7,476 matches
-
să simtă o undă de emoție în aparatul cardio respirator. Ca in povestea cu Tanta Si Costel... „Copii și tineri, respectați și prețuiți părul alb și înțelepciunea vârstnicilor! Ajutați-i să-și scoată din minte ideea că ei sunt o povară pentru familie și societate! Acordați-le sprijinul moral pentru a-și păstra demnitatea și încrederea în viața și destinul lor!“ Aceste fraze, scrise în limba de lemn a apelurilor adresate de autorități populației, sunt transcrise nu de pe un panou așezat
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
simpla rupere a frazelor și așezarea lor sub formă de versuri transformă proza (administrativo gazetărească) în poezie: ‹ „Copii și tineri, / respectați și prețuiți părul alb / și înțelepciunea vârstnicilor! /... / Ajutați-i / să-și scoată din minte ideea / că ei sunt / o povară pentru familie și societate! / Acordați le / sprijinul moral / pentru a-și păstra / demnitatea și încrederea/ în viața și destinul lor!“ (Îndemn) Alte „poeme“ cuprind nu apeluri, ci cugetări solemne și banale, dintre acelea cu care Costel încearcă să o uimească
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
după cum se vede, o febrilă activitate în poezia scrisă de Tincuța Horonceanu Benevic. Nu întâmplător, cartea ei poate fi povestită (am și povestit-o mai sus, pe scurt). Trebuie doar să răspundem la întrebarea „Ce face...?“. Ce face lumina? Poartă povara singurătății. Ce face urma pantofului pe trotuar? Doarme lipită de noapte. Ce fac portocalele? Zâmbesc. Ce face marea? Își târăște genunchii zdreliți. Și așa mai departe. Ce face poezia asediată de această activitate trepidantă? Iese pe furiș, în vârful picioarelor
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
îi place. Ceea ce simt și ce-a ieșit pe gură / Sădesc în glia poftelor buimace. Mă urmăresc, izbind când duhul tace, / Atâtea cazne prinse în armură.“ (Nu voi plăti doar răul ce-l voi face) „Printre grădini arzând îmi port povara / Ferind-o de a patimei prigoană. / Săgeți de foc pe frunte-mi pun coroană. / De glezna umbrei se atârnă vara. Mă zbat să scap și-a gândurilor toană / Înfige-n carnea tăbăcită gheara. / Îmi picură pe-un colț de geană
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
coroană. / De glezna umbrei se atârnă vara. Mă zbat să scap și-a gândurilor toană / Înfige-n carnea tăbăcită gheara. / Îmi picură pe-un colț de geană seara, / Și-n limpezi urme îmi sfințesc icoană.“ (Printre grădini arzând îmi port povara) În principiu, merită stimă un autor care promovează prin poezia sa un limbaj elegant, fie și emfatic, într-un moment de expansiune a „mizerabilismului“ în literatura română. Din nefericire însă, sonetele lui Adrian Munteanu sună solemn, dar nu emoționează. Iar
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
chip de înger, înfipt în lumina ochilor; vierme ronțăind sinapsele ca pe niște acadele din zahăr ars; vierme lingând coastele, molfăind pielea, niciodată singur pe dinăuntru, niciodată singur pe dinafară; vierme însămânțat în pântecele mamei. "Gata, poți duce și tu povara desfacerii!" spuneau ursitoarele și el a dus-o cât pentru toți desfrunziții din carne, a dus-o fără să o mai facă parte cu nimeni. Viermele a părăsit ochiul și osul, și pielea, și sângele. Viermele, cărare către satul bunicilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
Cine pe cine destramă fir verde? Doamne, tu ești cel mai bun oftalmolog, recomandă-mi dioptriile potrivite! Mamă, când erai grea, ai privit curcubeul în ochi, m-ai născut om singur. În icoană abia că distingea un cerc. Om singur. Povară pentru două perechi de umeri puternici. După el, altă singurătate și alta... Trei blesteme în vreme de secetă, trei guri de hrănit, trei suflete de încălțat, trei capete de acoperit, căciuli, sumane, cămăși, cizme, pâine... Erau trei copii. Primăvara, perechea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
la țărm, fără mine. Inima nu se domolește nici în zbor, nici în cuib, nici în fălcile lupilor. Cerule, deschide-te! Zborul este mai mult decât pasăre, decât gând, decât înălțare; zborul miroase a stea. Inima în ieslea animalelor de povară visează aripi... visează și numără din doi în doi, din trei în trei, din inimă în inimă, până când viața în sine devine un răstimp de prisos, un vid presărat cu sticlă pisată. Lumina ei, doar cât să ne strecurăm printre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
