1,145 matches
-
silanii hidrolizabili). Umplutura anorganica, după tratarea cu un agent de cuplare este uniform dispersata în faza organică. Aceasta din urmă conține monomeri cu două grupări funcționale (metacrilice), care prin polimerizare formează o rețea tridimensională în care este înglobata umplutura anorganica. Polimerizarea reticulata este asigurată de radicalii liberi furnizați de sistemul de inițiere. Compozitul utilizat de noi, Charisma, este un compozit hibrid cu microumplutură (particule de 0,01-0,1µm). La un material compozit, faza organică este compusă din monomerii de bază, monomerii
T r atame n tul conserv a tor în boa la parod on t a l ă by Bogdan Vascu, Ana Maria Fatu () [Corola-publishinghouse/Science/91768_a_92401]
-
de 0,01-0,1µm). La un material compozit, faza organică este compusă din monomerii de bază, monomerii de diluție, sistemul de inițiere și diferiți aditivi. Monomerii de bază sunt compuși dimetacrilici cu masă moleculară mare care printr-o reacție de polimerizare mai mult sau mai putin complexă, vor constitui o adevarată matrice prin priză materialului. Monomerul ideal trebuie să fie biotolerabil, să aibă proprietăți fizice asemănătoare structurilor dure dentare, să fie stabil chimic și cromatic în mediul bucal, să aibă reactivitate
T r atame n tul conserv a tor în boa la parod on t a l ă by Bogdan Vascu, Ana Maria Fatu () [Corola-publishinghouse/Science/91768_a_92401]
-
fie biotolerabil, să aibă proprietăți fizice asemănătoare structurilor dure dentare, să fie stabil chimic și cromatic în mediul bucal, să aibă reactivitate crescută dar să fie stabil în timpul depozitarii, să fie inodor și insipid, să aibă contracție minimă de polimerizare, să prezinte vâscozitate și volatilitate mică, absorbție redusă a apei șisă fie aderent la țesuturile dure denare. Legăturile duble ale monomerului permit orientarea tridimensională, iar inelele aromatice îi conferă rigiditate și rezistență la tracțiune. Grupările hidroxil pot crea punți de
T r atame n tul conserv a tor în boa la parod on t a l ă by Bogdan Vascu, Ana Maria Fatu () [Corola-publishinghouse/Science/91768_a_92401]
-
diluție. Priză materialul compozit se realizează printr-o reacție a monomerului rășinic, ce decurge în trei etape. Prima etapă este denumită perioadă de inițiere, iar mecanismul ei depinde de sistemul de inițiere utilizat (chimic sau luminosă. A doua etapă a polimerizării este fază cu rata constantă de reacție și formare de polimeri cu moleculă mică. Se caracterizează prin faptul că radicalii polimerilor își pierd mobilitatea în mediul vâscos. Consecutiv, rata reacțiilor terminale prin combinarea radicalilor de polimeri este redusăși asigura 20
T r atame n tul conserv a tor în boa la parod on t a l ă by Bogdan Vascu, Ana Maria Fatu () [Corola-publishinghouse/Science/91768_a_92401]
-
Consecutiv, rata reacțiilor terminale prin combinarea radicalilor de polimeri este redusăși asigura 20% din conversie. Ultima etapă este perioadă de gel (suspensieă, în care se observă o auto-accelerare a reacției și formarea de molecule de polimer cu un grad de polimerizare mai mare. În sistemul bazat pe rășina, monomerii de dimetacrilat polimerizează formând matricea organică sub forma unei rețele tridimensionale ce conține reziduri nesaturate, în special sub forma grupurilor metacrilat nereacționate. În funcție de structură monomerului, aceste grupări vor fi prezente că
T r atame n tul conserv a tor în boa la parod on t a l ă by Bogdan Vascu, Ana Maria Fatu () [Corola-publishinghouse/Science/91768_a_92401]
-
