KorAP: Find »[drukola/base=podea & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...35 36 37 ...340 >

8,496 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364

enervare și buzele i țuguiară cu un aer agresiv. — Lucrez pentru bărbatul ăsta de mulți ani, șuieră ea. În fiecare zi n-am făcut altceva decât muncă, muncă și iar muncă. I-am gătit mâncare gustoasă și i-am lustruit podelele. L-am îngrijit bine. Nu sunt de aceeași părere, Mma, replică Mma Ramotswe calmă. Dacă l-ai hrănit bine, de ce-i atât de slab? Un bărbat îngrijit se îngrașă. Bărbații sunt exact ca vitele. Asta o știe toată lumea. Menajera se

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
el. Totuși, neamțului nu-i plăcea de el. Ăștia doi nu erau prieteni. Mma Ramotswe studie fotografia, apoi, ușurel, o desprinse de pe perete și o băgă în buzunar. Mma Potsane se îndepărtase și o urmă în camera cealaltă. Aici, pe podea, zăcea scheletul unei păsări mari, prinsă în capcană în casă și incapabilă să mai iasă. Oasele, curățate complet de furnici, zăceau acolo unde trebuie să fi căzut pasărea. — Asta-i încăperea pe care o foloseau drept birou, îi explică Mma

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
au locul aici, nu-s ca roșiile și lăptucile. Locul lor nu-i în Botswana sau, cel puțin, nu în această parte a Botswanei. Plecară din birou și se plimbară prin restul casei. Câteva camere nu mai aveau acoperiș, iar podeaua lor era acoperită de frunze și rămurele. Câteva șopârle țâșniră să se ascundă, spulberând frunzele și niște șopârlițe gecko roz cu alb încremeniră pe pereți, speriate de prezența lor cu totul neașteptată. Șopârle, șopârlițele gecko, praful din aer; cam asta

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
copleșitoare din Francistown. Apoi intră în Bulawayo, un oraș cu străzi largi, străjuite de palisandri și verande umbroase. Avea unde să stea aici, casa unei prietene care venea uneori în vizită la Gaborone, unde o aștepta o cameră confortabilă, cu podeaua roșie lustruită și răcoroasă și acoperișul de stuf care făcea aerul dinăuntru la fel de tăcut și reavăn ca atmosfera dintr-o peșteră. — Mă bucur să te văd, o întâmpină prietena ei. Dar ce vânt te aduce? — Caut pe cineva, îi răspunse

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312

ar fi zis toată lumea: că ești homosexual sau schizo... Nu sunt violent de felul meu, dar mi-am derulat în minte filmul cănii care trece prin aer, cu tot cu cafea, pentru a se face pulbere de capul cititoarei mele fidele. Sau podeaua care se crapă s-o înghită și mâna mea se lungește, se lungește, se lungește și îi îndeasă cârpa de vase în gură, restabilind liniștea. Pe urmă, cu mișcări lente, chiar grațioase, oalele și cărțile zburând prin aer, acoperind-o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
pe degetul mic de la mâna stângă. Că sufletu’ morților intr-acolo și capeți puteri uite-așa, ridică mâna din cot, poți să faci ce vrei, numa’ pocnești din degete, îl răsucești oleacă și-ți cad toți la picioare, o să lingă podeaua, fără să-ți dai seama, ca să zic așa... A început să-mi pâlpâie o luminiță între sinapse și l-am și vizualizat pe Herr Direktor, cu fața lui de corcodușă uitată pe plită, în patru labe, mișcându-și posteriorul în

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
chiar o dungă de ruj movuliu, iar cei vreo zece admiratori încearcă să vadă cu ochii lor cum acesta nu există. Își țin răsuflarea. - Din ce e acest pahar? întreabă profesoral. Din ce? Pe urmă tușește în pumn. Scuipă pe podea. O liniște încurcată, scărpinături în creștete. Meditație. - Din sticlă... se trezește în sfârșit unul. - Ești prost! îl taxează scurt maestrul. Tu vezi, pentru că ești prost, sticla... Repet: din ce e acest pahar? - Din votcă... încearcă să glumească altul. - Ești idiot

