1,577 matches
-
Își are opinia sa despre Wagner. Dar și la teatru sunt critici care vin cu idei prefabricate, indignați dacă nu-și văd Cehov-ul „lor“ sau pe Shakespeare „așa cum se joacă la Stratford“ (dacă sunt din tabăra conservatoare), sau descompus și postmodernist, „cum e moda În Germania“ (dacă sunt adepți ai clanului avangardei dure). Dar un critic poate să fie și el un artist. Dacă se deschide și primește impresii fără prejudecăți, el nu e doar martor distant, ci devine un participant
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
convins de această metodă, ci acela că ea Îi fascinează pe studenții americani, așa Încât am vrut să le ofer prilejul să o exploreze la sursă. Viewpoints („puncte de vedere“) este o tehnică de improvizație care s-a dezvoltat În mediul postmodernist al dansului, prin descompunerea spațiului și a timpului În șase categorii. Anne Bogart a preluat și a dezvoltat aceste noțiuni și le-a adaptat pentru a-i ajuta pe actori să funcționeze Împreună spontan, intuitiv și deseori riscând chiar să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
sau contra (nevoii ?!) despărțirii de Eminescu. Ceea ce, oricum am lua-o, e o aberație. Iată însă, că o prozatoare de forță, din generația tinerilor scriitori afirmați după înlăturarea totalitarismului socialist, Florina Ilis, adepta și practicanta consecventă a metodei de creație postmoderniste, ne oferă un surprinzător "roman" ce are în centrul său figura poetului/gazetarului Mihai Eminescu Viețile paralele (Editura Cartea Românească, București, 2012) o desfășurare epică pe aproape șapte sute de pagini. Ingenios conceput, mai degrabă ca un comentariu detașat al vieții
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
defor marea lui subiectivă („fausticul/romanticul germanic“), așadar, după cum cred, nu un nou clasicism, ci un manierism, unul al clasicismului. Căci este artă născută din artă. De altfel, în paranteză fie spus, baladele Cercului se constituie într-un surprinzător fenomen postmodernist, iar acesta poate fi pus în relație cu estetica manieristă. Declanșate din „înalta lui contemplativitate“ (remarcată încă de E. Lovinescu), cu o propensiune filosofică accentuată, creațiile critice ale lui I. Negoițescu uimesc și farmecă tocmai de aceea prin frăgezimea și
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
vii, Antipa, din planul neființei, alcătuiesc un cuplu, cel de-al doilea fiindu-i fiu și frate - simultan - primului. Antipa dialoghează cu dublul sau sau cu Silvia Racliș, replicile fiind, uneori, generate de situatii din dramaturgia consacrată, influența a intertextualității postmoderniste. Personajele se metamorfozează continuu, polaritățile bine/rău schimbându-se ori fuzionând: ,, Anghel ridicând capul din cocoașă crescută pe neașteptate în spatele lui. Ochi omenești, uluiți omenește în orbitele unui om, ochii unui om viu.” între textul scris și realitate nu sunt
Colegiul Naţional "Cuza Vodă" din Huşi : 95 de ani de învăţământ liceal by Costin Clit () [Corola-publishinghouse/Memoirs/643_a_1320]
-
o vreme când lectură este depreciata în rândurile tinerelor generații, până la o degradare alarmantă, care amenință cu deculturalizarea masivă a populației României. Restituirea unui volum cu titlul Cum citim, datorat unuia dintre maeștrii literaturii „Școlii de la Târgoviște”, revendicata și de postmoderniști, ar putea fi un veritabil îndrumar nu doar pentru tineri, ci și pentru cei care vor să cunoască alfabetul documentarii și cercetării științifice. În Unele avantaje (Tribuna școlii, nr. 31/ 8 aprilie 1972, p. 10), o discretă captatio benevolentiae, Costache
Colegiul Naţional "Cuza Vodă" din Huşi : 95 de ani de învăţământ liceal by Costin Clit () [Corola-publishinghouse/Memoirs/643_a_1320]
-