în parte dobîndită în experiență. "Savio" sau "sagio" înseamnă inteligent și inteligența nu se învață, e un dat. Poate fi înțelept cel care e și prudent, dar nu numai. Prudența e o virtute practică, înțelepciunea nu întotdeauna, dacă ea devine povară pentru purtătorul ei, om de rînd sau om de stat. Iar în secolul nostru se pare că omul de rînd, purtător al unei astfel de poveri, nu poate ajunge om de stat, cum, de altfel, nici autorul Principelui n-a
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
dar nu numai. Prudența e o virtute practică, înțelepciunea nu întotdeauna, dacă ea devine povară pentru purtătorul ei, om de rînd sau om de stat. Iar în secolul nostru se pare că omul de rînd, purtător al unei astfel de poveri, nu poate ajunge om de stat, cum, de altfel, nici autorul Principelui n-a ajuns. Precauția înseamnă, așadar, teoretic, puterea rațiunii de a prevedea efectul, finalitatea unor gesturi, alegînd soluția cea mai puțin rea ca fiind cea mai bună. Primejdia
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
-și asigura lor înșiși toată gloria victoriilor. Au procedat în felul acesta deoarece, neavînd un stat al lor și trăind doar din meșteșugul armelor, o infanterie puțin numeroasă nu putea să le aducă faimă, iar una numeroasă le era o povară pentru că nu aveau de unde să-i dea de mîncare. Iată de ce s-au mărginit la cavalerie, care fiind alcătuită dintr-un număr de oameni potrivit de mare, putea să fie bine hrănită și întreținută cu toată cinstea. Lucrurile ajunseseră atît
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
labil, mai schimbător decît mulțimea; e ceea ce Titus Livius, autorul nostru, și ceilalți istorici o spun fără încetare. Încercînd să apăr o cauză împotriva căreia s-au declarat toți istoricii, îmi iau poate o sarcină atît de dificilă, ori o povară atît de grea, încît voi fi obligat s-o abandonez neputincios, sau să-mi asum riscul de a fi copleșit de ea; dar orice ar fi, eu gîndesc și voi gîndi mereu că nu poate fi o greșeală să-ți
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
om sensibil și uman. Borgia nu pedepsea decît ca un tiran feroce. El l-a măcelărit, după aceea, pe sîngerosul Dorco, care-i îndeplinise atît de bine ordinele, pentru a se face iubit de popor, pedepsind organul propriei sale barbarii. Povara tiraniei nu se simte nicicînd mai grea decît atunci cînd tiranul vrea să îmbrace aparențele inocenței și cînd opresiunea se exercită la adăpostul legilor. Împingînd previziunea pînă dincolo de moartea Papei, care era tatăl lui, Borgia a început să-i extermine
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
e perfect pe lume și că nici un om nu e ocolit de greșeală și slăbiciune. Țara cea mai fericită este aceea în care indulgența reciprocă dintre suveran și supușii săi revarsă asupra societății acea blîndețe fără de care viața devine o povară, iar lumea o vale a nenorocirilor, în loc să fie un teatru al plăcerilor. CAPITOLUL XXVI [Despre diferitele feluri de negocieri și despre motivele care pot fi considerate juste pentru a purta un război] Am văzut, în această lucrare, falsitatea raționamentelor prin
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
șomajului ce a contribuit mult mai mult la reducerea ofertei de lucru decât la a-i dinamiza cererea, începem să punem serios problema oportunității de a facilita întoarcerea în activitate a unui mare număr de seniori (vârstnici), aceștia reprezentând o povară în creștere pentru colectivitate și având, la șaizeci și cinci de ani, ani lungi de viață în fața lor, dispunând de o experiență profesională sigură și prezentând adesea o stare fizică și mentală satisfăcătoare. Aceasta ar putea duce, la un moment dat, și
Demografie şi societate by Phillippe Barthélemy, Roland Granier, Martine Robert [Corola-publishinghouse/Administrative/1396_a_2638]
-
sistem depinde într-adevăr de fenomenul de path dependance (Pierson, 1994). Reforma nu poate fi decât progresivă, pentru că ea este determinată de configurațiile instituționale și păstrează o logică moștenită din trecut. Coalițiile de interese asociate sistemului prin repartiție sunt o povară politică suficient de ridicată pentru a împiedica o reformă în profunzime. Suedia este o excepție, dar țara se găsea, în 1998, într-o situație relativ favorabilă din punct de vedere al demografiei și al procentului de activitate. Diversitatea metodelor pentru
Demografie şi societate by Phillippe Barthélemy, Roland Granier, Martine Robert [Corola-publishinghouse/Administrative/1396_a_2638]
-
