3,697 matches
-
ridicat aici și problema cărților. Episodul 25 GÂLCEAVA POVESTITORILOR CU LUMEA — Mă iertați că intru și eu în vorbă - grăi atunci Metodiu și toți întoarseră capetele pletoase spre el - dar socot că la focul acesta la care m-am bine poftit eu și unde șed oameni cu cap, s-au rostit vorbe cu miez, nu străine de cele ce mă muncesc și pe mine. Iată, pe chipurile dumneavoastră văz bine că v-am captat benevolentia, cum zicea străbunul Cicero, fie-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
dar tocmai mă gândeam azi la voi: oare ce mai fac prietenii mei de la Moldova? Păi nu fac prea bine, luminăția-ta - zise Vulture. — Ei, cum se poate?! - zise viziriul și-o umbră de îngrijorare îi trecu peste chip. Dar poftiți, ședeți, nu stați în picioare! - și le arătă trei cadâne care țineau trei perini. Nu facem prea bine, luminăția-ta - reluă spătarul Vulture, așezându-se cu băgare de seamă. Dar ce-ați pățit? V-au călcat leșii, cazacii? S-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
mai mirosi puțin și necheză. — Chiar nu mai au nimic! - spuse uimit unul din frați. — Așa ceva n-am mai pomenit! Mulțumesc, Nestor! Calul se înapoie în iarbă, sub măr, alături de tovarășul său. — Preacuvioșiile voastre! - spuse cu bunăvoință unul dintre Stănciulești. Poftiți, rogu-vă, încoace! Nu vă facem nimic! Palizi, drepți, cu traista-n mână, călugării se apropiară de șanț. — Stănciulescu Vasile! - zise unul din voinici, întinzând brațul. — Stănciulescu Demeter! - spuse și celălalt, făcând aceeași mișcare. își strânseră îndelung mâinile, se îmbrățișară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
încoace! Nu vă facem nimic! Palizi, drepți, cu traista-n mână, călugării se apropiară de șanț. — Stănciulescu Vasile! - zise unul din voinici, întinzând brațul. — Stănciulescu Demeter! - spuse și celălalt, făcând aceeași mișcare. își strânseră îndelung mâinile, se îmbrățișară cu respect. — Poftiți, ședeți, nu vă sfiiți! - spuse Stănciulescu Demeter, lăsându-se în iarbă. Călugării, destinși, căutară din ochi un petec de pământ și luară loc. — Noi suntem lotri - spuse Stănciulescu Vasile - și de aceea precum ați văzut... în sfârșit... ce să mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
înțelese Metodiu. — Fratelui Demeter îi place să grăiască pre viersuri tocmite - îl lămuri Stăncilescu Vasile. Asta-i boala lui, de la tata, care-a fost tâmplar. — înțeleg - răspunse Metodiu. — Da’ uite că ne-am luat cu vorba și nu v-am poftit la nemică! - zise Stănciuiescu Vasile. Frate Demeter, mai găsim noi ceva în desagă pentru preacuvioșiile lor? — De-nchinat am mai avea, de băut așijderea, dară de mâncat - foicica fagului. Nu se poate! - zise Stăncilescu Vasile. Nestor! Calul răsări somnoros din iarbă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
răspunse Ximachi vistiernicul, căci el era. Aș vrea încă o dată să te cred, armaș Abăluță. Acuma du-te și deschide-le poarta. Apoi se aplecă peste parapet: Cuvioșiile voastre, Vodă, cu neostoita-i înțelepciune, doarme momentan, dar sunt treaz eu. Poftiți înăuntru. O, biată țară a Moldovei! Pe mulți venetici oploșita-i la sânu-ți, multe guri venite de-aiurea îndestulat-ai și mulți și-au lăsat ciolanele pe mănosul tău pământ! Unul din aceștia, și nu ăl de pe urmă, era Frederico
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
cu un ochi. Fără să asculte de ochiul său valid care-i spunea că Ximachi prea seamănă a coțcar, Sima-Vodă se lăsase pe seama ochiului beteag și-l numise pe Ximachi vistiernic. Greșită judecată! Episodul 75 îN SPATELE PORȚILOR îNCHISE — Ședeți! - îi pofti cu un gest larg vistiernicul Ximachi pe cei doi călugări, după ce străbătură în liniște câteva coridoare tapițate cu piei. Metodiu și Iovănuț se puseră în jilțuri pregătindu-se să șadă, dar când ridicară privirile, încremeniră: întreaga sală, mare cam de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
c-au tăbărât lăcustele pe el și praf l-au făcut. Vistiernicul Ximachi își șterse o lacrimă. Dar uite că ne-am luat cu vorba și-am uitat de ospăț. Cuvioșiile voastre, deși știu că postiți, rogu-vă totuși a pofti la masa ce Domnul, în milostenia lui, o dă boierilor, căci am multe a vă spune înainte de a purcede în greaua domniilor-voastre misie. Episodul 82 LA OSPĂȚ Ospățul începu la ora 5. Pe vremea aceea mesele domnești nu aveau încă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
