5,162 matches
-
princeps, F merită un alt tratament decât această indiferență ignorantă și snoabă, prin care așa-ziși analiști literari încearcă să oculteze trecutul, pentru a reface canonul. Desigur că acesta nu îngheață în formele cristalizate de experimentalismul modernist și că autorii postmoderni de calibru avansează către centru, într-un joc axiologic cu reguli clare. Dar am auzit de prea multe ori clamată teza "adevărului cu voie de la poliție", aplicată otova, și colaboraționiștilor, și rezistenților, și disidenților, pentru a mai crede că este
Oameni de piatră by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9725_a_11050]
-
simptomatică atitudine de repudiere a modelului călinescian, persistentă de vreo trei decenii, din mai multe pricini declarate, alcătuind un adevărat rechizitoriu: clișeizarea unor formule critice transmise pe cale didactică până la sațietate, absolutizarea criticii estetice într-un moment de expansiune a culturalului postmodern și a relativismului, prea marea libertate de expresie a criticului ce duce interpretarea spre o literaturizare excesivă, în dauna conceptualizării și a scientizării, lipsa de ancorare a călinescianismului într-o metodă unanim acceptată, posibil a fi racordată la una din
Modelul călinescian by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9726_a_11051]
-
și de "imaginea" care s-a format despre dvs - după cărți, după apariții publice, după ureche, după ecou, uneori cu rezerve, alteori cu nuanțe chiar "legendare". Pentru unii existați ca prozator, autor al romanului istoric "Noaptea împăratului" sau al romanului postmodern Turnul; pentru alții ca redactor așezat pe viață la "Viața Românească". Pentru alții ca îndrumător de școală sapiențială (ipostază în care mulți vă urmăresc scrierile, și mulți vă urmează; ipostază în care sunteți azi invitat la biblioteca "V.A. Urechia
Vasile Andru "Vedetele sunt mașini de făcut bani" by Angela Baciu-Moise () [Corola-journal/Journalistic/9730_a_11055]
-
trei distihuri nu ne transmit vreo emoție patriotică, n-au rezonanță de actualitate, lăsându-ne, în schimb, în seama unei parodii a patriotismului: țara noastră va avea un viitor de aur dacă vom muri cu toții pentru ea! În lectura noastră postmodernă, capabilă să ia totul în derâdere, mesajul este complet deturnat, nu doar deviat. În aceasta constă farmecul desuetudinii: să-și conțină propria parodie. Posteritatea lui Bolintineanu stă mai bine, e mai vie în Levantul lui Mircea Cărtărescu decât în textul
Farmecul vetusteții by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9748_a_11073]
-
reușește decât arareori, pentru că este cel mai adesea neadecvată: procedează prin siluirea operei, scoasă demonstrativ din mormântul epocii sale culturale. Rezultatul e la fel de dezgustător ca profanarea unui cadavru. De pildă, prozatorul Kogălniceanu, în romanul său neterminat Tainele inimei, poate părea postmodern, tocmai pentru că a rămas neterminat și putem specula premisele și înnobila neputințele de construcție. Printr-o invenție fantastă, de ficțiune critică, putem face dintr-un scriitor ceea ce n-a fost și n-ar fi putut deveni niciodată. Nu oricine rezistă
Farmecul vetusteții by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9748_a_11073]
-
și, în același timp, le desparte. Autorul, care a simțit mai mult ca oricine prăpastia dintre culturi și s-a aruncat cu bună știință în ea pentru a ajunge până la un pas de moarte, ilustrează în romanele sale enigmele postcolonialismului postmodern, adică fascinantul mister al virgulei. De fapt, virgula atrage atenția și asupra unei alte probleme, devenită din ce în ce mai frecventă în materialele teoretice și critice publicate astăzi: a termenilor care nu mai pot fi definiți pentru că sensurile lor proliferează într-atât de
