3,622 matches
-
an electoral în care ne pîndește o mare primejdie. Accederea "marii coaliții roșii" (diagnostic Patapievici) la putere ne-ar arunca iarăși în brațele unui Răsărit pe care îl cunoaștem prea bine. Și asta, acum, într-un moment fast al istoriei postbelice, cînd Occidentul nu doar cu sentimente frumoase ne îmbie, ci din ce în ce mai concret, mai punctual. Să nu ne păcălească aderențele de fațadă ale partidelor de stînga, atît de penetrante în aceeași masă electorală care a ținut pe picioare comunismul, să nu
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
prin partidul său comunist, stipendiat de Moscova, în pragul statului comunist. Nu trebuie omis din actuala fierbinte ecuație nici mentalul încă viu al celor ce au avut de îndurat direct efectele fascismului rasist. Ce similitudine stupefiantă e între acea Europă postbelică (infestată de sovietism), care a rememorat permanent (și justificat) ororile fascismului, uitînd, făcîndu-se că uită țările abandonate comunismului sovietic, ce asemănare îngrijorătoare deci între momentul de atunci și cel de astăzi, cînd comunismul se vede prea bine nu a predat
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
ei mohican, fabulosul Miki Zaim, a cărui casă din Petru Rareș 11, oricînd deschisă, îi conservă irepetabilul ștaif. 3 mai Dacă perniciosul complex al ilegitimității, oricît ar fi el de ascuns sub obrocul electoral al unei Românii denaturate, înseamnă drama postbelică a aceleiași Românii, alt complex, cel al imposturii intelectuale, în cazul, printre atîtea altele, al unui Gherman, ar avea doar efecte bufone, de nu l-am asocia, osmotic, primului. Dar cum să n-o facem cînd, de fapt, amîndouă se
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
dispăruseră clasele suprapuse, dar și emblematicul "mic burghez", țintă predilectă a nebuniilor avangardiste. Calul lor de bătaie. Cel care trebuia, o dată pentru totdeauna, anulat prin agresivitate și deriziune. Altele deveniseră armele orgoliului. Se produsese, în fond, o nivelare a societății postbelice, artiștii nu mai percepeau propria marginalizare ca efect al coalizării micilor burghezi, prosperi și suficienți, împotriva originalității lor oricum stridente. "Democratizarea" după care tînjiseră aproape un secol, chiar în coloratură de stînga, nu mai avea nevoie de țap ispășitor. Totul
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
tînărul rege Mihai a avut parte de cu totul alte serate. Încîntătoare efigie a generației sale, copilul-rege a mai prins ceva din fastul discret al Peleșului. În schimb, impozantul palat bucureștean l-a confruntat cu seratele... protocolare ale tragicului moment postbelic. Asezonate cu kazaciocurile polkovnicilor invadatori și cu sîrbele proaspeților politruci autohtoni de-abia mascîndu-și epoleții sub tunicile de gală. Destinul pare să-i joace, și azi, demnului monarh feste pe care nici în coșmarurile lui din timpul grevei regale nu
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
îndoiesc de șansa de a persuada, ar fi numirea altor două "școli" care, cu adevărat, își binemerită faima: Școala de literatură de al începuturile comunismului (maculînd prin firmă numele lui Eminescu), debușeu de nulități egale, pacoste a silnic-prelungitului climat literar postbelic și... și... școala securității, de la Băneasa, buncăr de pistolari stupizi în cruzimea lor difuză, celebri (pentru noi) de-abia după Revoluție. Vă mai amintiți? Amîndouă, într-adevăr, școli. Cu profesori, cu elevi, cu note. Peste care, din fericire pentru igiena
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
ocoli grătarul fumegînd de la Dunărea. Trei mici, vă rog! sună ignobila-mi comandă. Și cu ea m-așez la masa de pe terasă. Să vă mai spun dacă nu sînt luat pe la miezul nopții de Salvare ce savoare antebelică, interbelică și postbelică se instalează dintr-o dată în papilele cu care, snobi, hulim atît de tare micul? Nu vă mai spun.) Evaluînd, așadar, inegalabila plăcere neaoșă de-a mînca un mic (cu muștar, sau fără? ești întrebat pe terasă), mă surprind (livresc) gîndindu-mă
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
de ce nu, tranșant istoria țării după 1944, dar tot ea ne îndeamnă să nuanțăm consumarea etapelor. Dacă nu ne pierdem în hățișul aporiilor... metodologice, putem spune, fără prea mare marjă de eroare, că România a rulat, în jumătate de secol postbelic trei dictaturi; să le numim după titularii lor: Dej, Ceaușescu, Iliescu. Va trebui, mai întîi, să nu ținem cont de marota diversionistă a nostalgicilor postdecembriști, simplă marotă, că dictaturile noastre s-au întins dincolo de comunism în contul Regelui Carol al
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
al diversiunii staniolate a indus "maselor" în ciuda cumplitelor condiții de trai patologia că totul e înfloritor. (Clișeul consumat recent în Irak, cel cu dărîmarea statuii monstrului, traduce din arabă în română/ din română în arabă același lugubru capitol.) Vrînd-nevrînd, scenariul postbelic îl conține și pe mereu actualul Iliescu. Descendent prin multiple date al celor ce l-au precedat, într-o Românie care, oricum, își pierduse identitatea. E parcă în firea (blestemată) a lucrurilor ca această țară, atît de brutal scoasă din
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
selectă a Europei. Subsumîndu-se sistemului comunist de exterminare a elitei românești, proliferarea prostească a așa-ziselor universități era, de fapt, aceeași față hidoasă a bagatelizării, a uniformizării de inspirație bolșevică. Procesul era după chipul și asemănarea celor doi ignari dictatori postbelici. Nu prea departe de aceștia (cu, totuși, achizițiile iluministe postdecembriste), cel ce avea să le preia, în substanță, idealurile, n-avea de ce să modifice în interminabilele lui mandate prezidențiale prețiosul statut moștenit. Mană cerească pentru intențiile sale uniformizator populiste. În