și-o scot acuma în lume, socotind că i-a venit vremea când bucuriile pe care i le poate aduce Domnul nu i le poate dărui un tată, oricât de vrednic ar fi. Bine zici și bine faci - spuse Sima-Vodă, poftindu-l apoi în sală în jilțurile de cinste cele mai apropiate de el. Lucrul acesta nu trebuie să mire: vel-logofătul Samoilă, cu toată timpuria pierdere a vederii, fusese unul din cei mai străluciți strategi ai Moldovei acelor timpuri și ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
fiecare făcând gestul pomenit puțin mai sus. — Bază tejgheaua, în coloană adunarea! - porunci roșcovanul și ortacii săi se încolonară lângă tejghea, luând un pahar de om și mergând ordonat la loc. — Rogu-vă, de nu vă e cu supărare, să poftiți cu noi la masă - zise roșcovanul ridicându-se. Numele meu e Vasea. — îți mulțumim, frate Vasea, și venim cu drag la voi - spuse Metodiu, așezându-se la masa celor șase-șapte care așteptau respectuos în picioare - căci mult place cugetelor noastre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
de flămând ce era, îl mâncase pe bietul Korolev cu uniformă cu tot! — Bună ziua! - spuse atunci pan Bijinski, ce intrase neobservat de nimeni. Jupânul Macek e acasă? — Pan Bijinski! - bâigui speriat Macek, sculându-se repede de la masa cazacilor. Ce onoare! Poftiți, poftiți, vă rog! Vai de mine, cum m-ați găsit... e atâta deranj... poftiți, luați loc... — Nu mulțumesc - spuse pan Bijinski. Stau în picioare. — Mă rog, cum doriți... - se plecă Macek de spate. Cu ce vă pot fi de folos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
flămând ce era, îl mâncase pe bietul Korolev cu uniformă cu tot! — Bună ziua! - spuse atunci pan Bijinski, ce intrase neobservat de nimeni. Jupânul Macek e acasă? — Pan Bijinski! - bâigui speriat Macek, sculându-se repede de la masa cazacilor. Ce onoare! Poftiți, poftiți, vă rog! Vai de mine, cum m-ați găsit... e atâta deranj... poftiți, luați loc... — Nu mulțumesc - spuse pan Bijinski. Stau în picioare. — Mă rog, cum doriți... - se plecă Macek de spate. Cu ce vă pot fi de folos? — Din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
spuse atunci pan Bijinski, ce intrase neobservat de nimeni. Jupânul Macek e acasă? — Pan Bijinski! - bâigui speriat Macek, sculându-se repede de la masa cazacilor. Ce onoare! Poftiți, poftiți, vă rog! Vai de mine, cum m-ați găsit... e atâta deranj... poftiți, luați loc... — Nu mulțumesc - spuse pan Bijinski. Stau în picioare. — Mă rog, cum doriți... - se plecă Macek de spate. Cu ce vă pot fi de folos? — Din câte am fost informat, tu ai avut o fată, Malgorzata. — Cum adică... am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
se află în casa noastră ca soli ai jupânului Macek, tatăl nespus de gingașei tale logodnice - adăugă doamna Potoțki. — Și în numele căruia, dați-mi voie să binecuvântez sfânta voastră apropiată unire - spuse Metodiu cu blândețe. Nimic mai simplu! - zise doamna Potoțki. Poftiți aici lângă mine. Zbignew și Malgorzata se așezară pe divan. Se lăsă câteva clipe liniștea. — Am auzit - spuse Zbignew, întorcându-se respectuos spre Metodiu - că anul acesta ați avut multe lăcuste. — Două valuri, unul după altul - răspunse Metodiu - unul dinspre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
groaza-n oameni, iar Pitagora era nițel cam zbanghiu, ceea ce nu l-a împiedicat să ducă cele mai drepte perpendiculare din câte s-au văzut într-un triunghi dat. — Acestea fiind zise - grăi Radu Stoenescu-Balcâzu - faceți-mi bucuria de a pofti colea în cerdac un răgaz de vreme, până nevrednicele slugi vor prinde niscaiva curcani și bouri, să putem prânzi. în cerdac, pe o masă rotundă din stejar de Borzești, adăstau străchini cu apă călduță pentru ca boierii să-și spele degetele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
La mine, Măria-Ta, cine-a fost om cu mine, am fost Domn cu el, așa să știți. Nu trageți un gât? — Nu Vasâle, mulțumesc - răspunse Vodă. Ia-o tu înainte cu Doamna, să nu se prindă turcul că plecă. — Poftiți Doamnă - se înclină Vasâle, lăsând-o pe Ruxăndrița s-o ia înainte. Vodă mai aruncă o privire camerei lor dragi de culcare, își făcu cruce și ieși și el pe coridor. Trecu în vârful picioarelor prin fața camerei lui Ramza-Pașa de unde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
