9,158 matches
-
să pot face un salt până la nucul din față!” Am apăsat pe trăgaci lung... lung... Caporalul a zvâcnit ca un arc. Un pas... doi... și în clipa următoare șiîncordat trupul într-un mod nefiresc, bătând aerul cu mâinile... S-a prăbușit... Am simțit atunci că nu mă mai pot stăpâni... Fără să mă acopere cineva cu foc, am făcut saltul pe care nu l-a mai sfârșit caporalul Tânjală. De la rădăcina nucului aveam în cătarea automatului poarta casei mele... Știam înălțimea
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
Filip! Bradule! Tu ești? Ce cauți aici, dragule?! - a strigat Costăchel, desfăcând brațele să-l îmbrățișeze... Omul din fața lui a rămas nemișcat... Pe obraji îi șiroiau lacrimile, iar trupul îi tremura zguduit de plânsul înnăbușit... După câteva clipe, s-a prăbușit în brațele lui Costăchel, gemând: Oh! Doamne! Unde trebuie să-mi întâlnesc fratele... Costăchele, băiatule! Cu ce am greșit noi în fața lui Dumnezeu, ca să ne întâlnim doar în Infern? Au rămas îmbrățișați o vreme, cu lacrimile șiroind pe obraz. După
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
din iadul rusesc... Înainte, Costăchele! Înainte!” Îi mult de-atunci... Îi tare mult... băiatule... Simt că... Deodată a devenit moale și toată greutatea lui s-a lăsat pe umărul lui Costăchel... Petrache! Ajută-mă! - a strigat Costăchel, gata să se prăbușească în mocirla șanțului de lângă drum... Au sărit în ajutorul lor și alți deținuți... Obrazul lui Costăchel era scăldat în lacrimi... Nu-și mai dădea seama cât mai au de mers până în lagăr... Formație, stai! Începând din flancul drept, numără! - s-
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
dorind să mă pun, cu tot dinadinsul, împotriva acelei porniri nesăbuite și primare, am rămas doar cu dorința... În clipa ce a urmat dezastruoasei căzături, cu toții au tăbărât la fereastră, ca să privească jos la acel om de nimic, care se prăbușise și murise. Unul dintre cei de față, pesemne, a anunțat poliția, căci, la foarte scurtă vreme, ea a venit, m-a pus în cătușe și m-a dus direct la secția de poliție. Însă lucrul cel mai de mirare este
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
chip generic: „frumusețe”, „bine”, „bucuria sufletului”, „nemurirea lui”, „are rost să mă zbat”, „are rost să întreprind ceva pe lumea asta”, și tot așa, la nesfârșit! Înțelegi? Numai în felul acesta, acești oameni pot rămâne în picioare, altfel s-ar prăbuși grabnic în gol: mai întâi în suflet, iar apoi de pe vreo clădire înaltă! În aceste condiții, parcă îmi vine să-i las dracului în pace să-și aleagă de bunăvoie drumul și traiul pe care-l doresc, căci se știe
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
regret nespus. Eram pe deplin convinsă, înainte vreme, că numai logica și radicalismul sunt cea mai bună dovadă de inteligență la om. Acum, sunt întru totul convinsă că doar... Dar vocea i se frânse. Subit, rămânând cu ideea neîncheiată, se prăbuși ca secerată la pământ, scoțând neputincioasă un ultim zgomot gâfâit. Sunetul fu sfâșietor. În sfârșit, inevitabilul se produse! Văzând asta, Șerban rămase o clipă fără reacție, ca înmărmurit. Parcă îi fugea pământul de sub picioare. Un întreg iureș de emoții teribile
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
la cele venite din partea proprietarului vecin, cu privire la starea de pericol iminent prin prăbușire În care se află construcția lipită de cea a vecinului. Pericolul se referă În fapt nu numai la prăbușirea edificiului, dar și la acela de a se prăbuși peste construcția vecinului, putând fi afectate totodată și persoanele care trec prin apropierea construcției În cauză.Măsurile de precauție ale proprietarului trebuie să se concretizeze În atenționări vizibile pentru trecători și proprietarul vecin, prin lucrări de consolidare, iar in extremis
Medierea litigiilor care privesc posesia by Mihai Santa () [Corola-publishinghouse/Law/1701_a_2910]
-
se Întipărise pe chipul meu și eram gata să leșin. Cu o ultimă sforțare am reușit să sun la spital. Domnul Dinu Alex n-a ajuns astăzi... Poate... s ar putea... Mi-a căzut telefonul din mână și m-am prăbușit... Secvențe din viața mea, alături de Alex, se derulau cu repeziucine ca un fotomontaj; ziua În care l-am bănuit că are o legătură cu Lola, căsătoria, bucuria nebună la vestea că va fi tată... Toate Își pierdeau conturul, deveneau tot
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
