1,619 matches
-
cu vederi clare regionaliste sau populiste nu și-a mai făcut loc în politica regională. După aruncarea peste bord a democrației directe și a regionalismului populist, a rămas o versiune limitată de antielitism, dar care și-a păstrat, totuși, potențialul populist. Poporul nu mai era reprezentat ca o entitate definită regional, însă a rămas în continuare definit ca o entitate omogenă și imaculată, sau măcar ca una capabilă să fie imaculată, fiind în permanență victima taxării excesive, a reglementărilor și a
Populismul în Europa și în cele două Americi: amenințare sau remediu pentru democrație? () [Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
în care libertatea piețelor este diminuată era reprezentat de sugestia potrivit căreia elitele statului sunt corupte, sau cel puțin nu pot fi investite cu încredere, tocmai pentru că nu acționează în interesul oamenilor de rând. Câteva exemple pot ilustra caracteristicile moștenirii populiste a Partidului Reformei și modalitatea în care acestea sunt reflectate în acțiunile actualului Conservative Party (Partidul Conservator). Aceste exemple vizează în mod direct efectele pe care le-au avut Reformiștii, ca partid populist, asupra practicilor ulterioare ale politicii democratice în
Populismul în Europa și în cele două Americi: amenințare sau remediu pentru democrație? () [Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
rând. Câteva exemple pot ilustra caracteristicile moștenirii populiste a Partidului Reformei și modalitatea în care acestea sunt reflectate în acțiunile actualului Conservative Party (Partidul Conservator). Aceste exemple vizează în mod direct efectele pe care le-au avut Reformiștii, ca partid populist, asupra practicilor ulterioare ale politicii democratice în Canada. Stephen Harper, fostul consultant politic al lui Manning și Prim-ministru al Canadei din partea Partidului Reformei, a câștigat conducerea Partidului Conservator, în 2004, promițând "taxe mai mici pentru cei mulți, nu avantaje
Populismul în Europa și în cele două Americi: amenințare sau remediu pentru democrație? () [Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
grupuri de interese, care includ: feministele, grupările care militează împotriva sărăciei, mișcările pentru drepturile homosexualilor, populațiile autohtone ale Canadei și orice alte minorități rasiale sau etnice care solicită extinderea programelor guvernamentale. Se poate trasa cu ușurință o paralelă între dimensiunea populist antielitistă a discursului electoral aparținând Partidului Reformei din 1993 și 1997 și temele din 2004 și 2006, aparținând Partidului Conservator, sub conducerea lui Harper. În primul său Discurs de pe tron, primul-ministru Harper i-a caracterizat pe cetățeni drept plătitori de
Populismul în Europa și în cele două Americi: amenințare sau remediu pentru democrație? () [Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
reduce din puterea corporatistă, a fost respins de Partidul Reformei, la fel cum acesta fusese marginalizat și în Statele Unite. Scurta analiză a modalității în care liderul Partidului Conservator utilizează temele antielitiste ne arată cât de greu este să separăm fibra populistă de noul cadru al conservatorismului de dreapta. Dificultățile sunt la fel de mari și în cazul discursului Partidului Reformei și în cazul avatarurilor pe care acesta le-a suferit odată cu apariția Partidului Conservator. Deoarece asimila elitele care sufocă suveranitatea populară cu agențiile
Populismul în Europa și în cele două Americi: amenințare sau remediu pentru democrație? () [Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
pentru evoluția sistemului de partide și pentru modurile de reprezentare politică care îi sunt atașate" (efectul pozitiv 4). Acest rol de constituire a punților ideologice și de transformare a sistemului de partide a fost asigurat întâi de mai vechile partide populiste canadiene, de stânga sau de dreapta, cum ar fi: Cooperative Commonwealth Federation - Federația Commonwealth-ului Cooperativ, numeroasele partide provinciale de centru stânga ale fermierilor și Social Credit Party - Partidul Creditului Social, în provincia Alberta (Laycock, 1990). Este adevărat că rolul jucat
Populismul în Europa și în cele două Americi: amenințare sau remediu pentru democrație? () [Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
