3,259 matches
-
care libidinoșenia, devirilizarea, menopauza intelectuală etc. sunt tot atâtea denunțări ale umanității compromise 187, iar pe de altă parte, "vedem" scene violente sau imagini de multe ori șocante, care sugerează sau, dimpotrivă, camuflează indignarea pamfletarului, susținându-i din background demersul polemic. Violența limbajului, cea generată de lexicul descalificant în special, conectează pamfletul arghezian la satiră, al cărei instrumentar îl împrumută, ofensiva directă, nedisimulată fiind justificată de o pervertire generală a valorilor. Din acest unghi, multe dintre textele care alcătuiesc campania anticlericală
by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
limită "de jos" acuza tranșantă (categoria, conform taxinomiei lui Halsall). Ea apare deseori în incipit, pretextând saltul în imaginar sau justificând ofensiva directă, în corpul textului, cu funcție de releu, reconectând lectorul la realitatea imediată sau, la final, luând aspectul inferenței polemice. În toate cazurile, acuza tranșantă se comportă ca un barometru al referențialității, menținând aspectul de editorial al discursului. Exemplele sunt nenumărate, de aceea am selectat doar două reprezentative. Plecând de la un mobil real, solicitarea B.O.R. de a nu
by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
generalizare, din final: "Spiritul meschin al popilor a fost întotdeauna înclinat spre jignirea celorlalți, spre stăpânirea spiritului public [...]. Trebuie însă statul să patroneze aceste apucături, această minoritate stupidă și mânjită?"189. Aici, forța asertivă a interogației retorice amplifică agresivitatea inferenței polemice, prelungind-o prin uzul epitetului descalificant. În planul dialogismului retoric, acuza tranșantă echivalează cu deconspirarea brutală a falsului și imposturii, ca un act justițiar căruia lectorul trebuie să i se solidarizeze. Din perspectiva ideologică a discursului, violența obiecțiilor plasează pamfletarul
by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
la care ne-am oprit 191, acuza tranșantă funcționează ca un jalon referențial în corpul textului. Prin ea, pamfletarul execută, din interiorul povestirii hiperbolice, o mișcare de întoarcere în realitatea evenimențială. Strategia de fictivizare apare ca indice intertextual în pamfletul polemic: "La neamul românesc viețuiau alături doi profeți, apostolul Iorga și Cuza proorocul", iar acuza tranșantă are rolul de a reconecta lectorul la realitatea subiectiv asumată a polemistului: "Paginile Neamului Românesc erau o josnică insultă și constituiesc până astăzi cel mai
by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
vârstei admirabile și credule și a politicienilor pitiți în personaje cu barbă, profesorale". Accentuarea și prelungirea acuzei tranșante cade, aici, în sarcina anaforei, o figură retorică a insistenței, cu un mare potențial persuasiv, la care Arghezi recurge frecvent în ofensiva polemică. De asemenea, procedeul polemic investigat de noi joacă, în acest caz, rolul de trambulină spre același imaginar absurd, unde culpa ia proporții apocaliptice ("D-nii Iorga și Cuza, apucați de o nevroză criminală, pândesc copii evreiești noaptea, prin mahalale, fug cu
by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
și a politicienilor pitiți în personaje cu barbă, profesorale". Accentuarea și prelungirea acuzei tranșante cade, aici, în sarcina anaforei, o figură retorică a insistenței, cu un mare potențial persuasiv, la care Arghezi recurge frecvent în ofensiva polemică. De asemenea, procedeul polemic investigat de noi joacă, în acest caz, rolul de trambulină spre același imaginar absurd, unde culpa ia proporții apocaliptice ("D-nii Iorga și Cuza, apucați de o nevroză criminală, pândesc copii evreiești noaptea, prin mahalale, fug cu ei și-i sufocă
by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