Postcolonialismul by Pia Brînzeu () [Corola-journal/Journalistic/9760_a_11085]
-
întrebări și căutând să rezolve ambiguitățile. Uneori delicat și subtil, alteori agresiv și zgomotos, ei luptă împotriva unei omogenizări provocate de paradigme imagologice nivelizatoare. Disonanțele culturale, parte a unui vocabular anacronic și conservativ, nu își mai au locul în discursurile postmoderne globalizante și hibridizante. În dorința lor de a nu fi acuzați de provincialism cultural, scriitori postcoloniali preferă să pășească într-un loc al tranziției unde diferențele se șterg, unde apar suprapunerile și ambiguitățile, unde, așa cum observă Ngugi wa Thiongo, "limba
Postcolonialismul by Pia Brînzeu () [Corola-journal/Journalistic/9760_a_11085]
-
postcolonial" nu poate fi definit, dacă implică o mie și una de semnificații ambigue, el este practic și ușor de folosit ca un instrument adecvat în nenumărate situații. În plus, atractivă și provocatoare, literatura postcolonială se constituie ca un mozaic postmodern de texte dintre cele mai variate. Chiar acel "post", care ar putea fi interpretat ca o ulterioritate și ne-ar putea duce cu gândul la un sfârșit, la o închidere, la o cronologie apropiată de moarte, nu face altceva decât
Postcolonialismul by Pia Brînzeu () [Corola-journal/Journalistic/9760_a_11085]
-
azi, dar nici prea multe puncte comune cu textualismul generației '80, la modă în anii formării sale intelectuale. Deceniul american și cursurile cu Federman și-au spus cuvântul și scrisul de azi al Stelei Gheție este un soi de proteism postmodern, un taifun epic devastator care a smuls de la sol și învârte în aer prezentul și rădăcinile istorice, faptul divers și marea credință, marea înțelepicune și limbajul dezarticulat, poezia, proza critica literară, filosofia și gazetăria, limbajul știrilor de televiziune, viața și
Taifun epic by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9766_a_11091]
-
sunt mereu altele, toată lumea înțelege pe toată lumea în acest Babel comunicațional. Dincolo de limbajul străzii, spațiul fonic este completat de noua limbă de lemn a mass-media, practicată cu sârg de reporterii de televiziune și de gazetarii din presa scrisă. În spirit postmodern, fiecare fragment din cartea Stelei Gheție se pretează la o serioasă analiză stilistică și de conținut. Ca ansamblu însă, romanul este foarte stufos și, de aceea, destul de dificil de citit și aproape imposibil de interpretat unitar. Cu siguranță, un astfel
Taifun epic by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9766_a_11091]
-
umbră a străzii târzii, care umblă pe noi o ploaie cu bulbuci de cuvinte rostite în același timp o trăire de sex feminin, tristă și frumoasă ca o cariatidă care susține acest templu de uimire. nu e complicat, nu e postmodern, dar îmi seamănă ceea ce scriu ce scrijelesc pe acest bob de orez - viață a mea timp al meu, prin care înot la mare adâncime cât mă poate ține respirația antrenată la circ numai cu tine, luo na numai pentru tine
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
femeie se declară oripilată: „Dumnezeule, am început să miros ca ăia!“. „Ăia“ se întorc de la vânătoare cum ar veni. Acum participă la un război chimic. Pentru că miros de trăsnesc. Ca niște sconcși. Au asimilat cele mai noi forme de război postmodern. Sconcșii sunt niște bioteroriști. Animale postmoderne. Se știe că mirosul joacă la multe viețuitoare un rol foarte important în recunoaștere. De exemplu, fluturele Bombyx care emană un miros extrem de puternic poate fi reperat olfactiv de către perechea sa de la o distanță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]
-
