3,550 matches
-
mult! V.M.: Noi vă mulțumim foarte mult! Și, sănătate să fie! Mulțumim! Mihail Rujoiu: Sănătate la toată lumea doresc!! Îmi este dor! Departe de tine, mă simt stingherit, De zâmbetul cald, al viselor reci, De umbre ce în veci ard pe poteci, De lutul cel cald ce formă își lasă, Îmi este dor de ai mei, Îmi este dor de a mea casă. Sunt singur aici, doar patul cel moale, Si albele flori rotunde ce zac Pe masa de lut, în triste
MIHAIL RUJOIU- IN PRAGUL LANSARII A DOUA VOLUME DE POEZIE! de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 794 din 04 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345583_a_346912]
-
o aud, Simt cerul peste lume cum se îmburdă Din Satul meu și până către sud. Se face dimineață, pe coline Mai umblă noaptea rătăcind hai-hui Și-așa mi-e dor să vin acum la tine, Dar nici un drum, nici o potecă nu-i! Vremelnicia vieții nu mă lasă, Mă simt legat cu trupul de târziu, Acolo-n Munți e vremea pentru coasă Și ierburile încă mă mai știu... ODIHNA CUVINTELOR „Mai lasă cuvintele să se-odihnească...” Te-am auzit dimineață, în
POEME DE VARĂ de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 907 din 25 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345648_a_346977]
-
și l-a iubit și, mai presus de toate, i-a dăruit doi copii minunați. Sigur, această pierdere generează stări de neliniște, confuzie, dezechilibre create de un gol imens: “Nu-mi regăsesc echilibrul / și bâjbâi în mersu-mi nesigur / pe-nguste poteci, lipsite de soare, / ori umed drumeag pe care merg singur...” încercând zadarnic să se refugieze tot într-o formă de suferință mascată - în oarecare măsură, uitarea! Firește, nu este simplu de trecut peste astfel de trăiri; așa cum spune poetul “Când
MĂRGĂRITARE LIRICE, MĂRGĂRITARE CARE VINDECĂ! de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1006 din 02 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345664_a_346993]
-
Autor: Ion Ionescu Bucovu Publicat în: Ediția nr. 787 din 25 februarie 2013 Toate Articolele Autorului noaptea cad stele-n ruină pe boltă câte una se-anină, se-aude cu glas nepătruns un clopot sub cerul de sus, calea lactee, potecă de drumuri, se vede prin aburi și fumuri, în noapte suntem doar singuri, cuprinși de sălbatice friguri, se strecoară lumina subțire și naiuri, și harfe, și lire se-aud încet urcând către cer cu îngerii până ce pier. frunze coboară în
SIMFONIE de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 787 din 25 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352054_a_353383]
-
De jocul lor, o viață mă desparte Arde focul în bucătărie Poștașul îmi aduce o scrisoare Dar lenea mea-i așa de mare, Și-mi gătesc de foame o iahnie O turmă paște vizavi pe deal O fătucă saltă pe potecă: Spuneți voi, care bibliotecă Mai ascunde-așa un ideal?! Și-aș vrea să mai lungesc nițel șederea. Însă mă opresc Că vine vremea să-ngrijesc O bubă la un degețel Ce pace-n jurul meu respiră Natura-n care m-
PRIMĂVARĂ BRUSC de ION UNTARU în ediţia nr. 788 din 26 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352072_a_353401]
-
De jocul lor, o viață mă desparte Arde focul în bucătărie Poștașul îmi aduce o scrisoare Dar lenea mea-i așa de mare, Și-mi gătesc de foame o iahnie O turmă paște vizavi pe deal O fătucă saltă pe potecă: Spuneți voi, care bibliotecă Mai ascunde-așa un ideal?! Și-aș vrea să mai lungesc nițel șederea. Însă mă opresc Că vine vremea să-ngrijesc O bubă la un degețel Ce pace-n jurul meu respiră Natura-n care m-
PRIMĂVARĂ BRUSC de ION UNTARU în ediţia nr. 788 din 26 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352072_a_353401]
-
vremurile.” „ Da unchiule Badea, așa este ... Deci, vreau să-ți vorbesc despre comoara din Bulz”. „Te ascult ... ” „ Prada se ridica la nouă poveri. Aceasta a fost dusă în munte, în locul numit Bulz. Am potcovit caii invers, am urcat pe niște poteci ascunse, iar după aceea am aruncat caii în prăpastie. Am îngropat comoara într-un loc unde se află o potcoavă în stâncă. De acolo privind spre munte numeri zece pași la dreapta și sapi”. Aceste lucruri mi le-a povestit