efect de ironie care se adaugă funcției persuasive"192. Trebuie subliniat că, prin grila raportului genettian factualitate/ficționalitate, analogia semnifică o deplasare a accentului dinspre real spre imaginar, sugerând nu doar "traseul" lecturii, ci și intenția depreciativă a pamfletarului. Analogia polemică este un procedeu predilect al pamfletului în general, iar specificitatea argheziană rezidă în semantismul corespondențelor, termenul de bază fiind pus în legătură cu un altul aparținând unor registre lexicale favorite: "bestiarul", "domesticul", "corporalul indecent"193. În proza jurnalistică argheziană, analogia polemică ocupă
by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
Analogia polemică este un procedeu predilect al pamfletului în general, iar specificitatea argheziană rezidă în semantismul corespondențelor, termenul de bază fiind pus în legătură cu un altul aparținând unor registre lexicale favorite: "bestiarul", "domesticul", "corporalul indecent"193. În proza jurnalistică argheziană, analogia polemică ocupă spații diverse, de la un titlu aluziv cum este, spre exemplu, Poezia cu moț (dar și multe altele, care induc mental imagini analogice) la un paragraf care, de pildă, concentrează o întreagă viziune asupra ritualului religios, viziune redusă la absurdul
by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
creștinismul prin fasole, caritatea prin mazăre bătută și castitatea prin murături"194, până la acoperirea unei secvențe însemnate în economia textului. Miza paralelismului devalorizant nu este "raportul de asemănare, ci asemănarea raporturilor"195, o observație justă care clarifică, în esență, funcția polemică a acestui procedeu. Dacă e să urcăm pe scara ambiguizării discursului, putem privi metafora polemică (cu variantele sale: metafora simplă, metafora narativă, sinecdoca polemică) drept cea mai expresivă ipostază a analogiei. Alături de funcția-trop, metafora polemică dobândește valențele persuasive ale unei
by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
secvențe însemnate în economia textului. Miza paralelismului devalorizant nu este "raportul de asemănare, ci asemănarea raporturilor"195, o observație justă care clarifică, în esență, funcția polemică a acestui procedeu. Dacă e să urcăm pe scara ambiguizării discursului, putem privi metafora polemică (cu variantele sale: metafora simplă, metafora narativă, sinecdoca polemică) drept cea mai expresivă ipostază a analogiei. Alături de funcția-trop, metafora polemică dobândește valențele persuasive ale unei argumentări subiacente (Marc Angenot). De pildă, în secvența următoare: Atâta timp cât mitra de aur a țarului
by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
este "raportul de asemănare, ci asemănarea raporturilor"195, o observație justă care clarifică, în esență, funcția polemică a acestui procedeu. Dacă e să urcăm pe scara ambiguizării discursului, putem privi metafora polemică (cu variantele sale: metafora simplă, metafora narativă, sinecdoca polemică) drept cea mai expresivă ipostază a analogiei. Alături de funcția-trop, metafora polemică dobândește valențele persuasive ale unei argumentări subiacente (Marc Angenot). De pildă, în secvența următoare: Atâta timp cât mitra de aur a țarului nu va fi răsturnată cu o bună lovitură de
by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
care clarifică, în esență, funcția polemică a acestui procedeu. Dacă e să urcăm pe scara ambiguizării discursului, putem privi metafora polemică (cu variantele sale: metafora simplă, metafora narativă, sinecdoca polemică) drept cea mai expresivă ipostază a analogiei. Alături de funcția-trop, metafora polemică dobândește valențele persuasive ale unei argumentări subiacente (Marc Angenot). De pildă, în secvența următoare: Atâta timp cât mitra de aur a țarului nu va fi răsturnată cu o bună lovitură de bot de cizmă, cu tălpile sănătoase, Rusia va urma să apere
by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