sau de dreapta, cum ar fi: Cooperative Commonwealth Federation - Federația Commonwealth-ului Cooperativ, numeroasele partide provinciale de centru stânga ale fermierilor și Social Credit Party - Partidul Creditului Social, în provincia Alberta (Laycock, 1990). Este adevărat că rolul jucat de primele partide populiste s-a desfășurat cu o dinamică diferită a efectelor asupra sistemului de partide. Partidul Reformei a procedat la fel ca majoritatea partidelor populiste din țările vestice schimbând opțiunile și centrul politic de gravitație spre dreapta. Reformiștii au inițiat un tip
Populismul în Europa și în cele două Americi: amenințare sau remediu pentru democrație? () [Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
Party - Partidul Creditului Social, în provincia Alberta (Laycock, 1990). Este adevărat că rolul jucat de primele partide populiste s-a desfășurat cu o dinamică diferită a efectelor asupra sistemului de partide. Partidul Reformei a procedat la fel ca majoritatea partidelor populiste din țările vestice schimbând opțiunile și centrul politic de gravitație spre dreapta. Reformiștii au inițiat un tip diferit de alianțe trans-clasă, de acesta dată între albii bogați, pătura de jos a clasei de mijloc sau populația rurală și clasa muncitoare
Populismul în Europa și în cele două Americi: amenințare sau remediu pentru democrație? () [Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
70. Această opoziție și-a găsit expresia în constituirea unei identități a "poporului" care se sprijinea pe elemente de anti-imigrație, anti-aborigeni și pe elemente de rasism îndreptat împotriva canadienilor francofoni. Însă prin comparație cu rasismul afirmat fățiș de numeroase partide populiste din Europa, împotrivirea Partidul Reformei față de multiculturalism și față de imigranții care nu erau albi și/sau nu erau creștini a reprezentat un subiect minor (Laycock, 2001: ch 7). După standardele populismului de dreapta radicală din vestul Europei, populismul Reformiștilor poate
Populismul în Europa și în cele două Americi: amenințare sau remediu pentru democrație? () [Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
a sistemului de tip Westminster presupune o dominație a legislativului de către executiv mult mai accentuată decât în alte regimuri democrat liberale consolidate (Bakvis & Wolinetz, 2005). Dezvoltările potențiale ale acestei dominații pot fi exploatate de către un partid capabil să manipuleze temele populiste și care funcționează într-un context al neîncrederii generalizate în politicieni și în instituțiile reprezentative (Blais & Gidengil, 1991; Howe & Northrup, 2000; Nevitte & White, 2008). Acest aspect a fost bine ilustrat de către guvernul conservator al lui Steven Harper, care a manifestat
Populismul în Europa și în cele două Americi: amenințare sau remediu pentru democrație? () [Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
2010). Minimalizarea răspunderii și a transparenței guvernului (accountability) este doar într-o mică măsură o marcă specifică a populismului, exceptând poate dezgustul arătat minorităților care ocupă poziții în parlament. Însă, specificul politicilor de pe agenda guvernului Harper conține, aproape întotdeauna, semnalmente populiste, care pot fi regăsite cu ușurință în atitudinea inițială a Partidului Reformei. În principal, temele asociate acestei poziții sunt: anti-etatismul, antiintelectualismul, alimentarea sentimentelor populare care cer o atitudine "mai aspra față de criminali", cultivarea neîncrederii în presa mainstream sau în complicata
Populismul în Europa și în cele două Americi: amenințare sau remediu pentru democrație? () [Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
care cer o atitudine "mai aspra față de criminali", cultivarea neîncrederii în presa mainstream sau în complicata mașinărie guvernamentală. Partidul lui Preston Manning a făcut pionierat lansând toate aceste teme. Chiar dacă acestea au un specific de dreapta, ele pot fi considerate populiste în măsura în care fiecare dintre ele, implicit sau explicit, angajează antagonismul fundamental între diversele elite și poporul virtuos, însă mereu tras pe sfoară. De asemenea, Partidul Reformei a vorbit adesea, cu insistență, despre absența răspunderii și transparenței (accountability) Parlamentului Canadian, dominat de
Populismul în Europa și în cele două Americi: amenințare sau remediu pentru democrație? () [Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
de partid, astfel încât electoratul să-și poată cotrola mai ușor parlamentarii, fără să mai recurgă la funcția de mediere a partidelor (Barney & Laycock, 1999; Laycock, 2001). Partidul Reformei a ajuns chiar să facă o serie de experimente de tipul "butonul populist", în care membrii de partid reprezetând anumite sectoare electorale erau încurajați să-și exprime preferințele cu privire la politicile promovate de Reformiști, în ideea în care rezultatele acestor referendumuri locale ar urma să se transforme în legi (Barney, 1996)5. În 2005
