1,416 matches
-
pe mine, mama m-a învățat, eu nu vroiam să ascult. Am furat o dată din portofel și nu mi-a plăcut. Ca să faci la portofel trebuie să ai creierul doxat, trebuie prea multă tactică, prea multă migăleală. Cine fură din portofel, pentru mine, ăia sunt prea bărbați. Au un tupeu exagerat, prea mare, și nu are oricine. Mie mi-era ușor să dau în el, să cadă jos. Dacă mă prindea, dacă-mi dădea el mie... Eram sigur că dacă dădeam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
protecția evenimentelor din România. Ghinionul ăla Am tot încercat chestii cinstite. Tot ce-mi sta în putință am făcut. Că de-aia nici nu regret, adică nici nu regret din ce cauză am ajuns la pușcărie. Furam din magazine, ori portofele, coțcării d-astea ieftine. Nu erau așa, cu mulți bani, dar aveau valoare. Dacă erau trei sute, patru sute de mărci era valoare, deci puteai și să trimiți acasă și puteai și să stai acolo, să trăiești. Fiecare lucra pe cont propriu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
zece mii, pe vremea aia. În 90, la 19 ani. M-au învățat și pe mine alții. E o artă să furi din buzunare, nu te joci cu simțul omului. Mergeam în autobuze cu alții cum face și azi, mâine, dădeau portofelele, până m-am băgat eu. Furam singur. Cel mai tare era Fărâmă de la Vălcea. Ăla dacă se dădea lângă polițist lua pistolul. De câte ori i-a făcut. Îi îmbăta, le lua pistolul și le ducea pistolul la comandant pe masă. Eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
lângă altul. Takamori a încercat să se ascundă după Gaston. — Domnișoară Tomoe, lăsați-mă să plătesc, zise Ōkuma. — În nici un caz. Au întins amândoi mâna după nota de plată. Pe Takamori nu-l interesa cine plătește atâta timp cât nu era afectat portofelul lui. A mai aruncat o privire spre ușă, peste umerii lui Gaston. Nu se mai vedea nimeni. Bărbații se ascunseseră, probabil. — Tomoe, o clipă. Takamori, îngrijorat, a strigat-o pe sora lui chiar când era pe punctul de-a o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
o fată îmbrăcată în chimonou. Era foarte rujată. Când l-a văzut pe Gaston, s-a oprit, speriată. — Dorm o seară. Aveți cameră? 800 de yeni? Gaston a adăugat „800 de yeni“ pentru că și-a amintit de conțiunutul sărăcăcios al portofelului său. Fata nu i-a răspuns. — Dorm o seară. Aveți cameră? — Sunteți singur? întrebă ea, măsurându-l cu suspiciune din cap până-n picioare. — Da, singur... Nu, și câinele e cu mine, dar el doarme afară. Fata s-a întors, a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
aflase el atunci, avea două înțelesuri. Din nefericire, el știa doar sensul dat de dicționar, sensul fiziologic. În franceză i se spune „pipi“. „Generalul Tōjō“, gesticulând și ocărându-l, i l-a explicat și pe celălalt: când o prostituată fură portofelul clientului și, pretextând că merge la toaletă, o ia la sănătoasa... și asta se numește shōben. „Generalul Tōjō“ s-a adresat apoi proprietarului hotelului: — Târfa aia mi-a furat și hainele. Puțin îmi pasă că individul ăsta e străin. Să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
grijă. Era interesant și le stârnise curiozitatea. Singurii străini pe care i-au întâlnit au fost niște americani fuduli cu care Gaston, cu inima lui bună și curată, era într-un contrast izbitor. — N-ai bani? Gaston și-a scos portofelul și le-a arătat ce mai avea în el. Când și-a schimbat banii în yeni, la vama Yokohama, bărbatul între două vârste care era de serviciu l-a întrebat în engleză, nevenindu-i să creadă: — Only? Toată suma se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
Yokohama, bărbatul între două vârste care era de serviciu l-a întrebat în engleză, nevenindu-i să creadă: — Only? Toată suma se ridica la vreo trei mii de yeni. Gaston mai avea, bineînțeles, biletul de întoarcere... dar nimic altceva în portofel. Dacă are trei mii de yeni, poate trage oriunde, nu? sugeră femeia cu pantofi roșii. — Nu fi proastă! Ce-o să facă mâine? Trebuie să mănânce și mâine. Femeia cu bandajul era cea mai în vârstă dintre cele trei și părea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
