2,294 matches
-
se-ascunse, Insă aicea sferele-i348 cerești și ¶4 Din Enion sămînță vieții se revarsă, iar moartea e în toate mădularele-i, Si înghețate-n pîntecul lui Tharmas aleargă rîurile chinului lui Enion. El tremurînd culcatu-s-a, umflat de tot potopul, înăbușindu-se în suferință. ¶5 În stînci crăpate deschizîndu-se, amestecîndu-se-mpreună ei se unesc în arzătoare suferință 349, Amestecîndu-și beznă cea grozavă 350 cu tandrele ei mădulare; apoi spre nalturi ea pluti, Țipînd peste ocean: minune luminoasă-n fața căreia natură
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
altele, ale altora) vor fi luate cu timpul În seamă. În rest, multă sănătate, pace și liniște. Și, vorba bunicii - fie-i țărâna ușoară -, să de-a Dumnezeu să nu fie război, să nu vină vreo molimă, să nu fie potop, secetă și... să nu ne calce hoții și tâlharii! 13.5. Trăiri, bucurii, lacrimi Gara de Nord, București, Într-o zi obișnuită. Staționare cât se poate de scurtă, căci, nu-i așa, vrei să ajungi cât mai repede acasă. Decor palpitant, tranziență
Educația. Iubire, edificare, desăvârșire by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/1951_a_3276]
-
imperiul celor două Buchan-Buller2; așa Încât acum nu le mai separă decât un picior, o biată peliculă de Pământ care va fi În curând și ea străpunsă: și atunci vom avea parte de un veritabil Infern al Apelor, mai mare ca Potopul lui Noe! Sau aș putea mai bine să le numesc două Mașini Electrice nelimitate și cu adevărat unice (puse În funcțiune de „Mașinăria Societății”), cu baterii Încărcate cu energie electrică de valoare opusă: Salahorismul ar fi Negativul, iar Filfizonismul este
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
zeilor, a omului și a tot ceea ce este viu (apocalipsa): acest proces poate conduce la reinstaurarea haosului primordial sau la o reașezare a lumii; ea este acum purificată, fie printr-un gest cosmogonic (zămislirea oamenilor de către Deucalion și Pyrrha, după potopul trimis de Zeus pentru a pedepsi „generația de bronz”), fie prin „Judecata de Apoi” (care evaluează faptele săvârșite de oameni și zei) și prin instaurarea lumii eterne, paradisiace. În multe sisteme mitologice, culte și religii, acest fapt apare ca o
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
de fluviu. Dar astăzi s-a dovedit cât de târzie este această descindere a slavilor-"până pe la anul 600, așezările slave, nici acelea prea vechi, sunt pe malul stâng al Dunării" (Iorga). Astfel, elementele romanice erau acolo unde mai târziu "potopul slav" a înecat totul, adică a acoperit cu deprinderea unei limbi noi pe locuitorii care nu mai arătau interes pentru administrația imperială și istoria romană. Un izvor bizantin, Pseudo-Caesarius prezintă față în față pe "sclavini" și physoniți, numiți și "danubiți
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
, Lena (18.VI.1909, București), prozatoare. Este fiica Julietei (n. Potop) și a lui Constantin Constante, profesor. După ce urmează școala elementară de la „Pitar Moș” și Liceul „Regina Maria” în București, face studii universitare la Școala de Arte Frumoase, unde îl are profesor pe Dimitrie Gusti. A participat, împreună cu Mircea Vulcănescu, Henri
CONSTANTE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286364_a_287693]
-
de Casablanca, București, 1984; Aleargă pentru viața ta, București, 1985; Au fost ca niciodată, București, 1987; Când toca la Radu-Vodă, București, 1992; Români, vă ordon să stați la coadă!, București, 1997; Te rog mai trăiește puțin, București, 1998; După București, potopul..., București, 2001; Vedeta. Eseu în psihologia multimedia, București, 2001; Stand by, București, 2002. Repere bibliografice: Mircea Iorgulescu, Mircea Constantinescu, „Cancerul blond”, RL, 1970, 15; Nicolae Balotă, Mircea Constantinescu, „Smog”, RL, 1971, 23; Mircea Iorgulescu, Mircea Constantinescu, LCF, 1974, 45; Alex.
