1,760 matches
-
numai ceai. Când împăratul se urcă în palanchin, cel convocat este anunțat și i se spune să se ridice și să stea cu fața spre est până sosește Majestatea Sa. Înainte ca împăratul Hsien Feng să coboare din palanchin, se pocnește de trei ori din bici - chemarea la liniște desăvârșită. În clipa în care plesnește biciul, toată lumea trebuie să se lase în genunchi: oamenii se aliniază în funcție de rang. Marii consilieri, prinții și alte persoane de spiță regală ocupă primul rând. Când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
din plâns. Lăsați-l! Așa trebuie, să se simtă neconfortabil! Despre asta e vorba în această ceremonie. Cu cât plânge mai tare, cu atât sunt mai mari șansele să ajungă puternic. Mă forțez să plec de acolo, ca să nu o pocnesc pe Nuharoo în piept. Bate vântul și din copaci plouă cu petale roz dintre care câteva ajung în cadă. Servitoarele adună petalele și i le arată lui Tung Chih, în încercarea de a-l liniști. Această imagine a îmbăierii sub
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
înveți de la consilierii și miniștrii tăi, îl previn, pentru că tu nu ești... — Cine cred eu că sunt, mi-o retează Tung Chih. În ochii tăi, sunt la fel de bun ca un pârț ud. Nu știu dacă să râd sau să-l pocnesc, așa că nu reacționez în nici un fel. — Tu de ce nu spui niciodată „Da, Majestatea Voastră“ ca toți ceilalți? mă întreabă fiul meu. Am observat că nu îmi mai spune mamă. Când trebuie să mi se adreseze, îmi zice Huang-ah-pa, un nume
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
stipulează: „O soție imperială de rang inferior va fi pedepsită dacă vorbește fără permisiunea soției de rang mai înalt.“ Aruncând o privire spre Nuharoo, care se uită în gol, Su Shun continuă: Mă tem că trebuie să îmi îndeplinesc datoria. Pocnește din degete: Gărzi! Conduse de către eunucul-șef Shim, mai multe gărzi se năpustesc înăuntru. Puneți mâna pe Împărăteasa Evlavioasei Bunătăți și luați-o ca să fie pedepsită! — Nuharoo, sora mea mai mare! țip eu, sperând că ea va interveni. Tot ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
ordona construirea unui Buddha gigantic în mijlocul sălii de audiență. Nu am odihnă. Într-o noapte, în vis, mă transform într-o albină prinsă în capcană înăuntrul unei inimi de lotus în formare. Cu fiecare sforțare pe care o fac, semințele pocnesc. Mă trezesc și descopăr că An-te-hai a pus în fața mea un bol cu supă din semințe de lotus și că vaza mi-e plină cu flori de lotus proaspăt culese. De unde ai știut visul meu? îl întreb pe eunuc. — Pur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
foc manuscriptele. Instalat în stal, adăstam cu voluptate clipa în care, după gong, cortina luneca către tavan. În scenă năvălea din culise o răcoare cu iz de mucegai. Mică, urîtă, ascuțită, pe podium apărea o solistă în zuruit de castaniete, pocnind din poante. În fanta întredeschisă a ochilor mei se contura doar dînsa. Înfipte în bărbiile albe și grase ca niște burți de pește, viorile instrumentiștilor sclipeau. Cu obrajii plini, trompeții se ridicau în picioare. Un fel de șoarec speriat, semănînd
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
grămăjoara nucilor valide scădea, una din dăscălițe organiza prin sălile de clasă un raid. Preț de cinci minute zbieretele, scheaunele și fluierăturile școlarilor conteneau, ca să facă loc țipetelor ascuțite ale acesteia. Din cancelarie s-auzea cum, sub perechea palmelor educative, pocneau pe rînd capete tunse. Triumfătoare, învățătoarea apărea apoi în cancelarie, împingînd din spate cîte un mic troglodit foarte murdar care, furișînd priviri rele, era silit să-și deșarte pe masă traista plină. După ce-l ușurau în acest fel, Fărocoastă trîntea
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
cu capul între umeri, alții, ținîndu-și ochii strînși, scăpînd și cîte un sforăit, primarul îl înscria din oficiu pe moș Chifor. 141 Cu încetineală de pensionar, acesta se scula în picioare, privea nedumerit în spate la scaunul cu arc care pocnea de spătar și își așeza umerii în palton. Deputat de circumscripție, moș Chifor fusese ilegalist. Mititel, cu ochi limpezi de găină, fostul fochist se împrietenea mai ales cu necunoscuții. Se mirau și aceștia de căldura cu care, strîmbîndu-se de rîs
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
