1,960 matches
-
Vrânceanu, Subt impresia focului. Un alt ciclu de povestiri (datând, probabil, din aceiași ani) se organizează narativ în jurul personajului Ionel Năzuință: Dibuiri sentimentale, Amintiri din sat, Amintiri din oraș, Năiță Vânturescu ș.a. Proza lui G. a fost scoasă la lumină postum, în revista „Însemnări ieșene”, între anii 1936 și 1938. SCRIERI: Crizantema de la frontieră, în Proză interbelică din Basarabia, îngr. și pref. Veronica Bâtcă, București, 1996, 63-72. Repere bibliografice: Sever Zotta, Paul Gore, Chișinău, 1928; Veronica Bâtcă, Paul Gore-ultimul cavaler al
GORE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287316_a_288645]
-
1967). Volumul Elegie pentru floarea secerată al lui Eugen Jebeleanu, din care apăruseră în G.l. numeroase poeme, este recenzat de Lucian Raicu (23/1967). Ca „fragment de jurnal”, în numărul 27/1967 apar câteva pagini din Luntrea lui Caron, romanul postum al lui Lucian Blaga, tipărit abia în 1990. Sunt recenzate 11 elegii de Nichita Stănescu (Lucian Raicu, 21/1967), Vestibul, romanul lui Al. Ivasiuc (Valeriu Cristea, 32/1967), Echinoxul nebunilor de A.E. Baconsky (Eugen Simion, 36/1967) ș.a. Se
GAZETA LITERARA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287200_a_288529]
-
numai poetica prozei, ci și aspecte adesea ignorate privind poezia, memorialistica și corespondența. Textele adunate în volumul Dimensiuni ale romanului contemporan (1998) reiau ca atare „prolegomenele” la tipologia romanului modern. Un prim studiu se ocupă de funcția „soteriologică” a romanului postum al lui Lucian Blaga, Luntrea lui Caron, reacție compensatoare la impunerea noii mitologii fără zei a comunismului. Pentru grija benefică arătată de Catrina Moromete mezinului Niculae, studiul dedicat romanului Moromeții al lui Marin Preda este intitulat, fără alte explicații în
GLODEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287299_a_288628]
-
după numirea la Cluj, G. a fost unul dintre cei mai diligenți traducători ai literaturii engleze. Din Shakespeare, scriitor preferat, a tălmăcit, pe lângă un sonet (1937), piesa Cum vă place (1942) și a revăzut (într-o ediție ce a apărut postum) versiunea lui St. O. Iosif după Romeo și Julieta (1945); de asemenea, a tradus, în 1924, Povești după Shakespeare de Charles și Mary Lamb. Tot în volum a dat versiuni corecte, adesea inspirate, după versurile lui Robert Burns, după Cain
GRIMM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287365_a_288694]
-
și floarea), iar aceasta, la rândul ei, de afirmarea dramaturgului, confirmată prin succesul spectacolelor și premiile obținute. Cele două culegeri de versuri, Bărci părăsite și Totem (1970), nu cuprind întreaga creație a lui G., după cum se poate constata din ediția postumă de Poezii (1986). În aceeași situație se află creația romancierului: pe lângă scrierile publicate, arhiva sa păstrează, în diferite stadii de elaborare, alte trei romane, Autopsie sentimentală, Străbunicul din cămară și Prințul incinerat. Dramaturgia, editată postum în volumul Evul Mediu întâmplător
GUGA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287380_a_288709]
-
de volume conținând articole politice: O seamă de cuvinte (1908), Însemnările unui trecător. Crâmpeie din zbuciumările de la noi (1911), Strigăte în pustiu. Cuvinte din Ardeal într-o țară neutrală (1915). Următoarele, Mustul care fierbe (1927), Precursori (1930) și Discursuri, publicat postum (1942), vor reflecta curba descendentă a orientării sale ideologice din ultimii ani de viață. Comentând acest aspect, G. Călinescu îl caracterizează pe G. astfel: „foarte bun orator de mase, știind să stârnească toate instinctele populare, fără a deveni comun, un
GOGA-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287305_a_288634]
-
pentru prima culegere de versuri, precum și pseudonimul Camille Armand. Scriind în franceză, tălmăcește rar în românește versiunea originală. Doar nuvela Sanda și poezia România au fost, probabil, compuse direct în limba română, spre a fi tipărite în „Revista nouă”. Apărute postum (1889), textele, de factură romantică, sunt destul de convenționale și fragile ca valoare. În nuvelă (mai curând o povestire) se simte modelul stilisticii din Sultănica lui B. Delavrancea, iar versurile, retorice, encomiastice, trimit la câteva tonalități din V. Alecsandri. Oeuvres posthumes
HASDEU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287417_a_288746]
-
Poezii, București, 1908, Nuvele, București, 1918; Alecu Russo, Scrieri, pref. edit., București, 1908, Piatra Corbului. Soveja, tr. V. Alecsandri și A. I. Odobescu, pref. edit., București, 1908, Cântarea României, București, 1909, Aduceri aminte, București, 1911, Scrieri, introd. edit., Craiova, 1937, Scrieri postume, Craiova, 1940; A. I. Odobescu, Câteva ore la Snagov, București, 1909, Doamna Chiajna, București, 1916; Ion Ghica, Opere complete, I-IV, pref. edit., București, 1914-1915; Antim Ivireanul, Predici, pref. edit., București, 1915; Gh. Asachi, Nuvele istorice, introd. edit., București, 1915; D.