de obicei un peroxid organic sau derivați ai acidului sulfinica și accelerator (amina terțiara aromaticăă. Că accelerator a fost utilizat N,N dimetil p-toluidina care a fost înlocuită cu N,N dietanol p-p-toluidina. Sistemul de inițiere chimic asigura o polimerizare uniformă în masă materialului, este simplu de utilizat dar limitează timpul de lucru, favorizează înglobarea aerului în material în momentul spatulării și determină instabilitate cromatică în timp și toxicitate crescută datorită acceleratorilor aminici. Fotoinifierea presupune includerea în compozite de substanțe
T r atame n tul conserv a tor în boa la parod on t a l ă by Bogdan Vascu, Ana Maria Fatu () [Corola-publishinghouse/Science/91768_a_92401]
-
fotopolimerizabile 173 și spre profunzimea materialului (spre centrul de reacție cel mai rapid) în cazul materialelor autopolimerizabile. Viteza procesului va influența formarea tensiunilor în cadrul restaurării. Flow-ul care survine în timpul prizei chimice relativ lente, se pare că reduce efectul contracției de polimerizare și formarea hiatusului marginal. Forță coezivă mare a materialului precum și adeziunea relativ redusă la dentina induc de obicei eșecul adeziv și respectiv percolarea marginala a obturației Materialele duale cu priză auto-fotoindusă prezenta adaptare mai bună dacă priză chimică are loc
T r atame n tul conserv a tor în boa la parod on t a l ă by Bogdan Vascu, Ana Maria Fatu () [Corola-publishinghouse/Science/91768_a_92401]
-
punct de vedere al rezistenței la uzură, acestea depinzând de amplitudinea încărcăturii, frecvență contactelor, prezența apei care ambele afectează detrimentar rezistență ceramicelor șirășinilor. Modificări dimensionale - materialele compozite suferă o prima și importanța modificare volumetrica, datorită contracției de priză din momentul polimerizării. Această contracție este rezultatul modificării distantelor intermoleculare. Absorbția apei determina expansiunea polimerilor, dar efectul este redus prin conținerea materialului în cavitate și oricum nu compensează complet contracția. Apă absorbita diminuează legătură matrice organică-umplutură anorganicăși crește cu conținutul de rășina. Coeficientul
T r atame n tul conserv a tor în boa la parod on t a l ă by Bogdan Vascu, Ana Maria Fatu () [Corola-publishinghouse/Science/91768_a_92401]
-
adevărată „baie de lumină”. Datorită geometriei, radiația excitatoare nu este difuză pe direcția radiației emise, fapt foarte important pentru a putea fotografia „sateliți” care compun structura radiației Raman. Folosind această instalație de spectroscopie Raman, prof. Hulubei a studiat așa-numita „polimerizare” a apei - starea de concatenare a moleculelor de apă prin punți de hidrogen. Fenomenul stă astăzi la baza teoriei reproducerii acidului ribonucleic la ființele vii. În laboratorul Hulubei de la Sorbona, s-a construit unul dintre primele acceleratoare de protoni de
Din viaţa, activitatea şi gândurile unui profesor by Mihai TOMA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101007_a_102299]
-
2 zile, ele depun amiloza, într-o formă greu solubilă. Ambele componente sunt dextrorotatorii: amiloza / α /+ 220°, iar amilopectina /α / + 150°. Amiloza este alcătuită din unități de D- glucopiranoză unite între ele prin legături α-1,4-glicozidice cu un grad de polimerizare de 200 ÷ 6000, avînd masa moleculară de 30 ÷ 600 mii. Macromoleculele de amiloză, datorită legăturilor α- 1,4-glicozidice, au o structură elicoidală, tip α-helix cu înfășurare spre stînga, cu spire formate din 6 molecule de glucoză, diametrul spirelor fiind de
Ob?inere. Carburant. B?uturi alcoolice by Eugen Horoba () [Corola-publishinghouse/Science/83660_a_84985]