COMOARA DIN BULZ DE CONSTANTIN GEANTĂ de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1342 din 03 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/352192_a_353521]
-
sfioasă adunând tăceri... Buzele ce-s strânse au făcut și riduri, Unde ești tu oare? Ai rămas în ieri? Și-au crescut din iarbă parcă niște ziduri. Țipătul acesta este unul mut..., Inima îl știe, sinele-l cunoaște, Am făcut poteci în necunoscut Ochii au găsit zările albastre. Toaca rugăciunii sună a trezire, Toamna vine grabnic cu alai de flori, Pe poteci de gând străjuiesc castanii Doar cu amintiri calde mă înfiori. Se topesc ghețarii din Alaska noastră Sania e trasă
M-AM TREZIT de CAMELIA CRISTEA în ediţia nr. 1330 din 22 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/352237_a_353566]
-
crescut din iarbă parcă niște ziduri. Țipătul acesta este unul mut..., Inima îl știe, sinele-l cunoaște, Am făcut poteci în necunoscut Ochii au găsit zările albastre. Toaca rugăciunii sună a trezire, Toamna vine grabnic cu alai de flori, Pe poteci de gând străjuiesc castanii Doar cu amintiri calde mă înfiori. Se topesc ghețarii din Alaska noastră Sania e trasă de câinii știuți, Par așa grăbiți..., se întorc acasă, De un bici de viscol, parcă sunt loviți. Într-un clocot surd
M-AM TREZIT de CAMELIA CRISTEA în ediţia nr. 1330 din 22 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/352237_a_353566]
-
pe podele Și un set de acuarele, Iar catifelate șoapte, Parfum de Regină de noapte Aripi bine își întinde, Cântec - vechile colinde, Feerie în trei acte Strict compacte. Cinci tablouri verticale, Inegale - Perspective ancestrale - Teatru și pinacotecă; Doarme umbra pe potecă ! Adrian Simionescu Referință Bibliografică: Tablouri verticale / George Nicolae Podișor : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 313, Anul I, 09 noiembrie 2011. Drepturi de Autor: Copyright © 2011 George Nicolae Podișor : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este
TABLOURI VERTICALE de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 313 din 09 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356288_a_357617]
-
desface Și viața își urmează plânsă cursul. Trec păsările peste-un ochi de apă Ca niște fluturi galeș dormitând În aerul retoric respirând Ca un cutremurat ușor de pleoapă. Tu cea ascunsă-n clipele virgine, Cea rătăcind o viață pe poteci Prin umbra din aleea mea să treci Ploaie de vară cu miresme fine. (7) Georgeta RESTEMAN: SĂ NU LĂSĂM ÎN PĂSĂRI ÎMBUFNAREA Să nu lăsăm în păsări îmbufnarea Sortite sunt să zboare spre 'nălțime Cuibar clădind în stropi de curățime
POEME ÎN OGLINDĂ (II) de ION VANGHELE în ediţia nr. 410 din 14 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/356298_a_357627]
-
odinioară un “Răvaș iubitului Moș Crăciun” - pe care l-a dat poștașului să-l expedieze dar nu a știut să-i pună și adresa. Cu multă sensibilitate, autoarea ne povestește despre “pasărea rănită” pe care a găsit-o pe o potecă. Ea se târa pe zăpadă fiindcă avea o aripă frântă. Ducând-o în casă și dându-i îngrijiri s-a împrietenit cu aceasta și în primăvară, după ce pasărea s-a vindecat, i-a dat drumul pe fereastră, fapt ce a
CRONICĂ DE CEZARINA ADAMESCU de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 313 din 09 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356315_a_357644]
-
câmpii, pietrele toate / Se ascund sub fulgi mărunți, / De-au ajuns plopii cărunți. / În pădure, la izvoare, / Se pierd mândre căprioare; / Geru-i mare, omătu-i des, / Cai sălbatici își dau ghes. Pe sub cetin-argintie, / Îmbrăcată-n stele-o mie, / Lupi aleargă pe poteci / Albe, fragede și reci, / Iar o mierlă zgribulită/ Car-o poamă veștejită, / Prin zăpada viscolită / Pare-o umbră aiurită”. Priveliștea, deși feerică, ar putea provoca fiori de teamă, dacă în casă nu ar fi atmosferă de sărbătoare: “Dar în case