Populismul în Europa și în cele două Americi: amenințare sau remediu pentru democrație? () [Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
Citizens Assembly on Electoral Reform" - Adunarea Cetățenească pentru Reforma Electorală, din anii 2005-2006 și cu reușita inițiativei cetățenești, care a cerut un referendum cu privire la introducerea unei taxe pe bunurile vândute (Warren & Pearse, 2008; Meissner, 2010). Recursul lui Manning la temele populiste nu a fost un simplu exercițiu de manipulare. Sentimentul său privind deficitul democratic al Canadei, prezent nu numai la nivel național, dar și în relația provinciilor cu guvernul federal, a căpătat o articulare specifică. La fel de adevărat este că recursul lui
Populismul în Europa și în cele două Americi: amenințare sau remediu pentru democrație? () [Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
guvernul federal și era dispusă să îmbrățișeze democrația directă, așteptând o ofertă ca cea a lui Manning și așteptând o reformare a politicii naționale (Archer & Ellis, 1994; Clarke et al., 200; Gidengil et al., 1998). Canada are o bogată istorie populistă începând cu debutul secolului XX și până la jumătatea acestuia. Dacă filonul anti-elitist și uneori cel anti-partide a fost întotdeauna prezent, doar o mică parte a structurii populiste, este vorba aici de Partidul Creditului Social, mediu în care s-a născut
Populismul în Europa și în cele două Americi: amenințare sau remediu pentru democrație? () [Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
Clarke et al., 200; Gidengil et al., 1998). Canada are o bogată istorie populistă începând cu debutul secolului XX și până la jumătatea acestuia. Dacă filonul anti-elitist și uneori cel anti-partide a fost întotdeauna prezent, doar o mică parte a structurii populiste, este vorba aici de Partidul Creditului Social, mediu în care s-a născut Manning, a avut o conduită antipolitică centrată pe procedurile plebiscitare (Laycock, 1990, ch. 5). Acest aspect ne trimite la cel de-al cincilea efect negativ menționat în
Populismul în Europa și în cele două Americi: amenințare sau remediu pentru democrație? () [Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
că parlamentul reprezintă un obstacol în calea adevăratei democrații, sugerează o clară tendință plebiscitară. Atitudinile critice față de sistemul de reprezentare canadian, prezente în discursul Reformiștilor, indică o linie directă între aceștia și actualul guvern conservator. Partidul Conservator a abandonat recursul populist la mecanismele plebiscitare, anti-reprezentative, dar a reținut în discursul său o anumită critică a instituțiilor de reprezentare. Faptul că Manning și celelalte notabilități ale partidului au avut o atitudine mai reținută față de reprezentare arată că aceștia erau mai interesați de
Populismul în Europa și în cele două Americi: amenințare sau remediu pentru democrație? () [Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
mijloacele anti-elitiste sau anti-partide care puteau duce la aceste scopuri. Populismul profesat de Partidul Reformei este fără îndoială unul "rarefiat", multe din elementele nucleului său ideologic fiind comune dreptei contemporane nord-americane. Însă trebuie remarcat că o utilizare strategică a temelor populiste a fost crucială pentru intrarea Partidului Reformei în sistemul canadian de partide politice și, în definitiv, pentru impactul acestei formațiuni. Prestația publică a populismului Partidului Reformei s-a bazat pe trâmbițarea răspunderii și transparenței democratice (accountability) și pe detronarea elitelor
Populismul în Europa și în cele două Americi: amenințare sau remediu pentru democrație? () [Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
poate fi observat foarte bine în cazul succesorului acestui partid, Partidul Conservator care, chiar modificându-și agenda a reținut mesajul anti-elitist și anti-partide, care s-a combinat cu mai vechile înclinații plebiscitare. Așa cum s-a afirmat în capitolul introductiv, antielitismul populist, subminarea plebiscitară a instituțiilor alese și îngustarea spațiului democratic efectiv, sunt, într-un anumit fel, legate. Această sinteză și combinare a efectelor negative nu a fost la fel de dramatică sau problematică pentru politica liberal-democratică a Canadei, pe cât au fost în cazul