-
mii. Macromoleculele de amiloză, datorită legăturilor α- 1,4-glicozidice, au o structură elicoidală, tip α-helix cu înfășurare spre stînga, cu spire formate din 6 molecule de glucoză, diametrul spirelor fiind de aproximativ 5Å. Macromoleculele de amiloză cu grad înalt de polimerizare prezintă ramificații reduse, datorate legăturilor β-1,3- glicozidice. Datorită caracterului ei liniar, amiloza formează complexe cu molecule hidrofobe (iod, catene de hidrocarburi, acizi grași). Amilopectina este componenta ramificată a amidonului și este formată din lanțuri liniare de glucoză legate α-1
Ob?inere. Carburant. B?uturi alcoolice by Eugen Horoba () [Corola-publishinghouse/Science/83660_a_84985]
-
molecule hidrofobe (iod, catene de hidrocarburi, acizi grași). Amilopectina este componenta ramificată a amidonului și este formată din lanțuri liniare de glucoză legate α-1,4-glicozidic, lanțuri care se grefează unele pe altele prin legături α-1,6-glicozidice (legături izomaltozice). Gradul de polimerizare al amilopectinei este cuprins între 6000 și 36000, iar masa moleculară ajunge pînă la 6 milioane. Legăturile α-1,6-glicozidice reprezintă cca. 6% din totalul legăturilor din amilopectină. French și Kainuma (1972) și Robin (1975) au pus în evidență structura tip
Ob?inere. Carburant. B?uturi alcoolice by Eugen Horoba () [Corola-publishinghouse/Science/83660_a_84985]
-
se utilizează numai primele două procedee, predominînd zaharificarea cu preparate enzimatice microbiene. Tehnologic hidroliza amidonului presupune două stadii: stadiul de dextrinizare - durează cca 10 minute, cînd se rup 10÷17% din totalul legăturilor α- glicozidice, formîndu-se dextrine cu grad de polimerizare 6÷10. In această etapă acționează în principal α - amilaza și are loc o scădere bruscă a viscozității amestecului (fluidificarea sau lichefierea amidonului). stadiul de zaharificare -caracterizat prin hidroliza lentă a α-dextrinelor cu formare de glucoză, maltoză, izomaltoză (cu legături
Ob?inere. Carburant. B?uturi alcoolice by Eugen Horoba () [Corola-publishinghouse/Science/83660_a_84985]
-
o încărcare microbiană de pînă la 2·103 celule/g se consideră o melasă de bună calitate, iar cea de calitate inferioară are peste 3·104 celule/g. Depozitarea melasei timp îndelungat creează riscul contaminării cu Leuconostoc mesenteroides care favorizează polimerizarea zaharozei cu formarea dextranului, polizaharid nefermentescibil, și scăderea randamentului în alcool. Alt contaminant important este Zymomonas mobilis. Această bacterie are capacitatea de a fermenta zaharurile, dar totodată reduce derivații cu sulf la hidrogen sulfurat, compus care este indezirabil în băuturile
Ob?inere. Carburant. B?uturi alcoolice by Eugen Horoba () [Corola-publishinghouse/Science/83660_a_84985]
-
și în prezența clorofilei. Celuloza este un homopolimer liniar format din resturi de D- glucopiranoză unite β- glicozidic, în pozițiile 1,4, prin atomi de oxigen. Adevarata unitate repetitivă din celuloză este celobioza, adică β-1,4-D-glucozil- D-glucoza. Gradul de polimerizare al celulozei naturale este de cel puțin 3000 (la fibrele de in, iută ). Macromoleculele sunt unite între ele prin legături de hidrogen între grupele HO. Aceste legături transversale față de axa fibrei contribuie la rezistența mecanică generală a fibrei. Mai multe
Ob?inere. Carburant. B?uturi alcoolice by Eugen Horoba () [Corola-publishinghouse/Science/83660_a_84985]
-