unui călău hidos, care, cu un rânjet sinistru, a ridicat securea timpului... Aproape că simțeam lama subțire și rece pe artera În care mai pulsa Încă sufletul zdrobit. Am Închis ochii și două brațe puternice au oprit trupul ce se prăbușea, zguduit de spasmele unei realități crude, care nu putea să fie realitate. Oct. 2004 Destin (scrisoare către A.S.) M-ați rugat să vă spun câte ceva despre mine. Nu știu cum să Încep dar mă voi strădui. Îmi voi imagina un interviu. Mai
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
temător, pe tablourile aflate pe pereți: Creangă, Caragiale, Eminescu, L. Blaga, M. Sorescu, Titu Maiorescu, Bacovia, Sadoveanu etc. „Doamne! Ce caut eu aici!?” Îmi repetam În gând, obsedant, năucitor, uitându-mă după un punct de sprijin pentru a nu mă prăbuși În mijlocul Încăperii. Intuind parcă, neliniștea mea interioară, Îl aud pe dl Spiridon : „Vă rog, luați loc!” și-mi arătă cu mâna un scaun aflat În fața biroului. De fapt, erau vreo trei sau patru scaune cu spătar. L-am ales pe
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
iluzii și amăgiri care sfârșesc Într-un mormânt. Mereu m-am agățat de ceva... precum cel care se Îneacă, plutind o vreme... crezând și sperând că mai există o salvare. După zbuciumul chinuitor În căutarea unui punct de sprijin - mă prăbușeam din nou În valuri. „Hei! E cineva la mal?” Niciun sunet, nicio șoaptă nu străbate clipa. Încă mai plutesc În stare de agonie. Nu văd nimic, nu sunt nimic! Plutesc Între viață și moarte și nu mă pot hotărî... Nu știu cine
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
fie poetul un ales? Inspirația, această floare rară, de mulți râvnită, de puțini cunoscută, i-a fost dăruită ca semn al recunoașterii. Imperiul frumosului pare a se Înfăptui. Dar câte imperii nu s-au ridicat, câte imperii nu s-au prăbușit sub povara timpului neiertător și câte Încă nu așteaptă să cadă?! Poetul pare cuprins de un fior rece, de o cutremurate a conștiinței În care teama și speranța duc o luptă tacită: “prin versuri desfrunzite trec eu Însumi // frumoasa mea
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
-și promovează talentele din interior. Greu sau imposibil de trecut sârma ghimpată. Cei aflați În vârful piramidei au ajuns la un grad de saturație și nu mai privesc În jos, la Întregul lanț trofic! Dacă o verigă dispare, totul se prăbușește. Dar, până să se Întâmple acest lucru, trăiesc În ignoranță și desfătare ( atenție! nu desfătare spirituală, ci materială). Mare păcat! Să strigăm!? Către cine? Haosul este nesfârșit.” „Aveți palmares ales. Cum a fost drumul până aici?” „Drumul n-a fost
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
nimic.” „Cum ar fi viața fără cultură?” George Nechita) Și cât de frumos și adevărat o spune! Viața fără cultură este ca o zi fără soare; mohorâtă, searbădă. Este ca o fântână fără un strop de apă lângă care te prăbușești. “Literatura este ca ziua: are o dimineață, o amiază, o seară și o noapte. Aurora este de preferat crepusculului? Dar oare lăsarea serii nu-și are și ea frumusețea ei ca și dimineața? Oare aceste nuanțe de roșu arămiu și
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
A.P.-ul Nufărul. Diferența dintre București și ce mi se Înfățișa ochilor era fatală. Toate visele mele s-au năruit dintr-o dată și sufletul mi s-a umplut de lacrimi. Am depus eforturi mari să nu hohotesc, să nu mă prăbușesc. Într-un târziu, cineva m-a lămurit că I.A.S. -ul se află pe strada paralelă și m-a condus acolo ( fiind cu mașina). Directorul era un ardelean get-beget. Mi-a plăcut de la Început ( cred că plăcerea a fost reciprocă
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
În amintire Tremură ’nserarea În amintire E singură pădurea. În fiecare frunză e-o chemare. Pe trunchiuri tremură-nserarea, ca o amintire, lăsată pradă furtunilor din noi. Într-un convoi, se prind potecile uitate, izvoarele secate, surâsul tău și cerul prăbușit peste-a extazului Îmbrățișare, Întemnițată toamnă, Între vis și ploi. Ard stelele În noapte. În fiecare poezie, e-o umbră solitară. E-o tresărire... Tu ai plecat asemenea unui amurg grăbit, să cauți vremelnic lumina fără pată, alunecând Într-o
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