început să miros ca ăia!“. „Ăia“ se întorc de la vânătoare cum ar veni. Acum participă la un război chimic. Pentru că miros de trăsnesc. Ca niște sconcși. Au asimilat cele mai noi forme de război postmodern. Sconcșii sunt niște bioteroriști. Animale postmoderne. Se știe că mirosul joacă la multe viețuitoare un rol foarte important în recunoaștere. De exemplu, fluturele Bombyx care emană un miros extrem de puternic poate fi reperat olfactiv de către perechea sa de la o distanță de peste un kilometru. Metaforic putem să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]
-
de universități, de școli, de catedrale, de mănăstiri, fiind, în Antichitate dar și în Evul mediu și în Renaștere, inseparabile); Ø Funcția estetică, frumosul - a constituit o preocupare constantă a ctitorilor de bibliotecă, din Antichitate și până în Europa modernă și postmodernă; Ø Funcția documentară, de cercetare în general, a preocupat încă din Antichitate pe conducătorii bibliotecilor, aceștia fiind, în general, redutabili oameni de știință; Ø Producătoare de informații; Ø Formatoare; Ø De inserție în social; Ø Funcția socială și de comunicare
BIBLIOTECONOMIE ÎN ÎNTREBĂRI ŞI RĂSPUNSURI by Nicoleta Marinescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/452_a_876]
-
domeniu sau de adaptare a unei activități la o altă activitate, supusă nemijlocit unui proces de raționalizare.” (Sandu, 1987, p. 48) Modernizarea poate fi asociată cu: „trecerea societăților de la stadiul agricol la cel industrial și, ulterior, la cel postindustrial sau postmodern”; cu „opoziția dintre aderența la rutină, la ceea ce este constituit, versus aderența la noutate, la ceea ce este în curs de constituire”; cu „caracteristici ale zonelor centrale versus tradiționalismul zonelor periferice” (Sandu, 1999, p. 30). ONG operațional (operational NGO) - ONG cu
[Corola-publishinghouse/Administrative/1923_a_3248]
-
nivel de trai decent și fără spaima conflictelor și a războaielor, așa cum se simt australienii de toate etniile pe continentul lor, modelul cultural european își va fi găsit nucleul tare în programul iluminist, cel al societății transparente, dezvoltat în programul postmodern prin pluralismul cultural și relativismul scientist. Asta înseamnă că nu vom ajunge niciodată la un adevăr absolut, autoritar, ci la multe adevăruri relative care ne vor învăța să trăim decent. Postmodernitatea își va fi găsit dumnezeul în lumile posibile ale
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
Leo Raman. În urmă cu câțiva ani scrisese un eseu despre unul din romanele acestuia, dar nu atrăsese nimănui atenția, nici măcar el nu și găsise o motivație serioasă și deplină ca să poată continua. Preferase textele încifrate ale poeților sau personajele postmoderne ale dramaturgilor străini. Îl citise pe Raman, însă nu avusese destul curaj ca să-și formeze o părere de critic decât în momentul în care-l auzise pe profesorul său admițând că personalitatea prozatorului era plină de incertitudini. Trecu atunci în
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
and videotape, erau înregistrate și reproduse tel quel în paginile revistei. Rezultatul (implicit) era o combinație de freudism și analiză socială, prilej de distracție pentru unii (probabil cei mai mulți dintre cititorii acestei reviste destul de iconoclaste, care își propusese ca, în spririt postmodern, să deconstruiască toate tabu-urile vremii), dar și de studiu serios pentru specialiștii în antropologie, sexologie, psihologie, sociologie. Ce cred în intimitatea lor fetele despre băieți? Iată o întrebare care nu ar trebui să-l lase indiferent nici pe maturul
The men's world by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9184_a_10509]
-
Întreba ceva pe Christina sau Vic, Îl certau sau Îi răspundeau invariabil: o să afli cînd o să fii mare. Kiki bănuia că pînă atunci va mai trece cumplit de mult timp. Iar el se grăbea, căci era un produs al erei postmoderne. Christina oftă, ca orice mamă cu suflet sensibil. Deși anunțul matrimonial apăruse cu două zile În urmă În The Baakho Monitor, nici o persoană interesată nu telefonase pentru a-și oferi serviciile sau măcar pentru a cere amănunte. Ce-i drept
