915 matches
-
genul "Decapterus" filtrează zooplanctonul din stratul de apă. Juvenilii din genul "Scomberoides" se hrănesc cu solzii și țesuturile epidermice ale peștilor de coastă (de ex. "Mugilidae"). Peștele pilot ("Naucrates ductor") însoțește rechini și se hrănește cu resturile prăzii acestui animal prădător. Acest pește, precum și alte specii din aceasta familie, înoată alături de batoide căutând prada deranjată de mișcările lor. Carangidele, în special juvenili și speciile mai mici, sunt mâncate de pești mai mari și pot cădea pradă delfinilor sau altor odontocete mici
Carangide () [Corola-website/Science/330753_a_332082]
-
decât acești pești. Descărcarea electrică la speciile mai mari poate fi periculoasă chiar și pentru om. Cu ajutorul organele lor electrice, ale căror descărcare crește cu dimensiunea specimenului, pot paraliza prada care trece prin apropiere sau se apăra împotriva unui eventual prădător. Se hrănesc cu pești mici și nevertebrate (polichete, crustacee) care trăiesc pe funduri. Trăiesc în regiunile platoului continental pe fundurile moi ale oceanelor, până la o adâncime de 1000 m, adesea sunt îngropați în nisip sau mâl. Sunt pești vivipari, aplacentari
Torpediniforme () [Corola-website/Science/330835_a_332164]
-
în mod obișnuit în apele profunde ale platoului continental și a taluzului de la suprafață până la 1600 m adâncime; unele specii nu depășesc 450 m adâncime și sunt uneori comune în apele de coastă de mică adâncime. Sunt înotători rapizi și prădători voraci. Se hrănesc cu pești, calmari și crustacee. Juvenilii și peștii imaturi se hrănesc în mare parte cu krilli ("Euphausiacea"), crustacee planctonice mici și pești mici. Icrele și alevini sunt pelagici. Au importanța economică. Se ridica noaptea aproape de suprafața apei
Trihiuride () [Corola-website/Science/330883_a_332212]
-
ani. Un diagnostic necesită, de asemeni, prezența a cel puțin trei din următoarele criterii: După Hare și Babiak, psihopații se află tot timpul în căutare de oameni pe care să-i înșele. Abordarea psihopatului include trei faze: Unii psihopați sunt prădători oportuniști și agresivi care vor profita de aproape orice persoană pe care o întâlnesc, în timp ce alții sunt mai răbdători, așteptând victima perfectă. În ambele cazuri, psihopatul analizează constant utilitatea potențială a unui individ - ca sursă de bani, putere, sex sau
Psihopatie () [Corola-website/Science/329338_a_330667]
-
o rasă extraterestră fictivă care apare în serialul de televiziune Andromeda. Personajul Magog cel mai semnificativ din serial este Rev Bem, cel care evită să folosească "violența brutală" afișată de restul rasei Magog. Magogii au dimensiunea unui om matur, fiind prădători acoperiți de o blană deasă și zbârlită. Aceștia se hrănesc numai cu ființe pe care le-au ucis, fie aceștia oameni, Nietzscheeni sau extratereștri. Rev Bem are o rezervă de somoni vii pe nava Andromeda. Își paralizează prada cu o
Magog (Andromeda) () [Corola-website/Science/328820_a_330149]
-
Sunt păsări monogame, trăind în perechi chiar când se întovărășesc în cârdurile de plecare. Când unul din parteneri e împușcat celălalt stă trist, îndoliat, fiind un "simbol al fidelității în amor". Păsările de pradă, cum ar fi uliu sunt principalii prădători naturali ai turturelelor. Unele din ele, lipsite de experiență, zboară jos pentru a scăpa de vremea rea și cad sub gloanțele vânătorilor. Pe de altă parte, jefuitorii cuibului, ca coțofana și gaița, fură puii și aproape o treime din ouă
Turturică () [Corola-website/Science/329494_a_330823]
-
le meșteșugească folosind materiale găsite, precum lemnul sau piatra. Pe măsură ce jucătorii avansează, ei pot realiza arme mai letale, având o varietate largă de resurse. Jucătorii vor trebui să-și vâneze mâncarea și să învețe să facă focul. În afară de confruntarea cu prădătorii din natură, jucătorul va avea șansa să ajungă liderul tribului, dar și să alunge alte triburi din acel loc. Prin acest lucru, jucătorii sunt însărcinați să-și conducă și să-și protejeze tovarășii de trib. Jocul conține și un ciclu
Far Cry Primal () [Corola-website/Science/334918_a_336247]
-
Confederației sunt nevoiți să încheie un armistițiu care să le permită supraviețuirea în acel loc straniu. Habitatul Valisk este prizonier în alt tărâm, care diminuează puterile energetice și amplifică entropia. În afara faptului că își pierde energia, Valisk devine ținta unor prădători monstruoși, nemuritori și schimbători de formă numiți Orgathé. În plus, atracția gravitațională împinge habitatul către terifiantul loc numit Mélange, o mare e azot lichid în care sunt prizoniere toate entitățile care nu pot acumula suficientă energie ca să scape. Cercetătorii Marinei
Zeul adormit () [Corola-website/Science/331962_a_333291]
-