una de piper boabe, câteva borcane de bulion, zece ouă. Femeile știau că e cam țicnit și, dacă Îndrăzneau să-i dea sfaturi ori să-i Întoarcă vorba În vreun fel, ăla le gonea de acolo, le fugărea și le pocnea În cap cu un linguroi de lemn. Nu le primea Înapoi și cerea de la gazdă alte femei, mai ascultătoare. Și i se dădea dreptate: ce s-ar fi Întâmplat dacă fiecare ar fi venit cu gărgăunii ei de acasă? Balamuc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
Înălța bucuros către nu se știe cine o damigeană Îmbrăcată În răchită Împletită. În jurul lui ploua cu bani. De-a stânga și de-a dreapta omului stăteau doi jandarmi: unul dădea să-l Împungă cu baioneta de la armă, iar celălalt Îl pocnea În cap pe petrecăreț cu o bâtă scurtă și groasă. Povestea acelui om darnic și bun la suflet era, și ea, neobișnuită. Se apucase Într-o zi să-și sape o groapă pentru o umblătoare nouă; cazmaua i se proptise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
ca niște săgeți strâmbe, sub cerul În care urcase și din care acum curgea mâlul de pe fundul Dunării. Toate ale firii erau azvârlite de colo-colo. Apa ploua când spre văzduh, când spre pământ. Trestiile șuierau subțire, trunchiurile copacilor pârâiau și pocneau, gloduri de lut galben se izbeau de toate cele și se spărgeau cu zgomot În țăndări țiuitoare. Tușa ridică aluatul deasupra capului și Îl izbi de fundul copăii. Pământul se cutremură și el din toți rărunchii. Socotind că i-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
soi de cazarmă În curtea cea mare a IAS-ului din sat. Camioanele care cărau recolta din fosta Baltă - de ani buni desecată - erau niște gioarse străvechi, care ar fi trebuit demult să fie trimise la topit. Motoarele urlau Îngrozitor, pocneau, scoteau fum și n-aveau putere nici cât o zecime din hărmălaia pe care o făceau. Capotele de pe boturile lor se desfăceau la hopuri mai puternice, săltau brusc și acopereau vederea șoferilor. Aceștia se Învățaseră minte În scurt timp și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
de veghe. Ăla se oprea din sforăit și ridica, de unde se tolănise, o față dobitoacă și plină de suferință. Când izbutea să-și descleieze limba, slobozea Înjurături de-a valma, Întâi așa, către nimeni, apoi țintite către cel care-l pocnise și-i stricase bunătate de vis. Se Întâmplau, destul de rar, și accidente. Drumurile erau drepte, fără ridicături. Când adormea câte unul la volan, hărăbaia ieșea Încet de pe drumul de pământ bătut și o lua pe câmp până se oprea ori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
Întorceau târându-și cozile către bucățica abandonată și jocul o lua de la capăt. Șobolanii ăia erau niște rafinați: nici măcar ei nu se puteau apropia de singurele prăjituri care se găseau În holurile cinematografelor (Într-o carapace de glazură colorată care pocnea și trosnea În dinți, maestrul cofetar Înghesuia un soi de cremă cu desăvârșire scârboasă care, după două Înghițituri, provoca greață - Însă când uitam gustul leșios, cumpăram iară din prăjiturile alea, ocrotind În adâncul sufletului, neexprimată, nădejdea că aș fi putut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
Ghiță Bulgaru erau mutate de-a lungul pereților și Îngrămădite pe scenă, iar În spațiul rămas aflat gol țopăiau iubitorii de discotecă - se dansa după muzică occidentală Înregistrată prost, la a douăzecea mână, slobozită din niște difuzoare uriașe care hârâiau, pocneau și bubuiau, scuturând de praf pânza destrămată (cândva gălbuie) ce le acoperea -, În astfel de zile, zic, nea Mitu Păcătosul scotea și el de-un rachiu dându-le Înfierbântaților cheia de la lacătul cel greu al magaziei de cărbuni și lemne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
cojită, apoi, când Îl văzu pe bătrân că urcă scara, Îl Înjură cu voce tare pentru palma primită. „E-he!” - constată aproape cu bucurie o femeie așezată pe prima banchetă - „te-ai cam Înmuiat, moșule! Ții minte când m-ai pocnit În cap c-un linguroi când ți-am spus că n-ai tocat destulă ceapă În perișoare? Acuma nu mai ești puternic? Ți s-a stafidit bărbăția?” Tatapopii mormăi ceva din care femeia cea țâfnoasă pricepu că ar fi trebuit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
repezi curg și vuiet dau în cale, Iar plopi în umedul amurg Doinesc eterna jale. Pe malul apei se‐ mpletesc Cărări ce duc la moară Acolo, mamă, te zăresc Pe tine‐ntr‐o căscioară. Tu torci. Pe vatra veche ard, Pocnind din vreme‐n vreme, Trei vreascuri rupte dintr‐un gard. Iar flacăra lor geme: Clipește‐ abia din când în când Cu stingerea‐n bătaie, Lumini cu umbre‐ amestecând Prin colțuri de odaie. Cu tine două fete stau și torc în