CRONICĂ DE CEZARINA ADAMESCU de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 313 din 09 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356315_a_357644]
-
cîmp fără margini groapa de gunoi - în fiecare baltă din nou tot cerul cu ochii cîrpiți pas de jogging în lesa pekinezului cadența largă-a coasei prin iarba crudă - ulciorul la umbră lăcustele-n lan - cosașii ațipiți în umbra dudului poteci de munte - mireseme, cîte lumini și cîte umbre maci aprinși în grîu - peste rapița-n floare o umbră de nor noapte albă - în zori, cu cireșe la urechi luna mahmură cer acoperit - lumina convertită toată în frunze furnicile trec drumul
AUTORI ROMÂNI DE HAIKU, CORNELIU TRAIAN ATANASIU de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 263 din 20 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356508_a_357837]
-
ORĂ 18,30 *Vânt și pietre țărâna arsă - ecoul corului rus *Iminentă moarte - munți văduviți de lumină din verde *O codobatura pe un cablu face semne din coadă *Copac despuiat - doi soldați într-o groapă împart țigară *Urmând cu strictețe poteca - în depărtare - împușcături *Așteptând sub o stâncă - soldatului îi mijește mustață *Ținut putrezit - soldații măsoară din pași munții stâncoși *Cu fiecare pas vieți valorând puțin devin prețioase *Copac schilodit stânci cu forme sinistre - vii - doar soldații *Nici strop de verde
GRĂNICERI ÎN TADJIKISTAN de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 264 din 21 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355859_a_357188]
-
Iubita mea de rouă în noi iarăși plouă Iubita mea de apă din noi guguștuci s-adapă Iubita mea de cântec îți simt viitoru-n pântec Iubita mea de polen ne trage spre Pol un ren Iubita mea de floare în potecă luna ne răsare Iubita mea de petală în jocul meu ești vestală Iubita mea de cărare ochi-ți sunt streașină la zare Iubita mea de gând ne-mpăcat așteptare-mi ești când sunt plecat Iubita mea de fulger te simt pe
FULGERUL DE PE UMĂR de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 264 din 21 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355855_a_357184]
-
Iubita mea de rouă în noi iarăși plouă Iubita mea de apă din noi guguștuci s-adapă Iubita mea de cântec îți simt viitoru-n pântec Iubita mea de polen ne trage spre Pol un ren Iubita mea de floare în potecă luna ne răsare Iubita mea de petală în jocul meu ești vestală Iubita mea de cărare ochi-ți sunt streașină la zare Iubita mea de gând ne-mpăcat așteptare-mi ești când sunt plecat Iubita mea de fulger te simt pe
FULGERUL DE PE UMĂR de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 264 din 21 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355855_a_357184]
-
Iubita mea de rouă în noi iarăși plouă Iubita mea de apă din noi guguștuci s-adapă Iubita mea de cântec îți simt viitoru-n pântec Iubita mea de polen ne trage spre Pol un ren Iubita mea de floare în potecă luna ne răsare Iubita mea de petală în jocul meu ești vestală Iubita mea de cărare ochi-ți sunt streașină la zare Iubita mea de gând ne-mpăcat așteptare-mi ești când sunt plecat Iubita mea de fulger te simt pe
FULGERUL DE PE UMĂR de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 264 din 21 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355855_a_357184]
-
uit asfaltul, Să admir din nou înaltul. Să merg iarăși prin pădure, Frunza freamăte ușure. Grauri , gaițe și presuri, Basme, vechi povești, eresuri. După umbră să știu ora, La-ndemâna tuturora, Clipa să-și suspende zborul Șisă murmure izvorul. Bat potecile alene, Din poieni culeg catrene, Vântur frunzele uscate, Pace și singurătate. Lapidar și analitic: Parc-aș fi în neolitic! Gândul străpungând mistere, Pașii uriași prin ere. Adrian Simionescu Referință Bibliografică: Evadare, de Adrian Simionescu / George Nicolae Podișor : Confluențe Literare, ISSN
EVADARE, DE ADRIAN SIMIONESCU de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 272 din 29 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355913_a_357242]