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
gingășie cazonă, atunci coarda samariteană îți vibrează pînă la duioșie. Pledînd, de fapt, și ea, în favoarea aceleiași... normalități. Poți însă reveni, de ce nu, și chiar întreba: bine, dar ce fel de normalitate? E, ca să fim lucizi, cea decurgînd din tragedia postbelică a României, plătind cu vîrf și îndesat condiția ei de țară predestinată să-și aibă pe veci teritoriul în coasta unui imperiu endemic necivilizat și expansiv. Al cărui morb, în jumătatea de secol comunist, a alterat iremediabil fibra profundă a
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
prezidențiale ale unui Iliescu, mai mult decît ambițiosul nomenklaturist, care nu vrea să lase în pace această țară menită totuși altui destin. Am și numit, astfel, ceea ce paranteza de la început amîna s-o facă: cea de a treia dictatură comunistă postbelică. Una moale, evident, acordată, vezi Doamne, la comandamentele europene ale începutului de mileniu, dictatura soft (cum recent mă amuzam bilingv s-o botez), în fapt, dramă a unei țări neieșite încă din buimăceala postdecembristă, girată însă copios electoral de o
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
la urmă un rigid, un criminal anchilozat, făcînd pe față să dispară elitele țării, în fapt România profundă, Ceaușescu avea să păcălească prin pretinsa distanțare de aceeași Moscovă, prin abila mascare a terorii. Cei doi întrupează segmentul dur al dictaturii postbelice, ușurînd enorm sarcina succesorului, care a profitat/ continuă să profite de noul scenariu european de după '90, păcălind la rîndu-i. Antecesorii lui Iliescu nu au nevoie să depună eforturi pentru a induce în eroare, intern și internațional. Primitivismul lor este exact
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
papucilor lirici, așteptînd într-un cot poștașul cu pensia; - "înțelepții" care ne sfătuiesc să lăsăm politicalele în sarcina politicienilor de profesie; de-acord, dar unde să mai găsiți acești politicieni a căror sămînță a fost stîrpită, prioritar, de bolșevismul autohton postbelic?!; vedem doar prea bine recitalurile cu care ne regalează... profesioniștii. Și toate astea în timp ce țara e împinsă, treptat, într-o periculoasă fundătură dictatorială. Tupeul iliescianismului acaparator se hrănește copios (și) cu maeștrii culturii. 8 iunie Episod francez. De ce nu aș
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
chiar prin contextul acestora încă acut atunci ne apropiem de substratul freudian al paradei. Paradă care să fim serioși! trebuia să aibă loc la Washington, capitală ce, de fapt, cîștigase războiul (și-i mai și salvase pe ruși), oferind civilizației postbelice șansa revigorării. Cum însă America dirijînd acum hegemonic lumea spre orizonturile ei visate are statura impunătoare a liderului, i-a oferit din nou cu generozitate seniorială satisfacție unei Rusii devitalizate, dar mereu periculoase prin înseși carențele ei democratice. Și mai
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
că n-om fi chiar atît de haini încît să nu le recunoaștem panicaților frisonul panicii. Oameni sîntem și doar știm prea bine ce trecut eroic au în spate comilitonii stîngii. Numai să și aruncăm o repede privire asupra răstimpului postbelic în care eșaloanele cu pumnul ridicat au spulberat vechiul regat, populînd cu poftă sangvină pușcăriile și instaurînd, tot cu pumnul, o înfloritoare și, iată, întîrziată republică sovietică. Ce-i puțin? Că atunci polul n-a mai însemnat doar o parte
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
micile regate apusene, Japonia, Spania, care au renunțat definitiv la vetusta alternativă dreapta-stînga? Pînă și aservitele partide comuniste, dispărînd în inaniția lor congenitală. Neputîndu-și rezolva convulsiile interne ale unei imposturi postdecembriste, așa-zis social democrate, în succesiunea celei net comuniste postbelice, eminențele formațiunii încearcă plasarea acesteia în, mde, efortul menținerii unui obligatoriu pol de stînga. Dacă i-am crede pe atleții iliescianismului reanimat niște suavi naivi, atunci lucrurile ar fi simple. Diversiunea polului de stînga însă îmbracă purtatul costum croit în
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
publicat în 1964. Oțetea își redeschisese un ochi binevoitor către Iași, după care au urmat gesturi palpabile, foarte importante pentru noi: invitarea unor tineri la conferințe, sesiuni de comunicări la București, colocvii (inclusiv internaționale, cum a fost primul dintre ele, postbelic, între istoricii români și francezi), publicarea în revistele de specialitate „centrale” a unor studii și articole (unul al meu, încă din 1962), includerea în echipele angajate să elaboreze tratatul de Istoria României și, desigur, nu pot ignora contribuția lui Andrei
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
filosofică a contemporaneității. Poate de aceea, în contextul "procesului umanismului" (al unei probleme care vizează ceea-ce-este omul contemporan), George Uscătescu privea astfel începuturile conștiinței de sine a antropologiei filosofice, făcând referire la unul dintre antropologii cu operă semnificativă din perioada postbelică: "dacă, aparent, Foucault se mișcă pe alte coordonate, în esență, procesul pe care el îl intentează omului și umanismului ne conduce tot la punctul fixat acum șaizeci, șaptezeci de ani de către metafizica europeană aflată în criză (la momentul "Scheler" n.
