5,805 matches
-
Multe puteam să cred și să-mi Închipui despre posibilitățile tale, Despi, dar așa ceva nu mi ar fi trecut prin minte niciodată. Să ai tăria să fii În echipa care l-a operat pe tatăl tău! Și nu Într-o postură oarecare, ci chiar să fii “mâna a doua”! Bravo, Despi! Spunând acestea, s-a ridicat și, cu tot focul inimii, a Îmbrățișat-o. ― Parcă acum se desfășoară operația, mami, și Îl aud pe doctorul Gruia: „Ești gata, Despi?” „Da, domnule
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
trecut examenul cu brio” - l-a liniștit gândul de veghe. ― Dacă o să vă spun că m-ați lăsat fără replică, n-o să mă credeți... Noi, medicii, nu cred că avem capacitatea de a ajunge cu Înțelegerea până la nivelul bietului bolnav. Postura de pacient Îți dă o stare care nu poate fi Înțeleasă decât atunci când o trăiești tu Însuți. Închipuirea nu este suficientă. Iată că eu am avut această șansă - dacă pot spune așa - de a pătrunde acolo unde se află mecanismul
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
folosind un ton de grăjdar. ― Cunosc „specia”, domnule director. Am avut și Încă mai am de-a face cu acești troglodiți. Telefonul a zbârnâit din nou. ― Te rog să mă ierți, doctore, dar funcția de director te pune Într-o postură de om nepoliticos. Mi-ar fi plăcut să mai schimbăm o vorbă-două, dar cum se vede... ― Nu face nimic, domnule director. Cu altă ocazie... Să trăiți - a răspuns Gruia Îndreptându-se spre ieșire... Directorul a ridicat receptorul: Deși a Înțeles
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
mai trebuie și minte? Profesorul i-a relatat scena cu lux de amănunte. ― După câte Îmi dau seama, conducerea am preluat-o noi și nu trebuie s-o cedăm sub nici o formă. Cum găsiți părerea mea? ― Dacă stau și analizez postura În care ne aflam Încă astăzi dimineață, se pare că chiar de la Începutul partidei ne-a picat zarul cel mare: șase-șase! ― Acum, trebuie să discutăm cu medicul de la reanimare. Măriuță, te rog, fă-mi legătura cu doctorul Pas. ― Îndată, domnule
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
liceu - om al Matematicii - și apoi de la mentorul său În arta chirurgiei - profesorul Zenit - cum să descifreze enigmele psihicului uman, și-a dat seama că individul din fața lui este dezarmat și poate fi pus la zid... ― De ce ai acceptat această postură de „dălcăuș” În loc să te ocupi de medicină - În speță de chirurgie? ― Nu știu ce Înseamnă dăl... ― Uite că ți-l definesc după DEX: „Ajutor al cârmaciului unei plute, care stă la cârma de dindărăt”. Este un termen tehnic pur și simplu, dar
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
speță de chirurgie? ― Nu știu ce Înseamnă dăl... ― Uite că ți-l definesc după DEX: „Ajutor al cârmaciului unei plute, care stă la cârma de dindărăt”. Este un termen tehnic pur și simplu, dar tradus În cadru social și mai exact la postura ta, te definește... Și, ca să revenim la subiect, cine a venit În locul colonelului Zdup? Prima reacție a fost o privire tresărită, ca În momentul unei explozii... Profesorul asista la trecerea celui din fața sa prin nesfârșite stări de neliniște și panică
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
spitalului. ― Nu te Întreb de ce, fiindcă nu-i frumos să te bagi Între prieteni și, unde mai pui, foști colegi de școală - a răspuns Despina zâmbind. ― Acum spune-mi de ce ai venit la mine, Despi? ― Voiam să te văd În postura ta de șef al clinicii, fiindcă asta Îmi dă sentimentul responsabilității și mă face să-mi adun mintea... Știi doar că astăzi am o misiune grea... ― Știu, Despi, dar te vei afla În compania unor oameni care știu ce trebuie
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
nu mai arătau atât de dornici să copieze până în pânzele albe proiectul leninist-stalinist pus în operă în Uniunea Sovietică. De altminteri, dându-și pesemne seama că sărise destul peste cal și că dispariția "Genialului" de la Kremlin îl punea într-o postură nu tocmai favorabilă, Gheorghiu-Dej făcuse precaut un pas înapoi, cedând funcția supremă în partid lui Gheorghe Apostol. Chiar dacă tot el rămânea de facto conducătorul, mișcarea sa politică putea fi înțeleasă drept un semn că vremurile se mai îmblânziseră. Ca și cum tăișul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
cu figurile de stil ascultătoare la locurile potrivite, cu relatarea amplă, "spartă" de intervențiile dialogate ce dau vioiciune și savoare particulară, prin limba folosită. Se simte în el participarea la viața socială, dar asta nu-l îndepărtează nici o clipă de postura de observator, consemnator, moralist. Autorul se retrage din prim-planul acțiunii sau al relatării, el nu devine altceva decât un observator (analist), dotat cu răbdare, inteligență, discernământ, cunoștințe vaste, curiozitate, înțelegere, compasiune pe scurt, se dovedește înzestrat din plin cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
