1,134 matches
-
a pus bazele unei sociologii ?tiin?ifice pe care a dotat-o cu instrumente de cercetare, cu o epistemologie solid? ?i mai ales cu un model explicativ � organicismul � care avea s? se dovedeasc? foarte fecund �n cadrul re�nnoirii teoriilor pozitiviste. Statistică moral? ?i judiciar? Expresia caracterizeaz? lucr?rile c�torva juri?ți ?i matematicieni care, �n jurul anului 1830, caut? s? introduc? �n studiul ?tiin?elor morale metodă ?tiin?elor fizice ?i naturale. Dintr-un anume punct de vedere, ace
by Charles-Henry CUIN, François GRESLE [Corola-publishinghouse/Science/971_a_2479]
-
recunoscut? � s? se impun? la sf�r?ițul secolului al�XIX-lea, curentele care i-au dat na?tere ap?reau foarte diverse prin inspiră?ie ?i prin con?inut. Dar, de la origine, ea mo?tene?te trei �tradi?îi� � pozitivist?, administrativ? ?i politic? � care mai �nt�i se ignor?, apoi merg al?turi, iar uneori se �nt�lnesc f?r? s? fuzioneze �ns? vreodat?. Aceast? eterogenitate, departe de a fi circumstan?ial?, va fi apreciat? aici că una din tr
by Charles-Henry CUIN, François GRESLE [Corola-publishinghouse/Science/971_a_2479]
-
dintre istorie ?i obiectul s?u. Una dintre figurile notabile ale acestei mi?c?ri este Wilhelm Dithey care, dup? ce face o lectur? atent?, chiar dac? par?ial?, a lui Comte, nu ezit? s? critice demersul acestuia ?i metodă pozitivist? folosind o argumenta?ie care d?inuie ?i azi. �ntr-o lucrare din 1883, Dithey �ncearc? s? elucideze natură ?i condi?ia a ceea ce el nume?te con?tiin?a istoric?, printr-o ambi?ioas? sintez? care reconciliaz? filosofia istoriei, a
by Charles-Henry CUIN, François GRESLE [Corola-publishinghouse/Science/971_a_2479]
-
care aminte?te Hauser? �n cazul Fran?ei, ea are �n spate o mi?care social? de anvergur? pe care s-a grefat o conjunctur? politic? ce a accelerat muta?iile �n curs. Detractorii au criticat ideologia scientist? ?i entuziasmul pozitivist la care au aderat oameni at�ț de diferi?i precum biologul Pasteur, istoricul Fuștel de Coulanges, chimistul Berthelot sau juristul Lyon-Caen, pentru a nu cîtă dec�ț c�teva dintre figurile de frunte. To?i ace?tia erau �nsufle
by Charles-Henry CUIN, François GRESLE [Corola-publishinghouse/Science/971_a_2479]
-
Mx (H x E)] (Wiese, 1924-1929). Sociologia are deci un statut intermediar �ntre �?tiin?ele spiritului� ?i �?tiin?ele naturii�. F?c�nd din individ unitatea de observa?ie empiric? a sociologului, von Wiese d? demersului s?u o orientare pozitivist? cu at�ț mai original? (?i, �n acela?i timp, măi marginal?) �n epoc? (Wiese, 1926) cu c�ț ea este �nso?it? de veleit??i de cercetare empiric? ?i de aplicare practic? sub forma teoriei organiz?rîi. R?mas
by Charles-Henry CUIN, François GRESLE [Corola-publishinghouse/Science/971_a_2479]
-
concep?iile sale vor face ?coal? �n Anglia ?i �n ??rile de Jos. ��Sociologia cunoa?terii (Wissenssoziologie) se na?te �n aceast? perioad? sub auspiciile filosofului Scheler ?i a germano-ungurului Karl Mannheim. La K�ln, primul reac?ioneaz? �mpotriva istoricismului pozitivist ?i a determinismului marxist disting�nd mai multe tipuri de cunoa?tere din care nici unul nu este superior altuia; �esen?a� lor r?m�ne imuabil? cu toat? pluralitatea ?i variabilitatea factorilor sociali care le determin? formele istorice, dar nu
by Charles-Henry CUIN, François GRESLE [Corola-publishinghouse/Science/971_a_2479]
-
produs vreodat? undeva, cu toate consecin?ele dezastruoase asupra unei imagini sociale at�ț de greu cucerite (Weiss, �n [52]). La c?derea fascismului mussolinian, sociologia disp?ruse aproape complet de pe scena intelectual? ?i ?tiin?ific? italian?: nici faimoasa criminologie pozitivist? de la sf�r?ițul secolului anterior, nici ?coală de sociologie a lui Pareto n-au avut posteritate �ntr-un univers ideologic fundamental ostil, dominat acum �ntrutotul de marxism. Doar inteligen?ia catolic? milanez? mai p?streaz? sociologia �n via??, iar apoi