idei, nici fapte, ci simplă defilare a unor cuvinte care să le acopere ochii”. (Lectură viciu, în nr. 50/ 27 mai 1972, p. 5). Alții, leneși mai „pragmatici”, folosesc lectură că somnifer. Se pare ca Olăreanu na avut previziunea vindecării postmoderniste de orice viciu al lecturii! Era încă vremea paradisiacă a viciului snob de a încropi în casa o bibliotecă. O spune, mai tarziu, în eseul din 9 septembrie despre Bibliotecă personală. Și-i ia ca martori pe Louis Sébastien Mercier
Colegiul Naţional "Cuza Vodă" din Huşi : 95 de ani de învăţământ liceal by Costin Clit () [Corola-publishinghouse/Memoirs/643_a_1320]
-
perioadă de șaisprezece secole de diabolizare nu tocmai justificată, iată, ne aflăm În plină modă a eroizării și inocentizării, la fel de puțin justificată. Până ieri diavol, acum, frate de cruce al lui Isus! O cauză ar fi aceea a presiunii ideologice postmoderniste. Iuda, ca și Femeia, ca și Homosexualul, ca și Păgânul, e considerat ca fiind o victimă a conspirației ecleziale multiseculare. Victimizarea este primul pas spre reabilitare, iar reabilitarea - primul pas spre canonizare. Dacă ideologia aceasta ne va convinge că Iuda
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2307_a_3632]
-
de sugestie, hipnotic, care să unifice poemul și să comunice acel inefabil de dincolo de cuvânt. M. pare că dorește să refacă aventura alchimică rimbaldiană, în orice caz aspiră la o resacralizare a discursului poetic - întreprindere modernistă -, dar cu mijloace proprii, postmoderniste (se recunoaște aici și modelul lui T. S. Eliot). Are conștiința textului și voința construcției totale, de tipul unei geneze (și autogeneze) textuale, cu alte cuvinte, aspirații moderniste desfășurate în largi falduri postmoderne, în care tragicul și ludicul, poezia și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288169_a_289498]
-
refuză această „dependență”, această „școală” la curentele și modelele europene, voind să-și urmeze propriile tradiții. Sau, și mai mult, decretând că Întreaga cultură europeană este obsoletă și că prezentul și viitorul aparțin formelor originale americane; iar așa-zisul curent „postmodernist”, pe care-l maimuțăresc nu puțini tineri, azi, la noi și aiurea, ca și pop-art-ul, new-age sau altele reprezintă prezentul și viitorul creației În artă și litere. Vorbind mai sus de procesul interesant și, aș zice, dominant, al erei noastre
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
În societatea românească actuală, a avea copii este un fapt de viață din ce în ce mai greu de asumat 3, parametrii socioeconomici impunând celor care își doresc rolul de părinți anumite restricții (care nu sunt concordante cu idealul de împlinire individuală propriu tendințelor postmoderniste)4, interesul pentru forma tradițională de familie se diminuează în fapt. Semnificația în sfera valorilor morale ale maternității crește 5. Din păcate, mai cu seamă valorile maternității, nu și ale paternității, aducerea pe lume a copiilor și îngrijirea lor rămânând
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
Autoritatea negociată în fața copiilor Obligații ale copiilor față de părinți Familia integrată social Sursa: Anthony Giddens, A treia cale. Renașterea social-democrației, Editura Polirom, Iași, 2001, p. 106 Democratizarea familiei poate fi considerată un proces concordant cu modelul de viață asumat drept postmodernist. Postmodernitatea 61, ca paradigmă, permite pentru cei care o adoptă deschideri spre toleranță, acceptarea principială a egalității, inclusiv în raporturile private, cele care au o încărcătură emoțională aparte. În societatea contemporană, sub aspect principial, se diluează inegalitățile, se acceptă diferențele
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
mai putea naște un Creangă? Mediul literaturii actuale ar mai permite o asemenea apariție? Nu. Un Creangă nu, dar scriitori care scriu frumos, da. Prin a scrie frumos înțeleg tocmai acea plăcere a textului de care pomeneam anterior. Chiar dintre postmoderniști, un Mircea Cărtărescu, un Gheorghe Crăciun, Petru Cimpoeșu și alții. De la dumneavoastră am aflat că humuleșteanul nostru a fost tradus în Japonia. Ce-or fi înțelegând asiaticii din scrierile sale? Eu cred că toată lumea are nevoie de poveste... S-a