urma să apere ortodoxismul episcopilor ei imbecili și beți", prima parte metaforizată sugerează, discret, atitudinea germanofilă, iar ultima exprimă, tranșant, sentimentele rusofobe ale polemistului, în concordanță cu restul articolului. Polemistul atacă uzând cu predilecție de armele satiristului ori de câte ori obiectul acțiunii polemice nu este clar delimitat sau definit, ori de câte ori revolta este exprimată prin observații, reflecții cu caracter general sau când vehemența acuzațiilor atinge cote incendiare, reflectând solitudinea subiectului vorbitor în luptă cu "răul", ori de câte ori adversarul se "topește" în anonimatul unei întregi categorii
by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
când vehemența acuzațiilor atinge cote incendiare, reflectând solitudinea subiectului vorbitor în luptă cu "răul", ori de câte ori adversarul se "topește" în anonimatul unei întregi categorii umane. Pentru că satiristul sondează tipologii, creionează portrete alegorice: "licheaua", "lingăul"196, "năpârca"197 etc., în care sinecdoca polemică (în sensul propus de Marc Angenot, ca substitut cu o accentuată conotație peiorativă) evidențiază transferul negativului sancționabil asupra unei categorii. Agresivitatea lexicală rezidă și în selecția denominărilor peiorative: hoți, nebuni, isterici, imbecili etc., la care pamfletarul recurge deseori în ofensiva
by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
recurge deseori în ofensiva directă, combinând între ele figurile vehemenței cu cel mai înalt potențial afectiv: abominațio, cataplexis și ara. 2. Povestirea ficțională; alegoria ca substitut al agresivității; dimensiunea iconică a violenței; ficțiunea augmentativă sau dilatarea hiperbolică; recursul la anecdota polemică 198. În publicistica polemică, alegoria, prin intermediul căreia teme din realitatea curentă (îndeosebi de pe palierul politic și religios) sunt transpuse într-un univers fabulos, cu personaje grotești și scenarii absurde, tutelat în întregime de spiritul omnipotent al creatorului, suspendă coerența și
by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
instruire, cunoaștere a situației de enunțare etc.), în ficțiunea augmentativă polemistul păstrează contactul cu elementul real care a declanșat-o. Revenind la un exemplu invocat mai sus, vom preciza că ficțiunea augmentativă, realizată prin intermediul hiperbolei, joacă un rol-cheie în discursul polemic arghezian, fiind, alături de alegorie, una din digresiunile ludice favorite. Tendințele și pretențiile ideologice ale adversarilor (formulate și ca acuze tranșante, așa cum am văzut) devin, aici, pretextul imaginării celor mai cumplite orori ale holocaustului: "Pruncilor evrei trebuie să li se răsucească
by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
pamfletarul-narator, diferit de autorul real, își conduce receptorul către o lectură duală, ca și în cazul alegoriei, mizând însă pe imaginarea unei situații comice, de data aceasta la limita verosimilului, în care adversarul sau adversarii devin protagoniștii expunerii. Decodarea intenției polemice este mult mai dificilă, pentru că, în planul suprafeței textuale, implicarea polemistului este nulă. Forma incipitului trimite la construcția narativă a bancului, ceea ce face mai ușor inteligibilă intenția deriziunii: "Trei episcopi s-au întâlnit în București: episcopul Gorgonie, episcopul Ghelasie, episcopul
by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
trimite la un stil paradigmatic pentru Icoane de lemn și Poarta neagră, dar identificabil și în extensiile ficționale din proza publicistică. Tocmai din acest motiv am acordat un spațiu mai amplu anecdotei ficționale, ca modalitate exclusiv literară, în care dimensiunea polemică e implicită, iar agresivitatea e atenuată sau doar camuflată de râs, ca strategie punitivă, așa cum am abordat-o în hermeneutica dimensiunii comice. În ceea ce privește agresivitatea necenzurată, am oscilat în a încadra poetica invectivei la unul dintre cele două segmente, doar teoretic
by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