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
niște trăiști. Acest cuvânt, suprafață, este esențial în definirea lui Adrian Năstase. Premierul este un exemplu perfect de om bidimensional, creatură născută din încrucișarea postcomunismului cu postmodernismul. (Disproporția între avalanșa de mijloace și micimea scopurilor e și ea o caracteristică postmodernă.Ă A treia dimensiune, adâncimea, îi lipsește cu desăvârșire. Nu nutrește nici o convingere profundă. Nu are nici un principiu de neclintit. Tot ce face este construit pe suprafață, după criteriul ce-ar da bine și ce n-ar da. E o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
Atelier '35, un fel de TIFF plastic, vor putea spune, peste ani, cei patru studenți trash, doctoranzi la mari universități europene și americane, Îngăduitori cu zoala și zoaiele creației autohtone, provincială oricum, repede dizolvată de un Domestos ironic de extracție postmodernă. Brândușă era În al nouălea cer. Dacă ce se vedea În tabloul lui Ziffer a fost pictat la Paris, Însemna că el, de fapt, cumpărase odată cu tabloul și un apartament, să zicem o garsonieră, la Paris, Orașul luminilor cum i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
și în câteva instituții funcționale, chiar și în anumite birouri ale Guvernului, plutind în temporalitatea arhaic... a lumii noastre (semi)rurale, capabil... și acum s... absoarb... impactul experienței „c...pșunarilor”, la care se adaug... temporalitatea hibrid... a mahalalelor și cea postmodern... („postistoric...”?) a corporațiilor și a proiectului UE. Daniel D...ianu, din fericire, este altfel decât „profesorii” și profeții noștri de serviciu. Economiștii, cum sugeram prin absența lor din lista de mai sus, nu s-au ilustrat că mari comunicatori în
[Corola-publishinghouse/Administrative/1898_a_3223]
-
sfanțului p...rinte au c...utat s... r...spund... la mari întreb...ri generate de evoluția societ...ții moderne, sub impactul progresului tehnologic. Spre deosebire de unii politicieni și gânditori care au fost sau sunt extaziați de globalizare - ca fenomen modern și postmodern -, reflecțiile Papei exprim... o înțelegere profund... a acestui fenomen, ce prezint... mari oportunit...ți, dar nu este lipsit de riscuri; luminile și umbrele sunt judecate cu înțelepciune, iar exhortațiile sunt adresate celor care administreaz... treburile publice ale ț...rilor, mari
[Corola-publishinghouse/Administrative/1898_a_3223]
-
de 400 de pagini, publicat de Petre Isachi (Psyhelp, Bacău, 2007), nu cuprinde nici o interogație. Este scris într-un stil emfatic-afirmativ, de la prima până la ultima pagină. Autorul folosește o terminologie de specialitate pompoasă și răsunătoare în spațiul restrâns al concepției postmoderne despre roman. Este ca și cum ar cânta la fanfară în bucătăria unui apartament la bloc. Uneori, citindu-i frazele sentențioase, grandilocvente, pline de neologisme reverberante, îți vine să ți duci mâinile la urechi, ca să nu asurzești: „Conferind creației românești circularitatea unui
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
afla înțelesul.“ În mod surprinzător, prefațatorul volumului, Claudiu Groza, ia în serios acest galimatias, situându-l solemn pe Flavius Lucăcel în istoria dramaturgiei universale: „Autorul nu este un dramaturg al formulei contemporane postpostmoderne, ci mai degrabă un neoexpresionist cu accente postmoderne, hrănindu-se dintr-o ascendență ce alătură teatrul de idei și dramaturgia celui de-al doilea val al absurdului.“ Ca să fie adevărată, această caracterizare ar trebui redusă la primele cinci cuvinte: autorul nu este un dramaturg. Lucacel merge mai departe
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]