ce pot arunca pietre în el, ca să-l tulbure, dar pietrele se așează și ele cuminți pe nisipul curat de la fund, tulburând puțin apa, care, mai apoi, devine iarăși limpede și curată. Cel mai grav este atunci, când se pot prăbuși malurile izvorului. Atunci apa se tulbură cel mai mult și pentru a se limpezi, e nevoie de ceva mai mult timp, până se așează toate, dar, oricum, ea iese la suprafață, și mai devreme, sau mai târziu, se va face
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
în bazinul fără apă și te plângi că ți-ai spart capul. Fă-mă să mă simt frumoasă, tânără și deșteaptă și ai să vezi cum curge plăcerea". Un tânăr o izbi atât de puternic cu umărul, că aproape se prăbuși la pământ. Se uită în jurul ei și nu-și amintește unde se află. Cel care a izbit-o o înjura vârtos. O ia la vale cu sentimentul straniu că a călătorit pe alte meleaguri, căutând ceva, ceva a cărui sens
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
uită la copilul ei cum perorează, parcă se află pe scenă, nu e nicio diferență între ei doi, ea chinuie o vioară, copilul chinuie ideile, niciunul însă nu are vreun ascultător autentic. E agitată, simte cum tot interiorul i se prăbușește. E în casa ei, lângă copilul ei și are sentimentul animalului dus la abator. Cum a ajuns aici? În fiecare zi câte o picătură de nefericire, câte o șicană, ceva turnat ca otrava în ureche, pe nesimțite, te trezești că
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
în ultima vreme nici nu-l mai sună, nici nu-i mai scrie, deși tăcerile și absențele lui au devenit tot mai dureroase. Toate instinctele îi spun că Alex are pe altcineva. Se simte ca o căruță hârbuită care se prăbușește într-o râpă. Ar vrea să găsească minciuni cu care să-și panseze pielea jupuită, care să-i anestezieze nervii căpiați de suferință. În ultima vreme este din ce în ce mai agitată, o dor toate mădularele. Simte că i s-a terminat răbdarea
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
carton, cu clădiri de carton, cu vitrine de carton, cu oameni de carton, eram atât de obosită încât auzeau cuvintele celor care îmi arătau orașul de parcă aș fi avut urechi vătuite, nu mă mai chinuiam să le ascult, m-am prăbușit într-un fel de contemplație vecină cu leșinul. Mă uitam la coroana geacarandei mov, culoarea acesteia se diluase cu vremea, spălată de ploi, decolorată de lumina australiană. Florile abia înmugurite, de un mov violet atunci când am sosit aici, s-au
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
jur îi privesc încremeniți, o bătrână cu un adolescent dansează ca scoși din minți, vocea Silviei se aude până departe, e ca un muget de animal înjunghiat, își ia partenerul în brațe, îl strânge să-i rupă oasele și se prăbușește la pământ într-un hohot de plâns, se târăște cu greu, bălăngănindu-se spre grupul din care s-a extras, se așează cu capul în poala lui Mihai, acesta zâmbește încurcat, Silvia mormăie în timp ce adoarme: "Să scoți din sacoșa aia
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
zâmbet amar pe față. Vacarmul din jurul nostru se întețește, pe monitoare spectacolul a ajuns la apogeu, copiii se plimbă printre trupuri adormite, clopoței fosforescenți, steluțe și păsări zburătoare flutură în jurul căpșoarelor lor, unii au aripi, o câmpie întreagă de trupuri prăbușite la pământ, doar copiii mai stau în picioare, pentru ei de-abia a început distracția, în curând cerul se va umple de o ploaie de artificii, așteaptă de un an spectacolul focului, atunci se vor simți ca în ziua dintâi
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
ei, doar muzica îi mai încălzește trupul, și din când în când arșița zilelor de vară. Vara se cuibărește sub câte o tufă de alun și își întinde picioarele la soare. Închide ochii, închide urechile, închide toate simțurile și se prăbușește în ea. Cade într-un fel de somnolență dulce. Trupul i se încinge la soare. Căldura pătrunde în ea, o îmbată, în acele momente vrea să moară, să treacă dincolo, lângă sufletele Mariei și mamei. Nimic nu poate fi mai
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
a spintecat cerul, trupurile bărbaților au căzut la pământ, doar trupul tatălui ei sta amenințător, cu brațele azvârlite în văzduh, strigând din toate puterile: "Ucigașiloooor!!!!!", ea s-a năpustit spre el, l-a prins înainte să cadă și s-au prăbușit, împreună, în colbul uliței, cămașa i se înroșea de sânge, îl vedea pe iubitul ei cu pistolul îndreptat spre ei, cu o față palidă de om mort. Stă lângă trupul mumificat al Mariei și o roagă să-i aline durerea
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]