aceea, poștașul le-a adus celor doi conducători ai orășelului nostru o depeșă tocmai de la Moscova, de la tovarășul Cameniță. Însuși tovarășul Cameniță le scria câteva rânduri, cu scrisul său butucănos de om care trecuse repede și aproximativ prin școală: „Bă, salutări de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
Mâncare nu am la ce face, nu am lemne, nu-i lumină. Sunt probleme. Mi-au furat și șarpele, șarpele casei. Ce n am avut eu de la moșneag-tot mi-au furat, topor, tot, tot!...” Mergând spre cimitir, măicuța primește de la poștaș un plic mare de la Chișinău, cu mai multe numere din revista „Literatura și Arta”, expediate de Sergiu Nucă. Intrăm în cimitir și aprindem lumânări la mormântul celui care a fost ștefan Ilașcu: „Ai venit în țărâna asta, moșnege? și nu
Dacă nu ai amintiri, nu ai dreptate! by Constantin Chirilă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/776_a_1536]
-
puțină atenție tandră. Tata e mândru de mine și cam gelos că risipesc pe străini din timpul ce i se cuvine exclusiv. S-a înviorat, îl interesează iar rezultatele la fotbal, dacă lui Tomi i-a trecut amigdalita și dacă poștașul a vrut să-i dea mamei și pensia lui. Săptămâna viitoare speră să vină acasă. Duhoarea de urologie (pipi, clor, lături) îmi rămâne impregnată în haine. Le țin toată noaptea pe balcon, în vântul de toamnă. 10 octombrie Sunt de
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
în datorii. Emil Boc a mai încercat să repare ceva din ce distruseseră alții, a încercat să reducă aparatul de stat supradimensionat, să reducă cheltuielile pentru ca economia să nu ajungă în colaps, pentru a nu se ajunge în situația ca poștașii să spună pensionarilor: ,,n-am adus pensia pentru că Statul nu mai are cu ce plăti !”. -Sec ! Desigur că și Emil Boc trebuia să facă mai mult, să pună problema privatizărilor frauduloase, să pună problema averilor nemăsurate, proasta gestionare a banilor
Viaţa - o lecţie by Marian Ciornei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91772_a_93175]
-
pe banii Statului decât să muncească. În unele sate, beneficiarii de ajutoare sociale, pensii, alocații pentru copii le consumă în avans la bar, prăvălie, cârciumă, evidența aflându-se în caietele comercianților. Când acestea se distribuie, banii trec direct din tolba poștașului în sertarul omului de afaceri, sătenii ajungând acasă, pe două cărări, doar cu cuponul. Coborâții pe pământ își consumă timpul și cu cei trei câini, cele trei pisici, cu păsările multe și felurite, cu grădina de zarzavat, cu vița-de-vie întinsă
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
și intru. "Sînt la mine acasă!", mă înfioară un gînd plăcut. Jos, lîngă ușă, mă așteaptă revistele din ultimele două săptămîni, invitația pentru premiera de alaltăseară de la teatru, invitația pentru vernisajul expoziției prietenului meu Cetină și cîteva scrisori băgate de poștaș pe sub ușă. Arunc mănușile pe masă, peste cărțile de lîngă perete, îmi dezbrac haina de velur cu tot cu haina de la costum și le agăț în cuierul de pe bucățica de perete de lîngă ușă, îmi desfac nodul cravatei, apoi îmi deschei cămașa
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
Să se pună capăt mediocrității la Învățătură”. A doua intervenție nu a mai fost făcută pe conținutul ziarului citat ci pe „...o emisie a centrului de radioficare din data de 22 iunie 1964”. Iată buba și doftoricirea ei: „În reportajul <<Poștașul>>, la alineatul 5 se arăta: <<Vedeți...meseria mea mă face să-i vizitez permanent pe locatari străzilor I.C. Frimu, Ana Ipătescu, etc.>>”. Cenzorul se supărase pe ignoranța realizatorului care nu băgase de seamă că noua denumire a străzii IC Frimu
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
am trecut și unde am găsit ajutor...acum îl înțeleg pe Costache când îmi aduce acasă, netam-nesam, drumeți străini pe care i-a prins noaptea, iar noi îi hrănim și-i găzduim. Așa e frumos și place Domnului”. Capitolul XV Poștașul și veștile Trecuseră câteva zile de când cei doi se întorseseră de la Vaslui după ce pățiseră necazul cu căderea lui Costache în groapa plină cu apă. Acesta întins în pat, legat la cap cu un prosop de bumbac, deoarece încă nu se
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
strigă un glas de bărbat: − Bade Costache, bade Costache ! − Ia du-te, Maricică, și vezi cine bate, o îndeamnă Costache pe fiică-sa care împlinisecincisprezece ani, și depăna lâna de pe un fus. Aceasta îl văzu la poartă pe Ghiță Stoleru, poștașul pe care fata îl salută, întrebând: − Bună ziua, bade Ghiță, iar ai adus vreo scrisoare de la bădia Mihai? − Nu, măi fată, e de la Galați, de la mătușata. Ia-o și du-o lui tată-tu, și-i întinse plicul. Ea îl duse