-
toamna va deveni pentru tine simplă trecere a timpului către nimicul unei ierni obișnuită a fi de gheață pentru flăcările ce ard veșnic într-un cuib de gânduri curate. nu mai știu cum am lăsat să curgă izvorul iubirii spre potecile pașilor tăi. cred că a evadat, vrând să-mi umple fisurile dălților cu apa vie a cuvântului înainte ca modelarea, smulgerea, dezvăluirea sensurilor ascunse sunetelor să devină gesturi. mai rătăcesc și acum printre pietrele albe ale timpului tău, căutându-te
CARTEA CU PRIETENI XV- ANNE MARIE BEJLIU de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 272 din 29 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355925_a_357254]
-
III - Virginia Popescu noapte senină - umbre sub tei în floare iscoadă luna Locul III - Valeria Tamaș șanțul prăfuit - piciorul-cocoșului pâlpâie-n amurg Mențiune - Henriette Berge Amurg de toamnă - o pată de rugină printre zorele Mențiune - Victoria Chitoveanu O fulguială acoperind poteca - croncănit de ciori Etapa 68 - 9 III 2009 Locul I - Virginia Popescu amiază pe câmp - în depărtare un cal păscându-și umbra Locul II - Corina Ion fusta țigăncii - dintr-o dată grădina mai înflorată Locul III - Gabriel Iordan Dorobanțu Noapte senină
ROMANIANHAIKU de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 244 din 01 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355989_a_357318]
-
În amiaza aceasta Dumnezeu a vărsat Călimara cu cerneală galbenă peste oraș, Se colorase totul de parcă ar fi pictat Un tablou de toamnă adunată pe făraș. Frunzele se topiseră de atâta culoare Se scurgeau ca un fluviu în parc pe poteci Iar noi eram lumânări aprinse de soare Să-ți luminăm drumul când prin ziuă treci. 26 august.2011 Geoagiu Nucul dintre două veacuri Trebuie să mă întorc la nucul meu... E prânzul și dealurile mă sfătuiesc Cu liniștea,cu zilele
ZIUA LUI DUMNEZEU de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 243 din 31 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/356047_a_357376]
-
toamnă... peste toamnele de ieri. Mi-e toamna, soră geamănă... și-n doi Am tot trecut de-atâta timp prin vreme, Ea m-a-nsoțit iar eu i-am scris poeme, Cântându-i bogăția prinsă-n ploi. Am hoinărit pe drumuri și poteci... Eu, un umil... și ea, mărită Doamnă... Și n-a uitat, nicicând, să-mi fie toamnă. Mi-e toamnă... și pe anul șaptezeci. Referință Bibliografică: Mi-e toamnă... peste toamnele de ieri / Marin Bunget : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr.
MI-E TOAMNĂ... PESTE TOAMNELE DE IERI de MARIN BUNGET în ediţia nr. 2090 din 20 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/356073_a_357402]
-
Așa cum se curăță într-un cuptor zgura de pe un metal prețios, așa trebuie să se curețe și sufletele noastre prin suferința meritată de fiecare. După părerea mea, în viață nu există decât două drumuri. Este unul strâmt, să zicem o potecă și, ea duce în vârful muntelui. Asta înseamnă urcuș continuu. Și mai este unul larg, larg de tot care coboară întruna și nu se oprește decât în fundul prăpastiei. Dacă s-ar întreba fiecare: eu pe care din aceste două căi
PUSTNICUL de ION UNTARU în ediţia nr. 449 din 24 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354695_a_356024]
-
ramifică un drum la stânga spre masivul muntos. După câțiva kilometri pătrunzi într-o vale răcoroasă, pe lângă râu, apoi drumul se desfășoară în serpentine spectaculoase până la Bâlea Cascadă. Aici turistul poate face un popas la restaurant dar și o plimbare pe poteca turistică până aproape de cascadă. De undeva de sus, de pe stânci, un puhoi de apă se revărsă în gol, creând în jur o zarvă asurzitoare ce se înălță către crestele ce plutesc printre norii de ceață. Curentul de aer format de
TRANSFĂGĂRĂŞANUL ŞI SPLENDORILE SALE de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 877 din 26 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/354934_a_356263]