CONSTANTINESCU-7. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286374_a_287703]
-
sfinte; / Te uită cum ninge Decembre... Nu râde... citește-nainte. // E ziuă și ce întuneric... / Mai spune s-aducă și lampa - / Te uită, zăpada-i cât gardul, / Și-a prins promoroacă și clampa. // Eu nu mă mai duc azi acasă... Potop e-napoi și-nainte, / Te uită cum ninge Decembre, / Nu râde... citește ’nainte.” Mai sunt în acest spațiu liric de securitate/insecuritate, amurgurile violete, zăvoiul violet, copacii albi, copacii negri, foșnetul toamnei, din nou apusul de toamnă violet sau de
BACOVIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285530_a_286859]
-
apărea în fotografiile din cele mai vechi albume ale bunicii. Acostând în barcă la zidul unei clădiri, el proptea o scară și se cățăra spre o fereastră de la etajul întâi. Era Vincent, unchiul Charlottei și reporter la Excelsior. De la începutul potopului, străbătea astfel străzile capitalei în căutarea evenimentului-cheie al zilei. Hrana rece a președintelui era un astfel de eveniment. Și chiar din barca lui Vincent era făcută fotografia aceea năucitoare pe care o cercetam pe o tăietură de ziar îngălbenită: trei
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
soția lui. Perechea imperială, înconjurată de elita Republicii, a fost cea care ne-a călăuzit prin Paris... Câțiva ani mai târziu, aveam să aflăm adevărata cronologie a acelei vizite auguste: Nicolae și Alexandra veniseră nu în primăvara lui 1910, după potop, ci în octombrie 1896, adică mult înainte de renașterea Atlantidei noastre franceze. Însă prea puțin ne păsa de logica aceasta reală. Pentru noi conta doar cronologia lungilor istorisiri ale bunicii: într-o zi, în vremurile lor legendare, Parisul se ivea din
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
Deci recomandările acelea le sublinia cu creionul roșu șeful. - Nu v-am găsit actele, a spus el intrând. Charlotte a isistat. Ceea ce s-a întâmplat atunci a fost pe cât de neverosimil, pe atât de logic. Șeful a scuipat așa un potop de înjurături, încât, chiar și după cele două luni petrecute în trenuri ticsite, a rămas înmărmurită. El continua să o apostrofeze, pe când ea înșfăca deja clanța de la ușă. Apoi, apropiindu-și brusc fața de a ei, i-a suflat: - Pot
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
pătate cu cerneală... Nu ne-am remarcat teama - gălăgia asurzitoare a tunetului a alungat orice gând cu violența. Trombele de apă ne-au izolat în mărginirea tremurătoare a trupurilor noastre. Ne simțeam cu o intensitate crescândă inimile dezgolite, înecate în potopul care amesteca cerul cu pământul. După câteva clipe, a strălucit soarele. De sus, de pe mal, contemplam stepa. Lucitoare, fremătând de o puzderie de stele irizate, parcă respira. Am schimbat o privire surâzătoare. Charlotte își pierduse baticul alb, părul ud îi
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
apusene și nu lăsau puterea Semilunei să-și Întindă mai departe valurile-i cotropitoare. Pentru fericirea poporului nostru, pe vremea aceea, Domn În Țara Românească era Mihai Viteazul, una din cele mai eroice figuri din istoria omenirii. Văzând el ce potop de oaste vine asupră-i și cugetând că o luptă În câmp deschis nu e cu putință, se retrase la câteva ceasuri departe de Giurgiu, pe valea Neajlovului, la locul numit Vadul Călugărenilor. Aici, drumul spre București trecea printre două
Istoria românilor prin legende şi povestiri istorice by Maria Buciumaş, Neculai Buciumaş () [Corola-publishinghouse/Science/1126_a_1952]
-
se scaldă, Turnuri negre de cetate ca făclii ei le aprinde Și lui Muhamed în arme * ca făclii i le întinde Numai negri nouri cerul, arde grindă, cade ușă, Pe oraș căzu o ploaie de scântei [și] de cenușă. Din potopul cel de flăcări se înalță din ruine, Neatins, palatul mândru de-mpărați, ca o minune, Cu-a lui bolte arcuite, cu zidirea lui [cea] veche. Cum sosi Mohamed [---] și Cetatea fac pereche. Și pe tronul cel de aur Muhamed stătea
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
oțăriții români acea aprigă ură contra grecilor, care trecu ca o nefastă moștenire, prăsindu-se prin neîntreruptă cultură, asupra urmașilor acestor din urmă și se descărcă înfiorătoare în sângeroase drame de persecuțiune în principatele dunărene, întemeiate în cursul acelui veac. Potopul nimicitor al românilor și al cumanilor, în contra căruia nu mai cuteza să vâslească nimenea, se rostogoli de atunci fără a găsi împrotivire asupra orașelor Perinthus și Daonion, tîrî cu sine în robie populația de orice vrâstă și de orice sex
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
stăpânitor escelent, pre cât de nobil și de înțelept pre tot atât de viteaz și cavaleresc, iubitor de oameni și blând, dar puternic și întreprinzător totodată sau, cum zice un istoric turcesc "un Noe care mântui mult primejduitul chivot al împărăției din potopul tătarilor și din stâncile dezmembrării". Nu era greu de prevăzut că, față c-un asemenea principe cu mult superior și după cea din urmă complicare, neatârnarea Valachiei va sta la grea cumpănă. Și-ntr-adevăr în anul 1413 Mahomed și dete poruncă