după bunul plac al șamanului. Nu e întâmplătoare alegerea termenului din urmă, pentru că, la acest nivel al agresivității, pamfletarul se erijează în asanator al comunității. Adversarul său e un personaj impalpabil ("năpârcă ți-e numele colectiv") sau abstractizat prin antonomaza polemică și amenințător, cu care se înfruntă direct, într-o luptă imaginară, pe viață și pe moarte. Discursul fictiv, alcătuit eminamente din enunțuri performative, aduce în prim-plan figurile patosului agresiv care mizează pe incitarea la violență extremă. În schema actanțială
by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
viață și pe moarte. Discursul fictiv, alcătuit eminamente din enunțuri performative, aduce în prim-plan figurile patosului agresiv care mizează pe incitarea la violență extremă. În schema actanțială, cititorului i se rezervă un alt statut: nici de arbitru, ca în schimbul polemic oficial, nici de partener ca în pamfletul polemic sau satiric, ci de privitor anonim, a cărui prezență este doar intuită. De data aceasta, el este plasat în afara arenei, nefiind inclus în text nici măcar în calitate de terț. Pamfletarul se adresează direct inamicului
by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
din enunțuri performative, aduce în prim-plan figurile patosului agresiv care mizează pe incitarea la violență extremă. În schema actanțială, cititorului i se rezervă un alt statut: nici de arbitru, ca în schimbul polemic oficial, nici de partener ca în pamfletul polemic sau satiric, ci de privitor anonim, a cărui prezență este doar intuită. De data aceasta, el este plasat în afara arenei, nefiind inclus în text nici măcar în calitate de terț. Pamfletarul se adresează direct inamicului, îl atacă frontal, divulgându-i hidoșenia fizică și
by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
constituie o prelungire ludică, ci se substituie cu succes comunicării tranzitive. "Mi-a ieșit o floare-n grădină, ca o pasăre roșie rotată, cu miezul de aur. Ai prihănit-o. Ți-ai pus labele pe ea și s-a uscat". Tropologia polemică servește, în acest context, deopotrivă expresivității formale și transpunerii lirice a ideologiei pamfletare, ca un contra-discurs al pathos-ului social, în competiție cu discursul oficial al puterii. Privite dinspre teoria enunțării, toate cele trei texte se înscriu în categoria actelor ilocuționare
by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
direct, marcat deictic în text, ne determină să vedem întregul demers ca pe o ficțiune lingvistică, ineficientă din punct de vedere pragmatic. Publicul, în calitate de beneficiar, este singurul "mișcat" de pathos-ul discursiv. În final, ca o concluzie de ansamblu asupra artei polemice argheziene, putem considera violența, sub toate aspectele sale, drept o atitudine fundamentală a pamfletarului ale cărui percepții senzoriale s-au dereglat: "simte enorm și vede monstuos", fiind predispus la a-și situa întregul demers polemic, prin exagerare, "sub zodia hiperbolei
by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
concluzie de ansamblu asupra artei polemice argheziene, putem considera violența, sub toate aspectele sale, drept o atitudine fundamentală a pamfletarului ale cărui percepții senzoriale s-au dereglat: "simte enorm și vede monstuos", fiind predispus la a-și situa întregul demers polemic, prin exagerare, "sub zodia hiperbolei negative"207. Mai mult, atunci când armele polemistului devin nepotrivite, poetul și pamfletarul recurge la infinita forță a imaginarului metamorfozant: "Intră insul pe "poarta neagră" a laboratorului infernal arghezian și iese "împielițat" în vierme politic, în
by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
rezumă, exemplar, propria ars polemica: "Îmi place injuria picturală și cu stil, frumoasă ca poezia. Insulta nedestinată, intransparentă și facilă e a stupidului"209. Am abordat însă această dimensiune a publicisticii argheziene și dintr-un alt motiv. Pamfletul, ca gest polemic așezat într-o "montură artistică", relevă distanța în termenii intensității afective dintre polemică și pamflet asupra căreia am insistat în demersul nostru teoretic, fapt nesemnalat de nici o cercetare focalizată asupra prozei jurnalistice argheziene. De aceea, considerăm perspectiva lui Angenot din
by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]