Populismul în Europa și în cele două Americi: amenințare sau remediu pentru democrație? () [Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
țări discutate în acest volum. Însă, această moștenire negativă a Partidului Reformei este, fără îndoială, semnificativă. Concluzii Acest capitol a analizat populismul Partidului Reformei din Canada și impactul acestuia asupra democrației din această țară, de-a lungul ultimei generații. Mesajele populiste s-au dovedit compatibile cu noua poziționare a Reformiștilor ca partid de dreapta, demonstrând forța deosebită a acestei sinteze în contextul nord-american. Am văzut de asemenea că o serie de revendicări populiste nu sunt absolut necesare, din moment ce Partidul Conservator, succesorul
Populismul în Europa și în cele două Americi: amenințare sau remediu pentru democrație? () [Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
această țară, de-a lungul ultimei generații. Mesajele populiste s-au dovedit compatibile cu noua poziționare a Reformiștilor ca partid de dreapta, demonstrând forța deosebită a acestei sinteze în contextul nord-american. Am văzut de asemenea că o serie de revendicări populiste nu sunt absolut necesare, din moment ce Partidul Conservator, succesorul Reformiștilor nu a avut niciun fel de dificultate să adopte o atitudine plebiscitară față de chestiunile politice, abandonând în același timp elementele de democrație directă, anti-elitistă, care erau definitorii pentru populismul practicat de
Populismul în Europa și în cele două Americi: amenințare sau remediu pentru democrație? () [Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
plebiscitară față de chestiunile politice, abandonând în același timp elementele de democrație directă, anti-elitistă, care erau definitorii pentru populismul practicat de Partidul Reformei. Partidul Reformei nu a practicat excluderea retorică și nici nu a amenințat drepturile minorităților, așa cum o fac partidele populiste mai noi din Europa. În lipsa componentei rasiste, atât de importantă în discursul acestora din urmă, populismul Reformiștilor a avut totuși unele înclinații către excludere, fiind vizată populația autohtonă (de exemplu, membrii așa numitelor "Prime Națiuni") și locuitorii Québecului. Însă, principalul
Populismul în Europa și în cele două Americi: amenințare sau remediu pentru democrație? () [Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
în versiunea lor canadiană. Dacă ar fi intrat în conflict cu normele fundamentale ale democrației, Partidul Reformei s-ar fi expus izolării politice. În Canada, la fel ca și în Statele Unite, populismul, sau cel puțin o parte consistentă a revendicărilor populiste, reprezintă condiții necesare, însă nu și suficiente, ale succesului mesajului conservator 7. Însă, mai mult decât cei din Statele Unite, conservatorii din Canada au trebuit să recurgă la teme populiste pentru a depăși suspiciunea exprimată de numeroși votanți cu privire la elitele corporatiste
Populismul în Europa și în cele două Americi: amenințare sau remediu pentru democrație? () [Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
în Statele Unite, populismul, sau cel puțin o parte consistentă a revendicărilor populiste, reprezintă condiții necesare, însă nu și suficiente, ale succesului mesajului conservator 7. Însă, mai mult decât cei din Statele Unite, conservatorii din Canada au trebuit să recurgă la teme populiste pentru a depăși suspiciunea exprimată de numeroși votanți cu privire la elitele corporatiste, suspiciune care fusese identificată și de primii populiști. În egală măsură, recursul la aceste teme a reprezentat o condiție necesară a succesului partidelor conservatoare, atât în Canada, cât și
Populismul în Europa și în cele două Americi: amenințare sau remediu pentru democrație? () [Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
egalitate cu centrul țării și zugrăvirea măsurilor democrației directe ca instrumente care pot dejuca afacerile elitelor provenite din vechile partide, au fost elementele fundamentale ale angajării ethosului egalitarist de către Partidul Reformei. Într-o astfel de situație, dezvoltarea strategică a politicii populiste, astfel încât aceasta se se adreseze atât "tradițiilor democratice populare", dar îngrijorărilor contemporane privind deficitul democratic, reprezintă un aspect vital pentru un eventual succes al unei noi forțe de dreapta. Mesajele care accentuează prea mult excluderea pe baze etnice sau sociale
Populismul în Europa și în cele două Americi: amenințare sau remediu pentru democrație? () [Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]