unor “plăci”, alcătuiesc fibrele de celuloză. Termenul celuloză nu desemnează un compus unitar, ci o categorie de substanțe cu molecule construite după același principiu, dar variind considerabil prin mărimea lor, funcție de materia primă din care provin. Celulozele cu grade de polimerizare diferite se deosebesc prin proprietățile lor fizice: rezistența mecanică, solubilitate și comportarea față de îmbibarea cu dizolvanți. Prezența legăturilor β-glicozidice între unitățile elementare ale catenei macromoleculelor de celuloză determină stabilitatea ei scăzută la acțiunea agenților de hidroliză. Acțiunea acestora sau a
Ob?inere. Carburant. B?uturi alcoolice by Eugen Horoba () [Corola-publishinghouse/Science/83660_a_84985]
-
primeri sunt de obicei scurți, oligonucleotide sintetizate cu o lungime de cel mult 20 de baze. Respectivii primeri sunt hibridizați la un ADN țintă și apoi copiați de polimerază. Apariția și rolul primerului ARN în desfășurarea ulterioară a procesului de polimerizare a nucleotidelor pentru formarea noului ADN, sunt schematizate în fig. 3-14. În acest proces intervin următoarele elemente: a) ADN-polimeraza delta (δ); b) ADN-polimeraza alfa (α). Rolul polimerazelor este acela de a insera succesiv nucleotidele care sunt comple mentare catenei parentale
Oncogeneza virală by Petre Calistru, Radu Iftimovici, Ileana Constantinescu, Petre-Adrian Muțiu () [Corola-publishinghouse/Science/91991_a_92486]
-
recompensă nu se acordă post mortem. Reproducem în continuare, după Bruce Alberts și colab. (fig. 3-19), o schemă a sintezei ADN catalizată de ADN polimerază. A. Respectivul proces este diferit pe catena înaintată (leading strand) figurată în registrul superior, unde polimerizarea se face continuu, față de catena întârziată (registrul inferior), unde polime rizarea se face prin cumulare de fragmente Okazaki. B. Același proces poate fi urmărit și aici. În plus, este figurată și dispariția primerilor de pe catena întârziată (lagging strand). Este un
Oncogeneza virală by Petre Calistru, Radu Iftimovici, Ileana Constantinescu, Petre-Adrian Muțiu () [Corola-publishinghouse/Science/91991_a_92486]
-
și de metodologia de cultivare. În 1970, James D. Watson, unul dintre celebrii descoperitori ai bicatenarității ADN (premiul Nobel, 1962), atrăgea atenția că în procesul replicării ADNului către capetele cromozomilor, enzima ADN-polimerază-ADN dependentă își pierde proprietatea de a mai cataliza polimerizarea capătului 5 terminal al respectivilor cromozomi. În acest fel, telomerele nu sunt copiate. Mai exact, odată cu apropierea de capătul brațelor cromozomilor (capătul moleculei de ADN), nu se mai găsește suficientă substanță matricială pentru continuarea formării de fragmente Okazaki. În acest
Oncogeneza virală by Petre Calistru, Radu Iftimovici, Ileana Constantinescu, Petre-Adrian Muțiu () [Corola-publishinghouse/Science/91991_a_92486]
-
replicării (formează manșonul de apărare împotriva atacului nucleazelor, dar numai dacă respectiva unitate de 40 kDa este forsforilată. Factorul de replicare RPA fosforilat este implicat și chiar absolut necesar acțiunii polimerazelor a și d, mai ales în opera de constituire (polimerizare) a nucleotidelor de la sfârșitul fazei G1 și începutul fazei S din ciclul de multiplicare celulară. Interesant pentru patologia replicării ADN, inclusiv a reparării ADN (a se vedea mai departe la pp. 242-244), este că în maladia ereditară cunoscută sub numele
Oncogeneza virală by Petre Calistru, Radu Iftimovici, Ileana Constantinescu, Petre-Adrian Muțiu () [Corola-publishinghouse/Science/91991_a_92486]
-