Cuvinte despre poeți şi poezie. In: OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
județul Constanța. Acum, este om serios la casa lui, (pardon, la palatul lui) căsătorit cu Maria Băsescu și are două fiice. Fiica cea mare, Ioana, este de profesie divorțată de Bodo de la Proconsul, și în timpul liber notar, care câștigă doar pocnind din dește, sute de mii de euroi, iar cea mică, Elena, este o europarlamentară, plină ochi de „succesuri”. Orice zicere de prin ziare, despre intervențiile lui tata la succesurile fiicelor, s a dovedit cu totul și cu totul neîntâmplătoare. Deci
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
unele idei subversive, dacă nu chiar nocive, pentru însăși președinția României, cum ar fi ceea emisă de subsemnatul mai zilele trecute, privind micul clenci dintre Băsescu și Sarkozy, când am spus, că după limbajul corpului, președintele Franței l-a cam pocnit peste bot cu dosul palmei pe Băsescu, fiindcă s-a apropiat prea mult de scena marii diplomații europene, exact cum și Băsescu la pocnit pe copilul cel prea băgăreț de la Ploiești. Prietenul acesta al meu, este în secret mare fan
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
dintre Băsescu și Sarkozy, când am spus, că după limbajul corpului, președintele Franței l-a cam pocnit peste bot cu dosul palmei pe Băsescu, fiindcă s-a apropiat prea mult de scena marii diplomații europene, exact cum și Băsescu la pocnit pe copilul cel prea băgăreț de la Ploiești. Prietenul acesta al meu, este în secret mare fan al ideilor lui Funeriu, privind viteza de deplasare în spațiu a pixelului albastru, (pixel descoperit după îndelungi cercetări de marele savant Funeriu care în
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
stat mult mai rău? Dacă mă răneam atât de tare Încât să nu mă mai pot mișca din pat, sau cine știe, dacă aș fi murit? Mă Întreb la ce ar mai fi folosit atunci scuzele lui. ― Hei, Alisia! Maria pocni din degete. ― Ce-i? am tresărit. ― La ce te gândești? Nu i-am răspuns. Nu voiam să dezbat subiectul cu voce tare. ― Înghețata e foarte bună, am spus sec În cele din urmă. Maria ridică din sprâncene. ― Entuziasmul tău e
Ștefana Paraschiv by Dansul regăsirii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/784_a_1490]
-
recunoscut eu. —De care? m-a întrebat ea. —Ei, știi și tu! Nu știu. —Ei, ăăăă, poate o linie-două de cocaină... —Cocaină! a spus mama cu răsuflarea tăiată. Părea absolut șocată, iar eu am simțit că-mi vine s-o pocnesc. Nu înțelegea. Făcea parte dintr-o generație care se cutremura de oroare doar atunci când auzea pomenindu-se cuvântul „droguri“. —E mișto? m-a întrebat Helen, dar am ignorat-o. — Nu e așa de rău pe cât sună, am pledat eu. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
o femeie care tocmai fusese insultată de îdacă-mi aduc bine aminte) un alcoolic. — Nu știi nici să scrii, nici să citești, nu-i așa, Sadie? a zis bărbatul - Mike? —Ba știu, a răspuns Sadie zâmbind. îZâmbind! Eu l-aș fi pocnit!) —Sadie nu știe decât să gătească și nici asta nu-i iese cum trebuie, a zis Mike arătând spre mâncarea din farfurii în timp ce un cor de voci entuziaste îi țineau isonul. Ești o tipă de rahat, Sadie! a strigat cineva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
într-un râs zgomotos. După ce s-a mai liniștit, mi-a întins mâna și a strâns-o pe a mea. —Numele meu e Peter. —Rachel, am spus reușind să-i zâmbesc la rândul meu. Deși aș fi preferat să-l pocnesc. Nu mă lua în seamă, mi-a zis el cu o sclipire ciudată în ochi. Sunt nebun de legat! Am descoperit curând că Peter avea un simț al umorului extraordinar și că râdea de toate, chiar și de lucrurile cele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
Iar eu i-aș arunca în față o replică îngrozitoare gen „îmi pare rău, Luke, dar am descoperit cât de superficial ești. Ceea ce e între mine și Christy e real...“ Tocmai ajunsesem la partea în care Luke încerca să-l pocnească pe Christy, iar Christy îl prindea de mână și spunea cu milă: „Pricepe, omule, că nu te vrea!“ când, din senin, vreo doi oameni s-au apucat să trântească pe masă, cu un zgomot asurzitor, o grămadă de cuțite și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]