două ore de așteptare i s-au părut a fi două veșnicii... Sute nesfârșite de gânduri și amintiri i s-au derulat prin fața ochilor sub forma unor imagini cinematografice în alb și negru. Și a conchis că nu-și merita postura de cerb sub niciun chip, precum și faptul că Iosefina a deviat de la comportamentul normal din cauza unui puseu de orgoliu feminin, a unei crize nervoase motivate de scurgerea implacabilă a timpului care lasă urme adânci pe obraji și pe fire. Într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
mamei. Sosea mereu "la papion" și purta, indiferent de anotimp, o eșarfă de un roșu pal, simbol, nu știu de ce, al "virtuții, vigorii și responsabilității", după cum aveam să pricep mult mai târziu. Pe unchiul Grătărel l-am cunoscut într-o postură puțin obișnuită: era îmbrăcat în niște haine cu dungi, dintre acelea pe care le purta, zâmbind, și nea Onuț. Numai că unchiul era străjuit și de doi milițieni grijulii, care-l ajutau să treacă prin aglomerația de panaramă a unei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
în viscere, căci parcă se vedea la o răscruce mare, în fața căreia și cel mai temerar drumeț ar fi fost pus în cumpăna dificultății multă vreme. Dar viața nu se termină cu prima dezamăgire avută. Dimpotrivă, găsindu-se în această postură, uneori ea se înverșunează și mai tare să continue. Iar Osvald avu norocul de a-și da seama repede de lucrul acesta atât de important pentru liniștea lui, încât nu pregetă deloc a-i asculta îndemnul și a-l aplica
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
este călăul tău, tu îi ești victima. De câte ori, oare, o astfel de victimă s-a găsit în puterea de a și învinge călăul și de a scăpa? Aproape niciodată! Să te eliberezi, prin forțele-ți proprii, dintr-o astfel de postură apare întotdeauna aproape ca un miracol în văzul celor mulți și sceptici. Acum, mi-am dat seama: libertatea înseamnă locul unde sufletul tău nu stă deloc stingher. Vreau afară!” Ei bine, da, cititorule, într-adevăr, ea voia afară, dar încă
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
un neîncrezător, un nesociabil și un ursuz, dar, deși cunoștea lucrul acesta bine, nu se obosea deloc să-l schimbe; n-avea de ce. În fond, cu cât ești mai necomunicativ, cu atât pari mai filosof, nu-i așa? Iar această postură chiar îl prindea de minune, căci aproape întotdeauna, atunci când te uitai la el, îl vedeai meditativ și adânc căzut pe gânduri; părea mereu că așteaptă ceva, și mereu aștepta îndelung și liniștit; de fapt, el chiar ura încrâncenat așteptarea, dar
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
-l bruscheze pe celălalt și acceptă să se situeze pe o poziție de inferioritate. Unde se văd cel mai bine aceste lucruri dacă nu în limbaj? Pagini captivante sunt consacrate relațiilor dintre individ și realitate prin intermediul limbii: individul adoptă o postură pasivă și contemplativă, se "topește" într-un subiect colectiv. Mergem mai departe. Nu puteau lipsi considerațiile privind ritualul ceaiului, adevărat balet al gesturilor și al vorbelor. Tot un dans subtil și hieratic este limbajul hiperpoliticos, utilizat în orice împrejurări, oricât
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
a liniilor ce construiesc cu răbdare spațiul geometric al încăperii, pășește cu bubuituri pe bambusul ce se retrage în el, căutând adăpost sub pașii ei triumfători. Ea aduce cu sine două-trei pernuțe pentru a se putea așeza pe jos. Seiza, postura tradițională japoneză, cu picioarele îndoite sub șezut, spatele drept, mâinile încrucișate cuminte pe genunchi, o refuză din start pe femeia celeilalte Asii, care se așază cu picioarele într-o latură, în ceea ce Andrei Pleșu a consacrat deja sub numele de
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
ce susțineau practica arderii cadavrelor. Odată cu trecerea sa în tabăra cremaționistă Șerboianu începea colaborarea nu doar cu revista Flacăra Sacră, unde a publicat mai multe articole, ci propriu-zis și activitatea sa ca preot la crematoriul cu același nume. O asemenea postură, după cum voi sublinia, "încununa" definitiv stigmatizarea sa de către mediul ortodox al epocii, fiind astfel și mai puternic luat în colimator. Calinic Popp Șerboianu mai merită menționat și cu o altă latură a preocupărilor sale. Bunăoară, îl regăsim menționat sub numele
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