coastelor Mexicului și altor state din America Centrală și de Sud. Boa constrictor se simte bine într-o mare varietate de medii înconjurătoare, de la junglă până la semideșerturile aride. Preferă, totuși, să trăiască în junglă profitând de umezeală și temperatură, protecție împotriva prădătorilor naturali și cantitatea mare de pradă disponibilă. Este de obicei găsit în sau pe lângă râuri și cursuri de apă, fiind un înotător bun. Boa constrictor poate ocupa de asemenea vizuinile mamiferelor de mărime medie, unde se ascunde de inamicii săi
Șarpe boa () [Corola-website/Science/329998_a_331327]
-
cazuri în care șerpii boa au mâncat și șopârle mai mari și mamiferele până la dimensiunea unui ocelot. Exemplarele tinere mănâncă șoareci mici, păsări, lilieci, șopârle și amfibieni. Mărimea prăzii crește odată ce înaintează în vârstă și devin mai mari. Boa sunt prădători de pândă - așteaptă ca victimele să se apropie și apoi atacă. Cu toate acestea, desfășoară și o vânătoare activă, mai ales în regiunile în care hrana este rară. Acest tip de vânătoare se desfășoară în principal noaptea. Primul atac este
Șarpe boa () [Corola-website/Science/329998_a_331327]
-
apă Hrana torpilelor lor constă din pești și nevertebrate care trăiesc pe funduri. Cu ajutorul organele lor electrice, ale căror descărcare (45 volți) crește cu dimensiunea specimenului, torpilele pot paraliza prada care trece prin apropiere sau se apăra împotriva unui eventual prădător. Înotătoarele ventrale ale masculilor formează pterigopodii. Torpedinidele sunt pești vivipari, aplacentari. "Torpedo marmorata" face obiect unui pescuit artizanal. "Torpedo nobiliana" și "Torpedo torpedo", sunt capturate ocazional cu drage, năvoade, plase, paragate și undițe. Torpilele sunt prezente regulat pe piețele din
Torpedinide () [Corola-website/Science/330477_a_331806]
-
în consecință ciocnirea inevitabilă dintre perspectivele romantice asupra vieții și lipsa de chibzuință a industrializării. Poetul din sonetul lui Poe este îngrijorat și respinge dogmatismul științific pentru că îl consideră prea lipsit de imaginație si stagnant. Pentru el, știința este un prădător sau, ca un vultur, un mâncător de hoituri și i-a paralizat distrugător imaginația cu „realități plictisitoare”. În critica sa adusă științei, el face aluzie la personaje din mitologiile greacă și romană, cum ar fi driadele, nimfele naiade și Diana
Sonet — Către știință () [Corola-website/Science/334224_a_335553]
-
substrat tare, în curent, sub formă de benzi. În primii 2-3 ani de viață, răspărul este mai degrabă pașnic, hrănindu-se cu râme, viermișori și, din când în când, cu câte un peștișor. Odată depășită această fază a vieții devine prădător, vânând în haită, alături de numeroase exemplare de aceeași talie. La maturitate devine singuratic. Se hrănește, la fel ca și ghiborțul, cu nevertebrate bentonice (care trăiesc pe fundul apei). În afară de insecte, larve de insecte, râme, raci, melci și scoici, mănâncă icre
Răspăr () [Corola-website/Science/334222_a_335551]
-
anii în condiții de abundență a hranei. Clocirea are loc o dată pe an. Ouăle sunt clocite de femelă timp de 21-37 de zile. Primele pene apar la puișori puțin peste patru săptămâni după ce aceștia ies din ouă. Pentru a ține prădătorii departe de cuib, ciufii de câmp obișnuiesc să o momească prefăcându-se rănite la o distanță sigură. Ciufii de câmp și puii lor se hrănesc în principal din mamifere mici, în special arvicoline. Dintre acestea, în Palearctica de vest șoarecele
Ciuf de câmp () [Corola-website/Science/334354_a_335683]
-
cu filamentele lor adezive. Icrele rămân atașate de suport până la ecloziune, care are loc în aproximativ 7-10 zile. Specia este afectată de boli virale și paraziți. Dintre paraziți predomină trematodele, cestodele și helminții și diverse specii de fungi. Printre principalii prădători sunt diferite specii de pești, păsări piscivore și șerpi acvatici. Specia are o valoare economică sau sportivă modestă și locală. Carnea porcușorului este osoasă dar foarte gustoasă și îndulcește mult ciorba fiind apreciată de pescarii locali. În unele țări din
Porcușor de nisip () [Corola-website/Science/331558_a_332887]
-
populații locale pot intra în declin. Principalele cauze ale declinului populațiilor de pești sunt reducerea debitului cursurilor de apă, poluării și modificările antropice a albiilor râurilor, introducerea unor specii alogene de pești sau a unor cantități mari de pești autohtoni prădători, pescuitul sportiv. În România au fost desemnate mai multe situri pentru conservare porcușorului de vad : Apuseni, Călimani-Gurghiu, Cheile Nerei-Beușnița, Crișul Alb între Gurahonț și Ineu, Crișul Negru, Crișul Repede amonte de Oradea, Cușma, Defileul Crișului Negru, Defileul Crișului Repede-Pădurea Craiului
Porcușor de vad () [Corola-website/Science/331557_a_332886]
-
acestor parametri, dar este imposibil ca în baza lor să se facă estimări exacte asupra rezultatului final. Această problemă poate fi regăsită în biologie la estimarea populațiilor biologice. Ecuația ar fi simplă dacă acele populații doar ar crește, dar efectul prădătorilor și a rezervei limitate de hrană schimbă totul.