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
NYC) va reprezenta Un giorno di regno de două ori, în 1983 și 1994. În anul 2008 Opera della Luna va prezenta o adaptare a operei în limba engleză, o versiune în care acțiunea operei este mutată în perioada Italiei postbelice și a domniei lui Umberto ÎI. Au fost operate infuzii cu unele elemente ale crimei organizate și au fost adăugate momente de umor politic. Un participant la reprezentație a comentat producția ca fiind “fardata cu ceeace îi mai lipsea pentru
Opera italiană în capodopere by Alexandru Emanoil () [Corola-publishinghouse/Science/1302_a_1926]
-
ceea ce constituia contenciosul româno-vest german și apăreau ca un datum, de la care, în mod inexorabil, pornea întreaga discuție. În condițiile în care ar fi fost încheiat un tratat de pace, prin care, nu numai că s-ar fi stabilit ordinea postbelică, dar s-ar fi precizat și în ce poziție se afla statul învins și care vor fi relațiile cu acesta, situația ar fi fost clară și multe dintre probleme nu s-ar mai fi ridicat; în cazul de față însă
[Corola-publishinghouse/Science/1455_a_2753]
-
mai fi ridicat; în cazul de față însă, toate complicațiile create în condițiile de război și de capitulare necondiționată, fără a fi fost semnat un tratat de pace, precum și consecințele războiului, s-au menținut și chiar s-au acutizat. Germania postbelică a constituit unul dintre cazurile de state divizate sau de națiuni multi-sistem (care anterior au aparținut unui singur stat, iar în perioada de după cel de-al doilea război mondial, s-au divizat în entități statale separate; aproape toate acestea au
[Corola-publishinghouse/Science/1455_a_2753]
-
acest fel, cel puțin o țară, o națiune, care fusese divizată ca urmare a înfrângerii suferite în al doilea război mondial, a reușit să-și vadă împlinită o aspirație națională firească, refăcându-și integritatea teritorială și națională. În ce măsură conducătorii României postbelice, care suferise și ea o divizarea forțată, consacrată prin nedreptul Tratat de pace din 1947, s-au gândit că și țara lor, chiar în ciuda regimului politic totalitar impus cu forța, ar putea profita de pe urma "recunoașterii" R.F.G., pentru a-și restabili
[Corola-publishinghouse/Science/1455_a_2753]
-
author was councellor at the Romanian Embassy in London between 1974 and 1982 and again between 199o and 1992. În anii '7o ai secolului trecut, raporturile României cu Marea Britanie au cunoscut o ascensiune fără precedent ca parte a dezvoltarii relațiilor postbelice ale României cu lumea occidcntală. Această evoluție s-a produs în condițiile favorabile create de poziția independentă a Guvernului român într-o serie de probleme internaționale ceea ce a făcut ca România să se bucure de apreciere considerabilă și prestigiu pe
[Corola-publishinghouse/Science/1455_a_2753]
-
Olanda s-au trezit, fără voia lor, în tabere diferite, despărțite de cortina de fier, dar, până la urmă, s-au căutat și s-au regăsit. Au fost reînnodate legături mai vechi, la care s-au adăugat altele noi, în conformitate cu realitățile postbelice. Fiind țări europene mai mici, ambele erau interesate în combaterea hegemonismului și dictatului marilor puteri, în instituirea unor raporturi de egalitate, suveranitate și neamestec în treburile interne. Cele două țări voiau să vadă instaurată o nouă legalitate internațională, fapt pentru
[Corola-publishinghouse/Science/1455_a_2753]