e frică de pulverizatorii idealurilor unei națiuni; [...] care nu-și dau seama că, cu picioarele sau în noroi, trebuie să privească necontenit spre cer, de unde vine adevăratul ideal și singura fericire statornică"172. În consecință, arhimandritul își asuma pe deplin postura cremaționistă, înțelegând-o ca o formulă a simplității, ca o expresie a libertății și adevăratei credințe, în lumina lui Hristos. El își asuma astfel o postura de martir: Scriu aceste rânduri pentru puținii oameni inteligenți, iar nu pentru aceia, care
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
adevăratul ideal și singura fericire statornică"172. În consecință, arhimandritul își asuma pe deplin postura cremaționistă, înțelegând-o ca o formulă a simplității, ca o expresie a libertății și adevăratei credințe, în lumina lui Hristos. El își asuma astfel o postura de martir: Scriu aceste rânduri pentru puținii oameni inteligenți, iar nu pentru aceia, care m-au pus la stâlpul infamiei, fiindcă am ieșit din bârlogul lor tradiționalist, slujind la acest Crematoriu și devenind un adevărat cetățean al patriei mele și
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
Calinic I. Popp Șerboianu era cel mai potrivit să deslușească în sens cremaționist semnificația acestor sărbători și să transmită gândurile bune ale adepților cremațiunii către posibili lor simpatizanți, însă el nu a fost singurul care și-a asumat o asemenea postură, chiar dacă ceilalți nu aveau pregătire teologică 179. Mediația din 1938 se baza pe ideea mesajului prost interpretat al învierii lui Iisus și după nouăsprezece veacuri. Printre erorile de interpretare a acestui mesaj se număra și cea a imposibilității învierii datorată
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
de către cremaționiștii nord americani a fost autopercepția lor ca educatori ai poporului 181. Cremațiunea devenea astfel un instrument de educare, aspect pe care l-am identificat în cazul românesc încă din a doua jumătate a secolului al XIX-lea182. O asemenea postură este continuată și în perioada interbelică în România, mai cu seamă cu cât adepții incinerării au fost catalogați de detractorii lor ca reprezentând un spirit și o practică total străină spațiului mioritic. Prin urmare, nu trebuie să surprindă faptul că
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
România, mai cu seamă cu cât adepții incinerării au fost catalogați de detractorii lor ca reprezentând un spirit și o practică total străină spațiului mioritic. Prin urmare, nu trebuie să surprindă faptul că arhimandritul Șerboianu și-a asumat o asemenea postură, care conferea o dată în plus legitimitate și, implicit, o formă specifică de legalitate a acțiunii lor. În fapt, o asemenea idee încheia practic mediația sa asupra semnificației sărbătorii pascale din 1938, el vorbind în numele unui întreg corp al cremaționiștilor români
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
rigoare, chiar dacă Biserica interzisese acest lucru (trimiterea era implicită la Biserica Ortodoxă Română). Șerboianu credea că în asemenea caz preotul trebuia să oficieze serviciul religios, "deși în aparență se încalcă disciplina religioasă"194. Motivația era simplă, preotul își asuma "zelos" postura, aducând "la matca credinței pe mulți dintre cei vii" și zdrobind "idolul necredinței din inimile multora"195. Pentru exemplificare el recurgea la două exemple: cel al soldatului care pentru a-și salva patria încalcă ordinele eronate ale superiorilor și, pe
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
nu în carența sa ontologică, asemenea termenului fragil al unei activități fără de care s-ar cufunda fără întârziere în neant, ci ca masiva impunere a ceea ce deține, prin consistența sa proprie, puterea de a ne așeza vizavi de el în postura spectatorului adică a unei ființe funciarmente pasive cu privire la ceea ce îi este dat să contemple. Lucrurile stau astfel deoarece, așa cum sugerează primele noastre analize, sălașul operei nu este întâi de toate noema imaginară constituită dincolo de suport, ci subiectivitatea însăși, locul unde
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
de către sistem purcede încă din aceasta. O asemenea constatare aplicată mijloacelor de comunicare înseamnă că acestea nu pot fi înțelese pornind de la aparatura pe care o dezvoltă, ci doar de la ceea ce rezultă din ele de fiecare dată pentru viață, de la postura în care aceasta se găsește așezată în virtutea conexiunii sale cu ele. Chestiunea mijloacelor de comunicare și a televiziunii mai cu seamă cunoaște astfel o deplasare esențială: din locul obiectivității unde se expune în evidența aparenței sale ființa-instrumentală ca atare în
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]