HANES. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287409_a_288738]
-
dovedit nefastă, mintea i s-a tulburat și a fost internat la spitalul de boli nervoase din Sibiu, unde a și murit. Opera vieții lui H. este Bibliografia românească veche. 1508-1830, în două volume (1903-1910), la al treilea volum, apărut postum (1936), el având o importantă contribuție. Dacă rolul lui I. Bianu a fost mai ales de inițiator și organizator, întocmirea efectivă a bibliografiei i-a revenit în cea mai mare parte lui H., care avea calități deosebite pentru această muncă
HODOS-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287439_a_288768]
-
în colaborare cu Al. Sadi Ionescu, un „catalog alfabetic 1820-1906”, cuprinzând descrierea bibliografică a fiecărui periodic, cu diferite mențiuni și informații, uneori reproducând și articole-program mai importante. Preocupat de valorificarea manuscriselor eminesciene, H. a editat o primă culegere de Poezii postume (1902) și a început pregătirea pentru tipar, împreună cu Ilarie Chendi, a unui ciclu de Opere complete, din care s-a tipărit numai primul volum, Literatura populară (1902). Remarcabilă a fost și prima reeditare (pe cont propriu) a scrierii lui Dinicu
HODOS-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287439_a_288768]
-
tipărească sub nume propriu. SCRIERI: Bibliografia românească veche. 1508-1830 (în colaborare cu Ioan Bianu și Dan Simonescu), I-III, București, 1903-1936; Publicațiunile periodice românești (în colaborare cu Al. Sadi Ionescu), I, introd. Ioan Bianu, București, 1913. Ediții: Mihai Eminescu, Poezii postume, pref. edit., București, 1902, Opere complete, vol. I: Literatura populară, pref. Ilarie Chendi, București, 1902; Contele de Moriolles, Le Voyage en Moldavie, introd. edit., București, 1903; Dinicu Golescu, Însemnare a călătoriii mele, introd. edit., București, 1910; Enea Hodoș, Simeon Balint
HODOS-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287439_a_288768]
-
1974). Țara căreia i se închină poetul e un loc cu munți și mănăstiri, populată de figuri precum cea a lui Ștefan cel Mare și a Meșterului Manole. Tonalitatea imnică este însoțită uneori de sugestii de sorginte folclorică. În scrierile postume (Versuri, 1975) tema erotică există, dar femeia devine senzuală și agresivă, „o lupoaică”, iar scrisul este văzut ca o stavilă în fața acestei furtuni erotice („dragostea năvalnică” din Abia îndrăzneai...). Filonul legendar se extinde, înglobând și figurile eposului antic grec (Homer
HOTINCEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287456_a_288785]
-
Traian T. Coșovei, Adrian Popescu, Grigore Vieru, Adrian Păunescu, George Cușnarencu, Mircea Ciobanu, Aurel Rău, Constantin Nisipeanu, Slavco Almăjan, C. Abăluță, Ion Stratan, Leonida Lari, Ioanid Romanescu, Gheorghe Tomozei, Corneliu Sturzu, Dim. Rachici; proză de Marin Sorescu (fragmente din romanul postum Japița), Fănuș Neagu, Ileana Vulpescu, Titus Popovici, Paul Anghel, Francisc Munteanu, Radu Ciobanu, Iulian Neacșu, H. Zincă, Petre Sălcudeanu, D. Țepeneag, Ion Lăcustă, Nicolae Iliescu, Dan Grădinescu ș.a.; teatru de Marin Sorescu (Desfacerea gunoaielor), George Genoiu. Sunt publicați și scriitori
LITERATORUL-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287825_a_289154]
-
revistă - Caltaboșul vesel (1930), la acestea adăugându-se un volum de proză satirică - În halat și papuci (1933, în colaborare cu Tudor Șoimaru și L. G. Legrel), un roman - Nenorocirile domnului Solomon Șaim (1932) și o traducere din Klabund, apărută postum - Borgia. Romanul unei familii (1940). A fost membru al Societății Autorilor Dramatici din 1931 și deputat național-țărănist. Numele lui R. capătă notorietate mai ales grație pieselor sale, care se joacă pe scenele importante ale capitalei. Autorul preferă abordarea genului ușor
RODAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289292_a_290621]
-
două luni după ce fusese ales membru corespondent al Academiei Române, se sinucide în împrejurări obscure. Impresionați de poezia, dar mai ales de soarta lui R., St. O. Iosif și D. Anghel îi adună versurile din periodice într-un mic volum, Poezii postume (1908). Fire delicată, el se lasă în voia imaginației, cel mai adesea în liniștea adâncă a nopților, când evocă și iubirea duioasă, eterată, tristețea lăsată de moartea neașteptată a logodnicei. Căutarea sensului vieții, contemplarea senină a morții, pierderea iubitei generează
ROBEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289288_a_290617]
-
lirismul pur, printr-o trăire evanescentă, prin vagul melodios desfășurat în imagini de o sugestivitate delicată, fiind considerat de St. O. Iosif și D. Anghel un precursor al lor și al simbolismului românesc. SCRIERI: Novelă de castel, Cernăuți, 1894; Poezii postume, îngr. și postfață St. O. Iosif și D. Anghel, pref. N. Iorga, București, 1908. Repere bibliografice: Vasile Savel, Contimporanii. Schițe și portrete literare, I, Arad, 1920, 31-36; Loghin, Ist. lit. Bucov., 173-180; [Scrisori. Note], SDL, I, 394-419, VII, XCI-XCVIII, 207-222
ROBEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289288_a_290617]
-
cu sufletul înveninat. Singur și nemângâiat, pribeagul, care dorise țării lui o grabnică mântuire de „obedele străine”, se consacră luptei pentru libertate. Ocolită de lirism, scrierea, adesea nebuloasă, incoerentă, are și dezavantajul unei exprimări impure. Într-un alt poem, tipărit postum, Ivan („Flacăra”, 1913) - satiră a regimului țarist -, eroul e un amoral, seducător frenetic și fără nici un scrupul, dedându-se plăcerilor, cu voluptăți perverse. În alte poeme (Răzbunare, „Convorbiri literare”, 1892, Muza tragediei, „Flacăra”, 1913), dincolo de maniera declamatorie, ura este simțământul
RONETTI-ROMAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289366_a_290695]
-
înțelesuri, Constanța, 2002. Ediții: Arthur Porumboiu, Lupta cu îngerul negru, Constanța, 1997; Emil Gârleanu, Schițe. Povestiri, Constanța, 2000; Carol Ardeleanu, Casa cu fete, Constanța, 2000; Eugenia Vâjiac, Iată-mă, Constanța, 2000; Dimitrie Stelaru, Scrieri literare, vol. VI: Proză antumă și postumă, pref. edit., Constanța, 2002; Anda Hristu, O lume trucată, Constanța, 2003. Repere bibliografice: Eugen Negrici, „Tudor Arghezi - prozatorul”, TMS, 1996, 7; Marin Mincu, „Tudor Arghezi - prozatorul”, MS, 1996, 7; Ileana Marin, „Starea literaturii”, TMS, 1999, 3; Ion Roșioru, „Starea literaturii
ROTUND. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289391_a_290720]
-
funcției, acceptă să intre ministru al Educației Naționale, Cultelor și Artelor în primul cabinet alcătuit de generalul Ion Antonescu (1941). În acești ani tulburi apar primele două volume din Mărturisiri (1940-1941), al treilea, la care lucra din 1939, fiind publicat postum (1997). În februarie 1945 R. refuză de a fi reales pentru un al treilea mandat de conservator al colecțiilor Bibliotecii Academiei Române. În mai 1946, acuzat de „acceptarea intrării trupelor germane în țară”, de a fi declarat război Rusiei Sovietice și
ROSETTI-6. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289379_a_290708]
-