Trebuie să mănânce și mâine. Femeia cu bandajul era cea mai în vârstă dintre cele trei și părea mai omenoasă. S-a întors spre Gaston și i-a spus: — Pune-i bine și ai grijă de ei. I-a luat portofelul din mână și i l-a vârât în buzunar, așa cum face o mamă grijulie cu copilul ei care pleacă în excursie. Gaston nu putea înțelege de ce aceste prostituate erau atât de amabile cu el. Aceeași femeie care își jefuise clientul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
de acord, femeile s-au ridicat și i-au escortat pe Gaston și pe Napoleon, sus pe trepte, de parcă era odrasla unui prinț. Nu era țipenie de om pe stradă. — Te rog, ia asta. Gaston a scos o bancnotă din portofel și a vrut să i-o dea uneia dintre femei. — Pentru ce? — Bani pentru mâncare. Nu fi prost. Nu m-ai scăpat și tu din încurcătură astă-seară? Măcar puțin oden pot să-ți ofer și eu. Gaston nu știa încotro
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
pentru că sunteți mereu gata să faceți bine altora, se profită de dumneavoastră. Fuseseră numai doi clienți în două ore. Mai întâi un cuplu și acum femeia aceasta. După ce-i plecau clienții, Higurashitei azvârlea onorariul de o sută de yeni în portofelul uriaș din peiele de crocodil. — Domnule Gas, mănânci shina-soba? — Shina-soba? — Da. Tăiței gătiți chinezește. Sunt foarte buni, crede-mă. Pe la nouă și jumătate bătrânul a oprit un vânzător ambulant de soba și i-a făcut cinste lui Gaston cu o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
consistente... o mică atenție din partea unui frate iubitor...“ Figura asta ținea din când în când, dar își băuse toți banii și nu i-au mai rămas nici măcar o sută de yeni prin buzunare. Avea doar abonamentul de autobuz și un portofel gol-goluț. Deodată a văzut ceva care l-a țintuit locului... un câine sleit de puteri, șchiop, pe care l-a recunoscut imediat... o potaie râioasă, numai pielea și osul. — Câinele cu care s-a împrietenit Gaston! strigă el. Takamori tocmai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
mut de uimire. — Bate-l! Cară-te! Nu mai ai nici o secundă de pierdut. Scapă cum poți. Fugi din casă până în strada principală, unde poți lua un taxi. Mai ai cei trei mii de yeni? Femeia și-a amintit de portofelul lui Gaston. — Urcă-te în taxi și spune-i șoferului „Shibuya“. Când ajungi acolo, du-te imediat la sensei și spune-i că te-a prins Endō. — Da. Gaston a dat din cap. Femeia a simțit apropiindu-se pericolul și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
a patului, partea care nu era a lui - căci măsuța e pe cealaltă parte și pe ea Își pusese, cum făcuse Întotdeauna, chiar dacă știa că nu mai avea nevoie s-o facă, Își pusese cheile de la casă, telefonul Închis și portofelul. Întins pe partea stângă, unde dormea ea, unde poate că mai rămăsese urma parfumului ei, un fir de păr, amprenta corpului ei În saltea. Copiii desculți, el Îmbrăcat - dar nu pentru a ieși. Un trup masiv Îmbrăcat Într-un costum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
cumva femeia de serviciu, Coursin, i-l aruncase cînd făcuse curățenie, avea să-i arate el... Dar Îl dibui, ascuns sub capsator. Glasul zbiera la celălalt capăt al firului. - Cum? strigă el În telefon. Evident că am verificat. În afară de verighete, portofel, cîteva fotografii și ceva mărunțiș, n-avea nimic compromițător În buzunare. Tocmai era gata să scapere un chibrit cînd tresări. Scrisoarea anonimă! Drace! Cum putuse uita amănuntul ăsta? Gildas ar fi trebuit s-o aibă asupra lui. O fi găsit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
ceva, știi foarte bine. Îmi iubeam enorm soțul. Îi mângâiam, Îi lingeam sexul cu venerație; Îmi plăcea să-l simt În mine. Eram mândră să-i provoc erecții, aveam o fotografie cu sexul lui Întărit, o țineam tot timpul În portofel; pentru mine era ca o icoană, iar faptul de a-i dărui plăcere era bucuria mea cea mai mare. Până la urmă, m-a părăsit pentru una mai tânără. Am văzut adineaori că nu erai atras cu adevărat de vulva mea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
scroafe Înrămate și cu afișul asociației jucătorilor de bile (comitetul său director avea nu mai puțin de paisprezece membri), locul evoca perfect o ambianță „Vânătoare - Pescuit - Natură - Tradiție”, la antipodul mișcării neo-woodstockiene Înfierate de Bruno. Cu grijă, acesta scoase din portofel un manifest intitulat SOLIDARITATE CU MIOARELE BRIGASCE! L-am scris as-noapte..., făcu el cu voce joasă. Am discutat ieri-seară cu crescătorii de animale. Nu se mai descurcă, sunt plini de ură, oile lor sunt pur și simplu decimate. Asta din cauza