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
piatra, tabla... Ele nu există cu adevărat, n-au fost niciodată, sunt numai pentru c-așa au vrut „Vocile”. Când una dintre „Voci” a spus „sticlă”, voi ați văzut porcăria asta de pahar... Pot să-l sparg... Îl aruncă de podea, dar nu cu destulă putere, așa încât nu se sparge, ci numai se rostogolește până la masa de-alături. - Vrei să-ți mut fălcile, băăăă? se supără un ins neinteresat de noile teorii filozofice. Un discipol îi prezintă huidumei scuze oficiale și-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
de doi lei, tainul pentru proști, pentru proști... - Și-ale cui sunt vocile astea? intervine un admirator, spulberând vraja. - Ale lu’ mă-ta! izbucnește maestrul. Îmi răcesc gura degeaba pe-aici... Se ridică demn, păstrându-și azimutul cu ajutorul desenului de pe podea, se clatină doar puțin în dreptul tejghelei și părăsește adunarea care nu-i poate pătrunde învățătura. În urma lui, discipolii încearcă să o rezume: - A zis că nu este... - Da’ n-a zis că nici n-o să fie vreodată... - Să-l întrebăm

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
zăbale de-argint”. A venit aia să-mi spună: „Nebunu’, zice la mine... verdeața este patul nostru... și-a vrut să mă... să mă ierți, domn’ doctor...”. Urla așa și cânta toată noaptea și ceilalți nebuni repetau, târându-se pe podea, mușcând din gratii, „dinții tăi ca o turmă de oi tunse”. L-am dopat... Dar dup-aia mi-a părut rău. Devenise o legumă, se blegise de tot, ce era mai atractiv se pierduse. L-am lăsat în pace, i-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
visurile sale. Împing ușa și intru. Anatol și Tavi, tânăra promisiune pe care-o luase în ultima vreme sub ocrotirea sa, lucrează în mijlocul coșmeliei la noul lor manifest. Au niște markere în mână, mai multe carioci chinezești sunt împrăștiate pe podea, lângă un carton cu resturi de pizza și mucuri de țigară, două cutii de pate turtite, și-și desenează unul altuia pe piepturile spânatice și pe brațele slăbănoage diverse inimioare străbătute de săgeți, guri căscate, penisuri neolitice, semne de circulație

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
cântând la balalaică shhh mușcă din coaste și sexul meu adormit shhh dopuri cutii în pălării albastre noaptea te taie felii...”. Se oprește la fel de brusc cum a început și se lasă să cadă pe spate, de-i pocnesc oasele de podea. Am o pornire să-l ridic, dar dup-aia îmi spun că nu se cuvine să perturb un proces creator. Cristina notează conștiincios procesul verbal al întâlnirii de cenaclu într-un soi de catastif, ca alea de pe vremuri cu protecția

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
și-avem în față și cutia de la alune plină cu mucuri de țigară. Ce-a fost? - Vinerea trecută, când m-am întors, am găsit-o în casă. Are și ea o cheie. Îmi răscolise prin lucruri, cărțile erau vraiște pe podea, hainele peste tot, cu căptușeala descusută, cu buzunarele întoarse pe dos. Cu un ciocan bătuse în pereți, să găsească nu știu ce nișe ascunse, microfoane, dispozitive mascate, locul unde aș ține documentele despre ea și familia ei. Mi-a distrus și doza

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
curge sânge de la o gingie. Înghit. E un miros de stătut în birouașul în care abia am loc să mă mișc. Cărți pe sus, pe jos, pe pervaz, îngrămădite. Ziare. Grămezi de ziare. Pătura pe care-am întins-o pe podea, să mă lungesc când amorțesc de tot, un prosop pe care mi-l trag pe ochi. Dosare în care nu m-am mai uitat de ani de zile. Tăieturi, sublinieri, poze cu legende. Hârtie și biți. Cerneluri. Sunt 2.237

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
căutat prin cutii, am dat foc la niște Flacăra vechi și la una dintre piei, am învârtit-o în aer să-mprăștii cât mai mult fum și ne-am apropiat. Viespile au început să roiască furioase, au mai căzut pe podea zbătându-se, numai în ochi dacă nu și-ar înfige acul, poți să și mori din asta. - Împielițaților, a răcnit un moșneag apărut c-o lumânare. Ce faceți, zănaticilor? O să vă-ncaiere viespile de nu mai știți cine sunteți! Eram

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
femeie care știe că e femeie etalându-ți coada de cocoș... mi-a spus odată Laura, într-una din zilele când alunecasem spre subiectul seducției. Eram în camera ei, cu storurile trase din cauza soarelui înnebunitor, stăteam pe cerșaful întins pe podea. - A mai văzut ca tine, o să mai vadă probabil, știe cum e să faci dragoste, din instinct chiar, nu te va diviniza pentru o partidă de sex, oricât de bun ai fost. Oricum, cel mai important organ în amor e

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334

naiba e naufragiatul ăla? Elliot Caine Întinse brațul, arătînd cu degetul: - Acolo, domnule... Pe stînca dinspre capul nord... Uriașul căpitan Lazemby, unul dintre bărbații cei mai Înalți, puternici, roșcovani, eficienți și autoritari din Armata Regală, Își Înfipse bine picioarele pe podea și cercetă punctul pe care i-l indicau, balansîndu-se expert În ritmul navei. — E-adevărat! admise el. După cum se agită, s-ar părea că e vorba despre un nenorocit de naufragiat... Se uită În jur. Unde e domnul Garret...? — O să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229