este integrat în mod aleatoriu în genomul gazdă. Cu alte cuvinte, situl de integrare este specific pentru fiecare celulă infectată cu HTLV 1. O parte din capetele terminale lungi repetitive care flanchează genomul au fost amplificate prin reacția inversă de polimerizare în lanț (PCR) și fiecare bandă detectată a reprezentat 8. Virusuri cu potențial oncogen pentru om o proliferare clonală de celule infectate cu HTLV 1. Utilizarea acestui test pentru analiza proliferării clonale a celulelor infectate cu HTLV 1 la purtători
Oncogeneza virală by Petre Calistru, Radu Iftimovici, Ileana Constantinescu, Petre-Adrian Muțiu () [Corola-publishinghouse/Science/91991_a_92486]
-
asimilație- dezasimilație este deplasat în favoarea asimilației, astfel încât există un excedent de substanță organică reducătoare, din care o parte este stocată - evident într’o formă greu accesibilă altor organisme, formă obținută prin simpla modificare a caracterului redox ca urmare a unei polimerizări (în cazul ozelor), policondensări (în cazul aminoacizilor) sau esterificări (în cazul acizilor grași), accesibilitatea fiind condiționată de posesia unei enzime specifice (glucozei care a trecut în celuloză, de exemplu) -, iar o parte transferată biotopului, „voluntar“ - ca substanțe alelopatice - sau „involuntar
Coroziunea biologică : o abordare ecologică by Cristinel Zănoagă, Ştefan Ivăşcan () [Corola-publishinghouse/Science/745_a_1374]
-
bogate în H2S. Tiobacteriile conțin un pigment asimilator verde - bacterioclorina - sau/și unul roșu - bacteriopurpurina - care permite un tip special de fotosinteză în care H2S joacă rolul apei, eliberându-se sulf în loc de oxigen [83], dar producându-se CH2O care, prin polimerizare, conduce la glucoză [84], ca și în fotosinteza clasică. Sulful poate fi păstrat intracelular la unele specii, dar și oxidat mai departe până la acid sulfuric [84]. Bacteriile sulfooxidante folosesc energia solară, iar oxidarea sulfului servește doar pentru obținerea electronilor necesari
Coroziunea biologică : o abordare ecologică by Cristinel Zănoagă, Ştefan Ivăşcan () [Corola-publishinghouse/Science/745_a_1374]
-
largă diversitate, ca având o origine cel puțin contemporană primelor forme de viață [88], la care se adaugă „experiența“ lor, la fel de vastă. Oarecum anecdotic dar tot atât de demonstrativ este atacul moliilor asupra unor polimeri sintetici precum nylonul. Acesta se formează prin polimerizarea ε caprolactamei, obținute din fenol, benzen sau toluen, deci nenaturală. Acel polimer are însă, ca legătură definitorie, pe cea peptidică, -CO-NH-, pentru care molia posedă o hidrolază. Nylonul este astfel depolimerizat, spre „dezamăgirea“ moliei care abia acum bagă de seamă
Coroziunea biologică : o abordare ecologică by Cristinel Zănoagă, Ştefan Ivăşcan () [Corola-publishinghouse/Science/745_a_1374]
-
principiul metodei. Stereochimia compușilor organici. 2. Alcani, cicloalcani: structură, nomenclatură, izomerie, proprietăți fizice și chimice. Substituția radicalică (mecanism). Chimizarea metanului. 3. Alchene, diene, alchine: structura, nomenclatură, izomerie, obținere, proprietăți fizice și chimice. Adiția electrofilă (mecanism). Compuși organici macromoleculari obținuți prin polimerizare. 4. Arene: structură (stare aromatică), clasificare, nomenclatură, obținere, proprietăți fizice și chimice. Substituția electrofilă (mecanism). 5. Compușii halogenați: structura, nomenclatură, proprietăți fizice și chimice. Substituția nucleofilă (mecanism). 6. Alcooli si fenoli: structura, nomenclatură, izomerie, obținere, proprietăți fizice și chimice. utilizări
Chimie organică : suport pentru pregătirea examenelor de definitivat, gradul II, titularizare, suplinire by Elena Iuliana Mandiuc, Maricica Aştefănoaiei, Vasile Sorohan () [Corola-publishinghouse/Science/723_a_1371]