și amărăciunea în fața unei realități decepționante: „Astăzi castelul / năpădit de bălării / și de ierburi otrăvitoare / coboară spre somnul ruinelor./ Eu însumi nu sunt decât / firul de praf / de la capătul gloriei / neamului meu” (În ce pământuri a coborât). O ediție selectivă postumă, Despre apusul soarelui (1977), dă la iveală și câteva inedite, cu totul diferite ca ton și mod de abordare a poeziei: nimic din ironia, împinsă până la sarcasm, din ciclurile anterioare, nici din tenta elegiacă a versurilor de început, ci o
SABIN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289417_a_290746]
-
R. se retrage la proprietatea sa de la Valea Mare, unde moare de cancer pulmonar. A lăsat în manuscris proiectele a două romane, Păcală și Tândală și Minunea minunilor (o utopie neagră pe tema sterilizării), precum și un foarte interesant Jurnal, editat postum (I-II, 1984), care aduce prețioase informații despre laboratorul său de creație. R. a început prin a scrie schițe și nuvele, adunate și tipărite ulterior, cu adaosuri de sumar, sub titlurile Frământări, Golanii, Mărturisire, Răfuiala. Câteva culegeri sunt tipărite după
REBREANU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289159_a_290488]
-
Cu sănătatea din ce în ce mai șubredă, se va retrage din viața publică. Se stinge de ftizie. Modest și de o discreție rară, R. nu a avut ambiții de notorietate, ca om de condei. O bună parte a scrisului său s-a editat postum; cât despre antume, în afara unui singur articol de polemică literară (Critica criticii), iscălit A. Rusu, celelalte au fost semnate de obicei cu inițiale sau, o singură dată, cu un pseudonim (Terentie Hora). Scriitorul a adoptat și varianta Russo, cu o
RUSSO. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289406_a_290735]
-
nu se mai întorc, idealizează - așa cum procedează și în Studie moldavă („Zimbrul”, 1851) - epocile de demult. Narațiunea face loc reflecțiilor sociologice, psihologice sau filosofice, dominante, ca în Yassy et ses habitants en 1840 (Iașii și locuitorii săi în 1840), apărută postum. Panorama Iașilor oferă „un vrednic subiect de cugetare pentru observatorul filosof”. Când se sustrage reveriilor paseiste, R. aruncă o privire ascuțită asupra societății contemporane, în care vechiul și noul, orientalul și occidentalul se întrepătrund, oferindu-i prilejul să se delecteze
RUSSO. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289406_a_290735]
-
Corbului. Soveja, tr. V. Alecsandri și A. I. Odobescu, pref. Petre V. Haneș, București, 1908; Scrieri, pref. G. Bogdan-Duică, București, 1910; Piatra-Teiului și Iașii în 1840, tr. Mihail Sadoveanu, București, 1915; Scrieri, îngr. și introd. Petre V. Haneș, Craiova, 1937; Scrieri postume, tr. V. Alecsandri, A.I. Odobescu, Mihail Sadoveanu, îngr. Petre V. Haneș, Craiova, 1940; Scrieri alese, îngr. și pref. Emil Boldan, București, 1956; Piatra-Teiului. Scrieri alese, îngr. și pref. Geo Șerban, București, 1967; Cugetări, îngr. și postfață Mihai Zamfir, București, 1977
RUSSO. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289406_a_290735]
-
apuseană a „mărginimii” Sibiului, prezentând viața jinarilor, onomastica, toponimia, economia preponderent pastorală, casele, relațiile dintre locuitori, bazate pe bună-cuviință, dărnicie, omenie, ospitalitate. A întreprins anchete dialectalo-folclorice în Țara Moților, Lăpușul de Sus, Bihor, Valea Almăjului și în județul Năsăud. Volumul postum Folclor românesc (1987) cuprinde creații populare din Banat, Transilvania (cele mai multe), Moldova, Muntenia și Oltenia, culese între anii 1930 și 1968: doine și cântece, strigături, balade, povestiri-relatări, ghicitori, colinde, cântece și obiceiuri de nuntă, bocete și obiceiuri la înmormântare, descântece, folclorul
SANDRU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289460_a_290789]