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
Cel mai Ospitalier Sat, spune. Poți să râzi cât vrei, îi răspund. Dar în Londra nimeni nu te primește așa, cu brațele deschise. Dacă mori pe stradă, te împing pur și simplu cu piciorul în șanț. După ce-ți golesc portofelul și-ți fură actele. Aici nu s-ar întâmpla în veci așa ceva, nu ? — Păi, nu, spune Nathaniel. Se oprește gânditor. Dacă mori, tot satul se strânge la patul tău și te bocește. Pe față mi se așterne un zâmbet. — Știam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
amuzată. Trezește-te, Somnorilă ! E momentul să deschidem cadourile. — A, da, zic, trezindu-mă la realitate. OK. Mă duc să-l aduc pe al meu. În clipa În care mama deschide pachetul cu camera video, de la tata, și cel cu portofelul de la bunicul, sînt surescitată la maximum. Sper din suflet ca mamei să-i placă darul meu. Nu arată cine știe ce, spun Întinzîndu-i plicul roz. Dar, atunci cînd Îl vei deschide... — Ce poate fi ? spune mama, curioasă. Deschide plicul, apoi felicitarea Înflorată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
de mîna a paișpea. Ia uite ce tîrziu s-a făcut! Am Întîrziat la... la... expoziția de sculptură. Poftim ? — Îmi pare foarte bine că te-am văzut, Emma... Nu puteți să plecați ! zic panicată. Dar tata și-a deschis deja portofelul și a pus o bancnotă de 20 de lire pe masă, În vreme de mama s-a ridicat și și-a pus sacoul. — Ascultă doar ce-are de spus, Îmi șoptește, aplecîndu-mă să mă pupe. — Pa, Emma, spune tata și-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
bluză de trening roz Îmi bagă brusc În față o legătură acoperită cu folie de aluminiu, și scutur enervată din cap. Niște iarbă-neagră norocoasă, domnule ? — Dați-mi tot coșul, spune Jack. Cred că am mare nevoie de el. Caută În portofel, Îi dă femeii două bancnote de 50 de lire și Îi ia coșul. Toate astea, fără să-și ia ochii de la mine. — Emma, vreau neapărat să mă revanșez față de tine, spune, iar femeia dispare grăbită. Pot să te invit să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
fie promiscuă.” Nimic din domeniul sexual nu mai este prohibit; provocarea constă doar În a ține piept anarhiei sexuale generale. Ravelstein o admira, o iubea pe răposata soție a lui Herbst. Era singura femeie a cărei fotografie o păstra În portofel. Așa Încât era firesc să se poarte ca un al doilea tată față de copiii ei. Le‑a făcut rost de burse și de slujbe În campus, le‑a ales prietenii, s‑a asigurat că‑i studiază pe clasici. Nikki mi‑a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
al doilea tată față de copiii ei. Le‑a făcut rost de burse și de slujbe În campus, le‑a ales prietenii, s‑a asigurat că‑i studiază pe clasici. Nikki mi‑a povestit despre fotografia lui Nehamah: - O ține În portofel, alături de cărțile de credit. Știi că e fascinat de oamenii frământați de pasiuni profunde - care‑l fac să‑i dea lacrimile. Pentru Abe așa ceva contează mai mult decât orice. Dacă Ravelstein nu prea vorbea despre Nehamah Herbst, era din pricină că, În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
Întrebat, Vianello dădu din cap Într-o negare iute. Nu știu. E posibil. Așa că hai să verificăm asta mai Întâi. Vianello aprobă din cap și scrise În carnețel. Termină, Îl vârî În buzunarul de la piept și dădu să-și scoată portofelul. Nu, nu, insistă Brunetti. Fac eu cinste. Întoarce-te la barcă și sună după scafandri. Și pune-ți oamenii să instaleze bariere. Blochează intrările spre canal cât timp lucrează scafandri. Vianello mulțumi pentru cafea cu o mișcare a capului și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
-l puteți trimite acasă. Nu-i a bună să mori Într-o țară străină. — Mulțumesc, Ettore. O să fac tot posibilul să aflu cine este. Și să-l trimit acasă. Așeză receptorul În furcă. Un american. Nu avusese asupra lui nici portofel, nici pașaport, nici acte de identitate, nici alți bani În afară de acele câteva monede. Toate astea indicau o infracțiune de cartier, una care degenerase oribil și se sfârșise cu moartea omului În loc de jefuirea lui. Iar hoțul avea un cuțit și-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]