dea naștere unei îngreunări a cheltuielilor de sănătate motivată de deprecierea ineluctabilă a capitalului de sănătate individual. Totuși, pentru a analiza veritabilul impact al îmbătrânirii asupra cheltuielilor de sănătate, este necesar să amintim că îmbătrânirea individuală nu înseamnă îmbătrânire demografică. Povara sa potențială pentru sectorul de sănătate rămâne în realitate încă greu de aflat. Îmbătrânirea populației și îmbătrânirea individuală Cum s-ar putea defini bătrânețea? Termenii care o evocă sunt uneori în opoziție (senior vârsta a patra). Cum să i se
Demografie şi societate by Phillippe Barthélemy, Roland Granier, Martine Robert [Corola-publishinghouse/Administrative/1396_a_2638]
-
nemților de prin toate statele Europei călcate de Armata Roșie, unii oameni, mai slabi de Înger ori Întrezărind vreo șansă În plus, fugeau de condiția de german spre orice ieșire posibilă. Maghiaritatea li s-a părut multor șvabi sătmăreni o povară mai suportabilă decît germanitatea, mai ales că, la vestul României, se ridica asupra Pustei Panonice tot un regim de „democrație populară“. În acest talmeș-balmeș etno-politic, identitatea maghiară asumată li s-a părut mai puțin antisovietică decît cea germană, drept care și-
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
rufe la rîu atîta distincție, Încît nu s-a putut opri să nu le numească „stăpîne“ ca pe niște contese? Poate că da, luînd seama la puritatea chipului și la ținuta dreaptă ca o lumină a muntencelor coborînd coasta cu poveri pe creștet. Pentru orașul vecin, Baia Sprie, fondat tot atunci În aceleași scopuri, s-a găsit măcar un nume mai adecvat reliefului: Civitas de Medio Monte. Pe Erica am Întrebat-o Însă altceva: — Unde ai vrea să te stabilești În
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
a cerut Îngăduința s-o ajute. I-a lăsat un coș, dar străina l-a luat și pe al doilea fără nici o opinteală. Le purta cu ușurință, ca un bărbat zdravăn, și făcea niște pași lungi că cealaltă, acum fără poveri, abia se ținea după ea. — Da’ cum le poți duce atîta de lesne și cum poți fuji atîta de tare, nană dragă? — Am io, nană, puteri la care alții nici nu cutează a cujeta. Te ajut că și dumneta m-
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
păcătosului, iar pe de altă parte, capacitatea harului de a lucra și de a ierta, bunătatea harului. Aluzie clară la donatiști! Contraargument de bun-simț: ce se întâmplă cu creștinii care au primit botezul de mici, fără să fie conștienți de „povara harului” pe care o duc în suflet? Aceștia sunt excluși de la mântuire, din moment ce mintea lor nu era destul de coaptă atunci când au fost botezați? Alții susțin că păcatul iremisibil este orice păcat comis în mod conștient, deliberat. Contraargument: cine nu știe
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
luminat deodată în jur. Eram nisip pe vremea aceea și l-am înconjurat, așa, într-o pală de vânt, să văd cine e, cum de a ajuns singur în pustiu oamenii vin de obicei în pustiu cu animale mari, cu poveri și nu ca să stea, ci pleacă mai departe. S-or fi oprind ei în oaze, dar acolo unde venise el, nu era nici un fir de verdeață, fiindcă nu era nici un strop de apă... Nu mă gândisem până atunci la oameni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
că măgarul plânge" poate că așa era, dar când te uiți la soare, îți curg de frumusețe și lumină lacrimile, nu-i așa ? Nu mai știu altceva, decât că, atunci când s-a suit pe spinarea mea, n-am simțit deloc povara trupului său... Asta, fiindcă mi-am zis Regele era cu adevărat din lumină. Mă uitam la mulțimea care-și așternea hainele pe drum, ca regele să nu fie zguduit de drumul prost... Dar cum să zgudui lumina care mângâie tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
dar numai unul singur din noi îl află și-l poate transmite. Astăzi s-a împlinit ziua. Fratele meu a intrat în casă, iar noi am rămas să-l așteptăm. Mă uitam după el când intra. Părea că duce toată povara zilei pe umeri el, atât de vesel, fără griji, plin de bucurie, el, care atunci când râdea, râdea și soarele cu el, cu toți clopoțeii izvoarelor în glas el, un copil, de fapt, devenise brusc adult. Își dorise ca bunicul să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
atunci am mers mereu cu tatăl meu după El. "Luați asupra voastră jugul meu și învățați de la mine, că sunt blând și smerit cu inima și veți găsi alinare pentru sufletele voastre. Căci jugul meu este lesne de purtat, iar povara mea este ușoară" spunea El. Nu mi-a venit să cred. Cum adică, noi suntem oameni liberi, n-am fost niciodată sclavi! Cum adică "jugul"? Dar pe măsură ce repetam cuvintele Lui, în gând, simțeam ceva: se topeau lacrimile, se topea durerea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]