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
Tot ceea ce ținea de unitatea operativă. M. M.: Absolut tot. S-au sistat concediile, s-au sistat permisiile, s-a sistat tot. Am trimis telegrame, că avea telegramă gata completată fiecare când pleca în concediu sau permisie. S-a dus poștașul cu ele, le-a depus, s-au trimis telegrame să-i cheme din concedii, din misiuni, din permisii. S. B.: Știu că au venit camarazii de la Timișoara. Pe 18 au ajuns. Și cei de la Iași ne-au adus de acolo
Aşa neam petrecut Revoluţia by Sorin Bocancea, Mircea Mureşan [Corola-publishinghouse/Memoirs/893_a_2401]
-
dușmănos și arțăgos. Pe tot parcursul acelor luni, ori de câte ori un sac cu corespondență reușea să ajungă din Ucraina la Ialta, sosea o scrisoare de la Cynara mea. Nu există mister mai mare decât modul În care scrisorile, aflate sub ocrotirea unor poștași inimaginabili, circulă prin ciudata harababură a unui război civil; dar ori de câte ori, din cauza acelei harababuri, corespondența noastră era Întreruptă, Tamara se comporta de parcă ar fi așezat livrarea corespondenței În aceeași categorie cu fenomene naturale obișnuite - cum ar fi vremea sau mareea
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
Strindberg, de „ochiul rău al necunoscuților”. În această stare euforică m-am pus să fac ordine în casă, mi-am pus mănușile galbene de cauciuc și am luat aspiratorul... S-a sunat la ușă și am deschis, crezând că e poștașul. Era Rune (Gomer), cu un buchet mare de lăcrămioare! Altădată obișnuia să mi le pună într-un săculeț, atârnate de clanța ușii, dar acum a venit personal să mi le dea. M-am mirat, e un domn foarte serios, a
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
eu să-l fi observat. Ce faci, dai de pomană Doamnei...?! și mi-a spus cine era doamna, un nume care a fost, pe vremuri, mare, mare de tot în lumea profesorilor celebri, de la un liceu celebru din Iași. Scrisorile, poștașul, alte timpuri Sunt fermecat de geometria obiectelor moderne, care constituie un univers interesant; mă impresionează avântul sugerat de structura creațiilor destinate viitorului; sesizez cu bucurie romantismul probabil al timpurilor care vin, însă acest avântat romantism viitorologic mi se pare plasat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
lumii, un uriaș popor de păsări călătoare; până ajungeau la ținta călătoriei; pe drum se mai opreau, sau călătoreau pe vapoare, dintr-un continent în altul, dintr-un loc în altul, schimbând rutele, însoțind oamenii care le duceau spre destinație, poștașii. Cineva, care scria scrisoarea, o însoțea, cu gândul, tot timpul acestei călătorii; altcineva, care o aștepta, o urmărea și el, în altă parte. Spaime și speranțe, dragoste și ură, rugăciuni sau blesteme, înălțări sau abjecții se împleteau în rețeaua de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
el pe unde și pierde nopțile amorașul lui de inimă pi la ci locotenenți pitrece de a recunoscut colonelul pesle care erau de la el di cadău draga me, di la București". Poșta electronică nu are savoare, asta-i realitatea... Și "Poștașul", funcționar cu uniformă (de un anume prestigiu), se va mecaniza. Mecanismul nu va primi bacșiș, dar ne va fi dor de omul care primea o "atenție". Ce forță extraordinară avea într-o vreme obiectul "scrisoare"... Erau tipuri anume de scrisori
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
285 Bunul simț elementar 289 O frunză suspectă 294 15 iunie, ora 17.00 fix 299 O veche complicitate 303 Realitatea ca poveste 309 Corabie albă pe mare trecea 315 Viitorul e în ouă 320 Bătrânețea ca infracțiune 324 Scrisorile, poștașul, alte timpuri 329 Femeia, eterna poveste 333 Sașa 338 Cioara cu ochii albaștri 342 Minciuna Țurcăniței 346 Cartea, ca subiect cotidian 351 Acțiunea " Visul interzis" 355 Îngerii lui Erofeev 361 Un Crăciun special 364 Părintele Vania 369 Severina 375 Vă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
cu Premiul Uniunii Scriitorilor și cu Premiul Fundației „Liviu Rebreanu”. Salutat de critici ca un prozator stăpân pe mijloace și cu un univers bine conturat încă din paginile de început, T. cercetează cu bonomie malițioasă comportamente de navetiști, stagiari, pensionari, poștași, funcționari sau muncitori pe șantiere, ființe care evoluează mecanic și stereotip într-o lume derizorie și mediocră, apăsătoare, chiar și atunci când nu este neapărat zguduită de evenimente tragice. Scriitor postmodern, el reunește într-o formulă omogenă, ce nu îi obturează
TEODORESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290138_a_291467]
-
știe satul nu știe, [comedie locală în 2 acte] Dl. Drumăreseu, [comedie locală în 2 acte cu cânt] Copiii, dramă [în 3 acte], traducție Copiii regimentului, comedie [în 2 acte], tradusă Junețea lui Mirabeau, dramă [în 5 acte], tradusă Jean poștașul, [dramă în 5 acte, traducțiune] Trăsnetul, comedie tradusă. Marchizul caporal, id. id. Marchizul Arpagon, id. id. Maura, id. id. Nepotul lui Poupiniac, dramă [în 4 acte], tradusă Muzicele, comedie tradusă, [în 4 acte] Pălăria ceasornicarului, comedie tradusă, [într-un act
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
București), 21 sept. 1975 Mult stimate Domnule Dimitriu, Nu am mai primit nici un rând de la Dv. de atîta timp! De ce?29 Sunt În adevăr nerăbdătoare de a afla un rezultat cu privire la manuscrisul meu SERI LA ROTOPĂNEȘTI. În fiecare dimineață aștept poștașul, care nu vine... Mă frământă tot felul de gânduri. Aș Îndrăzni să vă mai rog ceva: Dacă aveți nevoie de sculptură, de vreun monument, gândiți-vă la Ada Medrea 30. Aștept cu nerăbdare un rapid răspuns. Cu toată considerația și
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
Academia de Înalte Studii Comerciale era și un condeier de talent, care a publicat mult În presa vremii, iar În arhiva personală avea numeroase manuscrise - romane, povestiri etc. Din păcate, deși trimisă recomandat, autobiografia cu pricina a stârnit curiozitatea unor poștași care au semnat de primire În locul meu și astfel n-a mai ajuns la „Galerie”. A trebuit să cer alt exemplar, pe care l-am adus personal la Muzeu. Împrejurările nu-mi permit să dau alte explicații. Față de profesor a
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
cursă. Persoanele particulare nu erau Îngăduite... un ins Îl și apucase de guler, gata să măture sala cu micuțul și firavul nepoftit. Poetul nu părea afectat de incident, deși Încercasem să intervin, să calmez situația. Apăruse, Între timp, mult așteptatul poștaș. Poetul l-a admonestat pentru lipsa de punctualitate, dar imediat a trecut la o conversație normală, ca Între colegi care nu se văzuseră o vreme. În timp ce număra banii, poștașul Își povestea necazurile de familie. MRP, atent la poveste, i-a
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
Încercasem să intervin, să calmez situația. Apăruse, Între timp, mult așteptatul poștaș. Poetul l-a admonestat pentru lipsa de punctualitate, dar imediat a trecut la o conversație normală, ca Între colegi care nu se văzuseră o vreme. În timp ce număra banii, poștașul Își povestea necazurile de familie. MRP, atent la poveste, i-a lăsat, am Înțeles, un bacșiș mare. Am ieșit din nou pe strada Însorită. Se uita după femei. Îl ațâțau minijupele. Auzisem câte ceva despre cele cinci neveste, despre priapismul și
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
ne mulțumim cu mesajul mut al fiecărei dimineți, cerul, vrăbiile, copacul din curte... În fața ferestrei veghează un copac solid, ramificat În crengi multe și bogate. Înțeleg lecția pe care mi-o propune. Și totuși mă uit la ceas, aștept sosirea poștașului. Aș putea fi Întrebat dacă, locuind o vreme Într-o țară străină, relația umană schimbată prin călătorie și corespondență nu se patetizează nefiresc. Tensiunea acestei relații o știu Însă de ani de zile, de acasă. O regăsesc departe de casă
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
aranjat gulerul cămășii. Nu prea primeam vizite, iar ora era nepotrivită. Am deschis ușa. Un domn elegant. Pantaloni gri, haina bleumarin. Ochelarii cu ramă subțire, În acord cu figura delicată și deschisă. - Mă numesc... Numele nu-mi spunea nimic. - Sunt poștașul dumneavoastră. O, da! Aha, desigur, da, da. Am tresărit, luminat. M-a Întrebat din ce țară vin, pentru cât timp, cum mă simt la Berlin. O, foarte drăguț, da, da, foarte drăguț din partea acestui domn amabil să se intereseze de
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
de obișnuită. M-am gândit la crevete, la mușchiul de vită, la sucul de roșii care se dezghețau toate pe pardoseală. Ar fi trebuit să le mănânc azi pe toate, dar nu aveam poftă de mâncare. Nu-mi trebuia nimic. Poștașul s-a apropiat de intrare pe scuterul lui Supercub. A distribuit corespondența. Unele cutii primeau tone de scrisori, altele rămâneau chiar goale. De cutia mea nu s-a atins. Nici măcar nu i-a aruncat o privire. Lângă cutiile poștale era
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]