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
este cel care roade furcile (arborele) pe care se sprijină pământul, el este cel care ciclic fură (devorează) astrele și însemnele divine ale ordinii cosmice și tot el este cel care, „la vremea de apoi”, va distruge complet lumea prin potop de apă sau de foc. El este, ca în balada Antofiță a lui Vioară, stăpânul apelor (Vidros) fără de fund (în gr. „fără fund” = abyssos), stăpânul deci al abisului acvatic precosmogonic : Eu în Vidros m-am născut Și în Vidros am
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
ale unor credințe și practici rituale specifice sărbătorilor de iarnă. Dat fiind că aceeași mentalitate mitică operează la nivelul ambelor paliere, această relație simbiotică apare ca evidentă, chiar dacă, uneori, a rămas nesesizată de exegeți ai fenomenului. II. Legenda românească a potopului 1. Masa de fier De fenomenul mito-religios care a luat naștere în spațiul carpato- -dunărean odată cu pătrunderea creștinismului s-au ocupat o serie de cercetători. Majoritatea au consemnat și demonstrat originalitatea și complexitatea fenomenului. Sincretismul păgâno-creștin este rezultatul unui îndelungat
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
altul, zei sau eroi cu care (uneori forțat, alteori nu) au putut fi asimilați sau chiar identificați, este interesant în schimb de urmărit felul în care au fost preluate alte figuri biblice, care nu aveau corespondent în mitologia daco-română. Mitul potopului este unul universal, cu o arie imensă de răspândire (China, India, Orientul Apropiat, civilizația maya, America de Nord, Oceania etc.), dar relativ rar atestat în tradițiile arhaice europene : la greci (posibilă influență orientală) și la nordici, unde potopul este descris în două
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
în mitologia daco-română. Mitul potopului este unul universal, cu o arie imensă de răspândire (China, India, Orientul Apropiat, civilizația maya, America de Nord, Oceania etc.), dar relativ rar atestat în tradițiile arhaice europene : la greci (posibilă influență orientală) și la nordici, unde potopul este descris în două forme diferite - inundație cu sângele uriașului Ymir și acoperirea cu zăpezi (pro- babil o reminiscență din mitologia ariană, pentru că în Avesta este descris un fenomen mitic similar). Și la români sunt atestate legende privind distrugerea prin
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
mai mici și mai ascultători” (3, p. 137). Etnologul Romulus Vulcănescu (69, p. 427) a considerat că aceste legende sunt de sorginte locală, fiind generate de un „substrat mai vechi european sau indo-european al mitului care anticipează legenda iudeo-creștină a potopului lui Noe” (78). Pentru o discuție pole mică în această privință, vezi nota 125. De regulă, legendele și credințele populare românești referi- toare la potop au urmat modelul biblic al mitului. Totuși, modificări și inserții aparent gratuite și ilogice se
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
de un „substrat mai vechi european sau indo-european al mitului care anticipează legenda iudeo-creștină a potopului lui Noe” (78). Pentru o discuție pole mică în această privință, vezi nota 125. De regulă, legendele și credințele populare românești referi- toare la potop au urmat modelul biblic al mitului. Totuși, modificări și inserții aparent gratuite și ilogice se dovedesc a fi - așa cum vom vedea - semnificative, fiind justificate de o anumită mentali- tate arhaică autohtonă. Astfel, vrând Dumnezeu să „potopească” ome nirea, îl cheamă
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
de rumân [sic !], pre numele său Noe” (2, p. 153), și-l învață cum să-și construiască o corabie în care el, toți ai săi și câte o pereche din toate animalele vor fi singurii care vor scăpa de urgia potopului. - Dar eu ce mă fac, Doamne, ca să nu mă ia apa ? - Ia să te sui și tu în corabie. - Când ? - Când îi mânca pe masă de fier ! După ce construiește arca, lui Noe i se face foame, dar pentru că începuse să
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
unde să mănânce. „De aceea înfige o sapă cu coada-n pământ și cu leafa [= tăișul] în sus și se puse să mănânce pe ea. Atunci își aduse aminte că mănâncă pe masă de fier și deci o să fie un potop mare. De grabă își strânse din toate lucrurile de pe pământ și din semințe câte una și intră în corabie” (3, p. 132). Și a fost un potop mare, cum n-o să mai fie „cât o fi lumea și Ardealul”. în
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
aduse aminte că mănâncă pe masă de fier și deci o să fie un potop mare. De grabă își strânse din toate lucrurile de pe pământ și din semințe câte una și intră în corabie” (3, p. 132). Și a fost un potop mare, cum n-o să mai fie „cât o fi lumea și Ardealul”. în căutările mele nu am găsit acest motiv (sau vreunul similar) atestat în legende din afara arealului românesc. Până la proba contrarie, pot să consider că acest episod - inserat în
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]