by Charles-Henry CUIN, François GRESLE [Corola-publishinghouse/Science/971_a_2479]
-
Giddens, 1984) � ce r?m�n �nc? inoportune �n Fran? a. �n Germania, conflictele teoretice au fost agravate de opozi?iile socio-filosofice subiacente, iar disciplină a r?mas marcat? de puternice specificit??i regionale ce opun esen?ialmente tradi?iile pozitivist?, marxist? ?i fenomenologic? (Albert, 1987). Totu?i, un mo?tenitor al �?colii de la Frankfurt�, J�rgen Habermas [a c?rui controvers? cu neoparsonsianul Luhmann (1971) a r?mas faimoas?] renun?? la critică neomarxist? a �ra?iunii instrumentale� pentru a c
by Charles-Henry CUIN, François GRESLE [Corola-publishinghouse/Science/971_a_2479]
-
ordine a țării după modelul Europei: coduri pentru a introduce o asimilare a Legii, ceea ce este un fel de a iniția conștiința cetățeniei, căci Lege înseamnă anularea privilegiilor; școli și universități sîntem la începutul anilor 1860, marcați de crezul raționalității pozitiviste; o armată care să elibereze națiunea de riscurile unei distrugeri de către puteri externe; în sfîrșit, mici proprietari care să fie baza socială a puterii, clasă în ascensiune împotriva boierilor, grup de producători muncind pentru export, pătura sănătoasă a națiunii. Voluntarismul
by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
socialist-marxist, iar ruptura se consumă în timp ce socialiștii își formează propriul partid în 1893. Divergența privește referințele marxiste ortodoxe ale lui Dobrogeanu-Gherea. Stere, din propriile sale reflecții teoretice inspirate de revizionismul tezelor lui Bernstein opuse lui Engels, nutrite de o cultură pozitivistă și neokantiană, înțelege să salveze statul, națiunea și mica proprietate. Așadar, doi poli sînt esențiali în proiectul său: perenitatea și dezvoltarea micii proprietăți ca factori de progres și rezistența statului național ca garant al solidarității sociale și mediator între interesele
by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
1964. După eliberare, Noica lucrează la Centrul de Studii Logice din București, de unde se retrage în 1974 în apropiere de Sibiu, la Păltiniș, la mai bine de o mie de metri altitudine. Noica este purtătorul de cuvînt al condamnării modernității pozitiviste și tehnocratice. Retragerea și marginalizarea sa fac din el simbolul revoltei, polul unei rupturi aristocratice cu activismul cultural al administratorilor culturii din epoca Ceaușescu. Noica întruchipează un stil, o metodă de interogație, propunînd un crez cultural refondat: discipolii săi filosofi
by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
social. Acele teorii tradiționale care pretind că oferă o fundamentare a adevărului sau cunoașterea universală, dincolo de condițiile sociale, sau o metateorie ce oferă cheia pentru a trece dincolo de limitele altor teorii, au fost în mare parte respinse, ca și teoriile pozitiviste care consideră că știința asigură cale privilegiată către adevărul spre care ar trebui să aspire orice teorie. În privința pozitivismului, este general acceptat faptul că nu există ceea ce se cheamă "percepție imaculată", că actele de interpretare, de explicare, de cunoaștere sînt
Cultura media by Douglas Kellner [Corola-publishinghouse/Science/936_a_2444]
-
de proiectare folosite în domeniile fizicii și biologiei. Criteriul aleatoriu, grupurile de control și proiectele experimentale au devenit metode răspândite. Totuși, specialiștii au fost dezamăgiți curând, deoarece, în ciuda faptului că aflaseră multe lucruri, și-au dat seama că această abordare pozitivistă le limita, de fapt, punctul de vedere și din această cauză treceau cu vederea informații valoroase. În consecință, au apărut alte procedee științifice care s-au dovedit a fi aplicabile la investigarea în domeniul științelor sociale. Aceste procedee au primit
[Corola-publishinghouse/Science/2050_a_3375]
-