[Corola-publishinghouse/Science/1469_a_2767]
-
care posedă capacitatea de a fi receptivă la influențele educative ale mediului realizând acumulări progresive concretizate în structuri de personalitate. Concepția despre om și educație a evoluat necontenit odată cu progresul societății, în prezent, teoria și practica educațională fiind tributară paradigmei postmoderniste dezvoltată în filozofie, arhitectură, muzică, dans, în arta și teoria literară. Din perspectivă postmodernistă, cunoașterea este un produs al interacțiunii dintre ideile și experiențele despre lume și viață. Este necesară apropierea elevului de lumea reală, de complexitatea, contradicțiile și deezechilibrele
Integrarea socio- cultural? a elevilor hipoacuzici prin activit??i educative ?colare ?i extra?colare by Ana Irina Imbir [Corola-publishinghouse/Science/83941_a_85266]
-
progresive concretizate în structuri de personalitate. Concepția despre om și educație a evoluat necontenit odată cu progresul societății, în prezent, teoria și practica educațională fiind tributară paradigmei postmoderniste dezvoltată în filozofie, arhitectură, muzică, dans, în arta și teoria literară. Din perspectivă postmodernistă, cunoașterea este un produs al interacțiunii dintre ideile și experiențele despre lume și viață. Este necesară apropierea elevului de lumea reală, de complexitatea, contradicțiile și deezechilibrele ei. Cum se realizează această apropiere? Prin educația nonformală (activități educative școlare și extrașcolare
Integrarea socio- cultural? a elevilor hipoacuzici prin activit??i educative ?colare ?i extra?colare by Ana Irina Imbir [Corola-publishinghouse/Science/83941_a_85266]
-
eticii sistemului legislativ, eticii afacerilor și a afacerilor internaționale, bioeticii etc. Supraabundența de etici este explicabilă: nu există domeniu sau activitate umană care să poată fi independentă față de etică și față de furcile ei caudine. Fară a minimaliza doctrine și teoreticieni postmoderniști, cel de-al doilea obiectiv, construcția unei etici integratoare, a rămas însă la stadiul de deziderat (deși un bun motiv pentru retorismul multora din întrunirile internaționale și a ctitoririi unor noi instituții). Demersul analitic al capitolului este orientat pe etica
by AURICA BRIŞCARU [Corola-publishinghouse/Science/951_a_2459]
-
Occident (dintre aceștia, cum am spus și cu alte prilejuri, Alexandru Zub a fost esențial pentru mine). Dar e altceva să ai acces direct la marile biblioteci străine. După 1990, foarte mulți români au avut surpriza că a te declara postmodernist implică și adeziunea la anumite principii de politică, filozofie politică, ideologie, politici sociale. Nu mai este vorba de o adeziune pur estetică. Politicul fusese hiperestetizat în izolarea noastră de sub comunism, astfel încât, pentru foarte mulți tineri intelectuali români, libertatea politică a
by Vasile Boari, Natalia Vlas, Radu Murea [Corola-publishinghouse/Science/1043_a_2551]
-
care modernitatea a reușit. Înconjurate însă de un vast ocean mă rog, pădure, lan de porumb, deșert în care modernitatea nu a reușit. Asta îi face pe cei de pe insule/oaze/luminișuri să se radicalizeze: oroarea de non-modernul ambiant. Dacă postmodernistul francez are ceva de spus privind deconstruirea textului, el este tratat cu atenție politicoasă de preopinenții săi, chiar de cei diametral opuși; treptat, el își mai moaie pozițiile, le mai estetizează, le mai relativizează. În America, postmodernismul a trebuit parcă
by Vasile Boari, Natalia Vlas, Radu Murea [Corola-publishinghouse/Science/1043_a_2551]
-
o "apocalipsă fără viziune", adică o versiune a Apocalipsei care se ocupă obsesiv de sfârșit, fără niciun fel de așteptări legate de un proaspăt început.17 În locul ideologiilor moderne sau al "Marilor Narațiuni" rămâne un vid ideatic pe care frânturile postmoderniste viciate de relativism și scepticism nu-l pot umple. Chiar și istoricitatea existenței umane este relativizată, truism explicat de Derrida, pe urmele lui Jan Patocka, prin refuzul acceptării responsabilității, aceasta fiind acceptată numai de "acela care are credința că istoria