ăsta o să fie despre Brandy, prezentat de mine, cu apariția extraordinară a lui Evelyn Cottrell și-a virusului HIV. Brandy, Brandy, Brandy. Sărmana și trista de Brandy întinsă pe spate, Brandy atinge gaura prin care i se scurge viața pe podeaua de marmură și zice: — Te rog. Povestește-mi viața mea. Spune-mi cum am ajuns noi aici. Așa că eu, eu sunt aici și-nghit fum doar ca să înregistrez acest moment al lui Brandy Alexander. Dă-mi atenție. Flash. Dă-mi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
asta. Într-o bună zi toată viața ta ți se va părea așa. Totu ține de obișnuință. Nimic din toate astea nu contează. Ne facem doar încălzirea. Sari la momentul de aici și acum, Brandy Alexander sângerează de moarte pe podea și eu stau îngenuncheată lângă ea, spunând povestea de față înainte să intre-n scenă paramedicii. Sari înapoi cu câteva zile, în camera de zi a unei case bogate din Vancouver, Columbia Britanică. Încăperea e îmbrăcată în dura dulceață rococo

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
spunând povestea de față înainte să intre-n scenă paramedicii. Sari înapoi cu câteva zile, în camera de zi a unei case bogate din Vancouver, Columbia Britanică. Încăperea e îmbrăcată în dura dulceață rococo a lambriurilor de mahon incrustat, cu podea și plinte de marmură și-un șemineu de marmură c-un fel de bucle. În casele bogate în care locuiesc oameni bogați și bătrâni, totu-i așa cum te-ai aștepta să fie. Crinii roșii din vazele smălțuite sunt adevărați, nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
am vorbit atât de mult engleza ca pe-o a doua limbă, încât am uitat că de fapt e prima. N-am o limbă maternă. Ne apar în fața ochilor nestematele murdare ale unui candelabru întunecat. De cealaltă parte a balustradei, podeaua din marmură cenușie a holului de la intrare arată de parc-am fi urcat pe-o scară printre nori. Pas după pas. Undeva departe, întrebările exigente ale lui Alfa trec la pivnițele pentru vin la țarcurile pentru ogarii rusești de vânătoare

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
schimba culoarea din fiecare nou unghi. Devenea verde la un pas de-al meu. Roșie la următorul. Devenea argintie și aurie și apoi rămase undeva în spatele nostru, dispăru. — Sărmana, trista și dezorientata de ea, zise sora Katherine și scuipă pe podeaua de ciment. Se uită la mine cum lungesc gâtul ca să mă uit înapoi pe coridor și mă întrebă dacă am familie. Am scris: Mda, e fratele meu gay, dar a murit de SIDA. Și ea zice: — Păi, atunci totu-i

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
Dumnezeu nu ne poate controla, zice, Dumnezeu nu face decât să privească și să schimbe canalele atunci când se plictisește. Undeva în ceruri ești în direct pe un site web prin care navighează Dumnezeu. Brandycam. Brandy cu pantofii-capcană ortopedici goi pe podea, Brandy își linge arătătorul și întoarce încet o pagină. Străvechi petroglife și gunoaie aborigene trec pasive în goană pe lângă noi. — Ideea mea, zice Seth, e că poate televiziunea te face Dumnezeu. Seth zice: Și s-ar putea ca noi toți

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
tata pregătit cu briceagul pentru panglicile înnodate. Mama are o pungă maro de cumpărături și zice: — Înainte ca lucrurile să scape de sub control, hârtia de împachetat se pune aici, nu alandala. Mama și tata șed în balansoare. Eu șed pe podea în fața șemineului, cu șosetuțele lângă mine. Scena asta e-ntotdeauna la fel. Ei șezând la cafea, aplecați spre mine, așteptându-mi reacția. Eu șezând în stil indian pe podea. Toți încă-n halate de baie și pijamale. Perry Como cântă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
nu alandala. Mama și tata șed în balansoare. Eu șed pe podea în fața șemineului, cu șosetuțele lângă mine. Scena asta e-ntotdeauna la fel. Ei șezând la cafea, aplecați spre mine, așteptându-mi reacția. Eu șezând în stil indian pe podea. Toți încă-n halate de baie și pijamale. Perry Como cântă „I’ll Be Home for Christmas“. Primul lucru pe care-l scot din șosetuța mea este un ursuleț koala de pluș, din ăla care-ți prinde creionul cu labele

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]