în general, aparțineau unei categorii numite cercetare calitativă. Reflecțiitc "Reflecții" Această întrebare este adresată, de obicei, de o persoană căreia i s-a spus că există un singur mod de a coordona corect o cercetare științifică, și anume o metodă pozitivistă, în care stabilim ipoteze, controlăm experimentul și apoi proiectăm rezultatele asupra unei categorii de populație. Datorăm multe lucruri tradițiilor metodelor științifice logice pozitiviste. Acestui stil de cercetare și de cunoaștere îi putem atribui descoperiri majore. De fapt, acest mod de
[Corola-publishinghouse/Science/2050_a_3375]
-
spus că există un singur mod de a coordona corect o cercetare științifică, și anume o metodă pozitivistă, în care stabilim ipoteze, controlăm experimentul și apoi proiectăm rezultatele asupra unei categorii de populație. Datorăm multe lucruri tradițiilor metodelor științifice logice pozitiviste. Acestui stil de cercetare și de cunoaștere îi putem atribui descoperiri majore. De fapt, acest mod de gândire este atât de tradițional și de predominant în Statele Unite, încât există persoane care nu știu că există și alte modalități de cunoaștere
[Corola-publishinghouse/Science/2050_a_3375]
-
formă numerică și a fost necesară adoptarea unui stil descriptiv. Un alt mod de a răspunde la această întrebare constă în a discuta dacă e bine să observi fără a controla. Răspunsul nostru ar putea arăta astfel: „În cazul cercetării pozitiviste, se pune accent pe dobândirea controlului. Intenția noastră în acest studiu a fost aceea de a observa, de a asculta, de a înregistra și de a raporta aceste puncte de vedere către publicul țintă. Deținerea controlului nu ar fi fost
[Corola-publishinghouse/Science/2050_a_3375]
-
procedee de analiză sistematice. Pe scurt, am urmat protocolul acceptat, pentru a asigura acuratețea și corectitudinea rezultatelor. Contexttc "Context" De fapt, de această întrebare se leagă decizia de a avea încredere în rezultate sau de a le critica. În tradiția pozitivistă, determinarea validității a fost un element important, deoarece se crease un test sau un instrument pentru a măsura ceva, iar uneori se măsura ce nu trebuia. În aceste studii cantitative, instrumentul era un înlocuitor al elementului care era măsurat în
[Corola-publishinghouse/Science/2050_a_3375]
-
alt mediu. Ceea ce sugerăm noi este să reflectați asupra metodelor procedurilor și publicului-țintă și apoi să decideți cât de bine se potrivesc aceste rezultate situației cu care vă confruntați. Contexttc "Context" După Lincoln și Guba (1989), transferabilitatea este paralelă conceptului pozitivist al generalizării, cu mențiunea că persoana afectată (și nu cea interesată sau cercetătorul) este cea care hotărăște dacă rezultatele pot fi aplicate la o altă situație. Persoana care revizuiește studiul analizează condițiile, situațiile și procedeele folosite și apoi decide în ce măsură
[Corola-publishinghouse/Science/2050_a_3375]
-
demers reprezintă continuarea logică a volumului anterior Știința educației prin paradigme. Pedagogia "văzută cu alți ochi", publicat în 2009, la aceeași editură. El propune o schimbare de optică în abordarea științei educației (pedagogia), o modificare a interpretării sale clasice încă pozitiviste, acum prin prisma conceptelor reconsiderate recent în epistemologia științei paradigmă și știință normală, potrivit fundamentalei contribuții a lui Th. Kuhn (în Structura revoluțiilor științifice, 1962, 1970). Dar pedagogia are și un puternic caracter practic, prin domeniul său de studiu educația
by ELENA JOIŢA [Corola-publishinghouse/Science/1005_a_2513]
-
evoluției: metaparadigma clasică sau cea a educației moderne sau cea a educației postmoderne; ► prin raportare la scopurile fundamentale: metaparadigma umanistă sau cea a perspectivei critice sau cea a educației prospective; ► prin raportare la metodologia cunoașterii educației: metaparadigma complexității sau cea pozitivistă sau cea interpretativă (hermeneutică) sau cea holistică sau cea a cercetării calitative sau cea a identității. Dincolo de aceste criterii întâlnim în referințe și combinații între categoriile de paradigme. Astfel paradigma analitică-empirică-pozitivistă-cantitativă a dominat ghidarea cercetării în educație, prin abordarea deterministă