by OCTAVIAN FLORESCU [Corola-publishinghouse/Science/976_a_2484]
-
Scriu despre mizerii și mărunțișuri. Bombăn toată ziua, mi-am pierdut încre derea în virtuțile nației, în soarta țării, în rostul lumii. Am un portret tot mai greu digerabil. Patrioții de paradă m-au trecut la trădători, neoliberalii la conservatori, postmoderniștii la elitiști. Bătrânilor le apar frivol, tinerilor - reacționar. Una peste alta, mi-am pierdut buna dispoziție, elanul, jubilația. Nu mai am răgazuri fertile, reverii, autenticități. Mă mișc, de dimineața până seara, într-un univers artificial, agitat, infectat de trivialitate. Apetitul
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
lumea se împarte spontan în două tabere: apărători ai creativității fără frontiere și apă rători ai tradiției. În fiecare din cele două tabere există, cred, spirite abuzive. Într una, apar frecvent frazeologi ai unei „libertăți“ fără criterii, ateiști militanți, anarhiști, postmoderniști, profesioniști de tip leninist ai „societății civile“, mistici ai științei luminate sau gazetari de scandal. În cealaltă, se pot identifica ideologi palizi ai pietismului, bigoți surescitați, slujitori obtuzi ai literei și ai ortopraxiei decerebrate etc. Și de o parte, și
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
mai mult ca oricând, o dinamică hiperbolică. Idealul de „mai bine” n-a anulat cu o trăsătură de condei cultura lui „mai mult” impusă de universul tehnomaterialist de piață: acum, aceste două logici se dezvoltă simultan. Trebuie recuzate atât interpretările postmoderniste, cât și interpretările științifico-fantastice sau apocaliptice ale confortului contemporan. Pentru că acesta este, în același timp, high-tech și cultural, virtual și sensibil, abstract și tactil, funcțional și emoțional, dromocratic (Virilio) și estetic. Desprinderea de prima modernitate este departe de a fi
[Corola-publishinghouse/Administrative/1981_a_3306]
-
violenței. Ce vrea să spună Biblia când numește pe diavol legiune? Că e singur și poate lua chipul tuturor indivizilor din lume. El e Nimeni, masa anonimă, bicisnicii și netrebnicii lui Nietzsche, lipsiți de persoană [...]. Putem înțelege de ce simulacrele artei postmoderniste seamănă cu Legiunea, fiind golite de sacru. Dincolo de strălucirea „estetică“ e Nimeni. Sofismul diavolului :să nu crezi în mine, căci astfel nu vei crede nici în Dumnezeu. Nici Dumnezeu, nici diavolul, decât această lume [...]. Diavolul nu poate crea nimic. El
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
Iar în lumea cea comună a visa e un pericul,/ Căci de ai cumva iluzii, ești pierdut și ești ridicul". Ei bine, a scrie poezie în aceste vremuri: ce ocupație donquijotescă! De mai bine de un secol avangardismele, integralismele, tehnicile postmoderniste ale discontinuității și pluralismului, limbajele experimentale au complicat totul. Și, fără îndoială, poetul a decăzut din rolul de sacerdot al cetății, de apostol al umanității, însă poezia, îmi place să cred, va reveni la simplitatea ei presocratică. A. B Credeți
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
și elemente care mă despart de nouăzecism. Himerismul... un concept care promovează în poezie un amestec de călătorie real-imaginară, boală, transfigurare și știință, concept lămurit în mai multe manifeste care au propus, pentru prima dată la noi, ieșirea din paradigmă postmodernistă. Himerismul, în substanțalui inițială, adică exprimată numai în poeme, așadar până la teoretizarea din primul manifest publicat în 1998, este o modalitate de a fi liber ca poet în condiții de dictatură sau de alte tipuri de restrângere a libertății. ...volumul
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]