primeam Înghețata bătrînul Halunga În pragul clasei cureaua pantalonilor atîrnată după gît hă hă hă toată clasa În cor ce bă golanilor n-are voie omul să se ducă În pauză la WC catalogul zboară din ușă drept pe catedră poftească la tăbliță... Acasandrei Eugen tăcere eu Întreb eu răspund eu pun nota zece pentru Dumnezeu nouă pentru magistru opt pentru elevul eminent patru pentru Acasandrei marș În bancă un foșnet scurt șobolanul gras negru Îmi taie calea și dispare În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
-ți poți imagina cât de rău. Însă păianjenul am putea să-l strivim, fie eu, fie dumneata, din greșeală. Dar, dacă m-ai pune să strivesc păianjenul, căci altfel dumneata vei răsturna vaza, n-ai decât să o răstorni cât poftești. Apoi mi-a povestit despre covorul numit Grădina de trandafiri, de pe șezlongul pe care stăteam. — Azi n-a mai rămas decât unul, cu toate că au fost făcute două. Dar nici asta nu-i adevărat. N-au fost făcute două. Perechea ăstuia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
Într-o zi, Zina descoperise că el dăruise poemele scrise pentru ea altor femei și fusese îngrozitor de furioasă. Acum putea să râdă de aceste amintiri amare care-l umbreau ca un nor trecător. Putea să scrie în gând câte versuri poftea, așteptând să se coacă în minte și să-i cadă direct pe hârtie ca fructele. Acum putea să improvizeze chiar în timpul serviciului divin un mic poem pentru Tua: Tua, ce s-a întâmplat cu mine? M-ai făcut nebun de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
nu am făcut-o. - Luca mă numesc, am spus. Luca Dinulescu. - Frumos nume ai, Luca, mi-a vorbit el, pe un ton parcă prea blând pentru ca tot ceea ce-mi închipuisem despre el să fie adevărat. Acum te rog să poftești înăuntru. Eu mă numesc John Euripide, dar mi se mai spune și John Epidermic. Sau Cool Epic, John Cool Epic, ori Epic Cur, ba chiar Epic Double. Dumneata poți să mă numești cum vrei. Acum te rog să-ți cauți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
un gălbenuș de ou crud și, deși mușcat de acoperiș, se vedea în întregime, de parcă ar fi străpuns cu flacăra lui de la un capăt la altul podul casei vecine. — Permiteți-mi să vă torn puțin lichior, Sofia Petrovna, spuse Iag, poftindu-ne să ne așezăm și umplând păhăruțele roșii, în timp ce tropăia de zor pe tabla cu care era acoperită podeaua balconului. Ca să spun drept, nu știam că vă întâlniți cu Vadim. Și doar suntem prieteni. Vă rog mult să serviți. După ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
dispăruse complet iar față de vipia din drum, aici domnea o răcoare plăcută. În afară de el nu se mai afla nici un client acolo și un chelner în vârstă, mai mult lat decât înalt îi ieși zâmbind cu gura până la urechi în întâmpinare. Poftiți, bine ați venit, domnule ofițer! Luați loc la noi! se aplecă servil acesta, de ziceai că se rupe de spate. Unde vă place, așezați-vă unde vă vine mai bine! Cristi îl privi încruntat, mirându-se că omulețul îl cunoștea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
lui Pop, abia am cunoscut-o, până alaltăieri nici nu știam că există. Maricel era ușor descumpănit dar se vedea pe fața lui că nu credea nici o iotă din ce îi spunea Toma. Hai, gata! spuse Cristian. Am plecat. Mai poftiți pe la noi! spuse iarăși Maricel zâmbind complice. Și, fiți fără teamă, sunt mut. Nu scot o vorbă, pe cuvânt de onoare! Secretul dumneavoastră e în siguranță, nu mai știe nimeni. Îhm, mormăi Cristi în barbă, numai toată Baia de Sus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
normal. Cred că nu am făcut nimic imoral chiar și după standardele unui orășel de provincie. No, stai blând măi ficior, că n-am nimic cu tine! N-aveți decât să vă plimbați ori să stați de vorbă cât vă poftește inima. Mie personal, îmi placi și după cum văd eu că stau lucrurile nici ea nu te-ar trimite la plimbare. Dacă ai fi ceva mai puțin încăpățânat și ți-ar place pălinca noastră, chiar n-aș avea nimic să-ți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
lui că fetița are o criză de isterie sau poate epilepsie (deși nu pronunțase). A zis doar că a doua zi de dimineață era bine să fie dusă la doctor; putea avea constipație; iar acum - curînd era miezul nopții - să poftească frumos acasă, totul avea să fie În regulă. Copilul avusese un coșmar (pronunțînd cauchemar În dicțiune franceză, foarte apăsat, de parcă astfel cuvîntul În sine avea forță de convingere, ca un diagnostic medical pronunțat În latină), trebuia să i se dea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]