by ELENA JOIŢA [Corola-publishinghouse/Science/1005_a_2513]
-
întâlnim în referințe și combinații între categoriile de paradigme. Astfel paradigma analitică-empirică-pozitivistă-cantitativă a dominat ghidarea cercetării în educație, prin abordarea deterministă a realității, cu studiul analitic al relațiilor cauze-efecte, cu scopuri derivate din experiența descoperirilor inductive și deductiv-experimentale, cu interpretare pozitivistă și măsurare cantitativă. Sau paradigma constructivistă-hermeneutică-interpretivistă-calitativă pune accent pe latura umană în construcția cunoașterii realității, în raportarea la diferite interpretări ale valorilor, prin raportare la context, prin consens, cu sublinierea aspectelor calitative, subiective. Sau găsim paradigma critică-postmodernă-practică sau alte paradigme
by ELENA JOIŢA [Corola-publishinghouse/Science/1005_a_2513]
-
cum se aplică diferitele strategii). Actualmente, interesează proiectarea anticipativă și procedurală, pentru că se raportează la situații concrete, oferă soluții, arată cum se rezolvă o teorie asupra instruirii, arată metode de desfășurare și autoreglare a proceselor. Iar educatorul-proiectant poate avea atitudine pozitivistă (respectă rolul legității, relațiilor cauză-efect, al normelor) sau interpretativă (caută căi variate de rezolvare) sau critică (analizează restricțiile, obstacolele și efectele lor asupra elementelor activității proiectate). Combinând aceste abordări și atitudini, educatorul-proiectant va putea respecta concret și alte principii ale
by ELENA JOIŢA [Corola-publishinghouse/Science/1005_a_2513]
-
doar la aspectul concret al acțiunile de formare, ci și la cel conceptual și epistemologic, pentru a ști cum să procedeze, să interpreteze apoi științific, creativ, eficace, adică să surprindă conceperea și realizarea formării în complexitatea ei. Tradițional, în sens pozitivist, cercetarea este definită ca fiind activitatea științifică care contribuie la dezvoltarea cunoștințelor acumulate prin colectarea sistematică a datelor, apoi analiza lor, interpretarea rezultatelor, efectuarea de generalizări și comunicarea rezultatelor validate, pentru valorizarea lor în comunitate. Dar practica reală semnalează existența
by ELENA JOIŢA [Corola-publishinghouse/Science/1005_a_2513]
-
realizabile (Van der Maren, 1996, pp. 41-42; Hadji, 1997, pp. 9-29; Donnay și Bru, 2002, pp. 7-69; Paquay et al., 2002, pp. 7-9). Or, constată și autorii că scopul acestei relații este la început, încă se face referire la știința pozitivistă a experimentului clasic de laborator (cercetarea pedagogică nu poate fi astfel experimentală, ea implicând dezvoltarea, ci în alt mod specific), încă se evocă Durkheim (după care pedagogia nu este decât un ansamblu de teorii practice, nu este un studiu științific
by ELENA JOIŢA [Corola-publishinghouse/Science/1005_a_2513]
-
descriere, explicare, înțelegere, cazuistică, dinamică, funcționalitate, pertinență, prevenție, proiectare), • construire de modele combinate teoretic și practic sau/și interdisciplinar, • generare de noi întrebări pentru dezvoltare ș.a. Cercetarea prin experiment în educație nu poate îndeplini condițiile, criteriile experimentului clasic din științele pozitiviste, datorită specificului, sensurilor și semnificațiilor faptelor, acțiunilor privind dinamica și complexitatea dezvoltării personalității, aspecte mai ales calitative, interpretative. De aici și rezervele unor teoreticieni privind natura quasi-experimentală a pedagogiei (Bîrzea, 1995; Hadji, 1997, pp. 9-29), cu efecte discutabile • asupra cooperării
by ELENA JOIŢA [Corola-publishinghouse/Science/1005_a_2513]