Efectul fluturelui () [Corola-website/Science/331768_a_333097]
-
astfel un stil de înot cu totul inedit pentru un mamifer. În timpul înotului scoate din apă numai capul și spinarea. Poate să rămână sub apă 12 minute, atât pentru căutarea hranei, cât și pentru a scăpa de eventuale urmăriri de către prădători. Pe pământ se deplasează încet. Considerat mai mult nocturn, a fost observat activ și în timpul zilei. Datorită unei substanțe mirositoare, denumită mosc (de unde și numele popular de șobolani mirositori), secretată de o glandă perianală situată lângă organele genitale, bizamul își
Bizam () [Corola-website/Science/333689_a_335018]
-
uscat. Eretele de stuf ("Circus aeruginosus") își ia și el tributul, mai ales printre puii de bizami. Ocazional bizamul este prins de vidre ("Lutra lutra"), pisicile și câinii semisălbatici, enoți ("Nyctereutes procyonoides"), nurci ("Mustela lutreola"), dihori ("Mustela putorius") și alți prădători care-l pot surprind pe uscat. Lista animalelor din Kazahstan, care se hrănesc cu bizam (+ + + dușmanii principali, ++ dușmanii obișnuiți, + dușmanii rari): Bizamul, datorită modului său de viață semiacvatic are puțini concurenți. Aceștia includ șobolanul de apă ("Arvicola terrestris"), dar abundența
Bizam () [Corola-website/Science/333689_a_335018]
-
lume sunt neobișnuit de bogate în acumularea mai multor animale de pradă decât a celor ierbivoare. Motivul este necunoscut, însă o teorie presupune faptul că un animal mare ar muri ori ar deveni blocat într-o groapă de gudron, atrăgând prădătorii pe distanțe lungi, în final prădătorii ajungând împotmoliți împreună cu prada lor. O altă teorie presupune că prădătorii se puteau „bloca” și în timpul unei vânători.
La Brea Tar Pits () [Corola-website/Science/333726_a_335055]
-
acumularea mai multor animale de pradă decât a celor ierbivoare. Motivul este necunoscut, însă o teorie presupune faptul că un animal mare ar muri ori ar deveni blocat într-o groapă de gudron, atrăgând prădătorii pe distanțe lungi, în final prădătorii ajungând împotmoliți împreună cu prada lor. O altă teorie presupune că prădătorii se puteau „bloca” și în timpul unei vânători.
La Brea Tar Pits () [Corola-website/Science/333726_a_335055]
-
este necunoscut, însă o teorie presupune faptul că un animal mare ar muri ori ar deveni blocat într-o groapă de gudron, atrăgând prădătorii pe distanțe lungi, în final prădătorii ajungând împotmoliți împreună cu prada lor. O altă teorie presupune că prădătorii se puteau „bloca” și în timpul unei vânători.
La Brea Tar Pits () [Corola-website/Science/333726_a_335055]
-
culoare închisă, însă această caracteristică nu era una universală și este foarte greu de probat veridicitatea acestei ipoteze. Cornurile dure de pe creștet erau folosite atât ca instrumente de săpat, căutat hrană, cât și ca arme defensive sau de atac în fața prădătorilor. Rinocerul lânos a dispărut în timpul ultimei perioade glaciaare, în urmă cu 12 - 10.000 de ani. La fel s-a întâmplat și cu alți membri ai megafaunei pleistocene, precum mamutul lânos și cerbul gigant. Conform celor mai recente teorii, dispariția
Rinocer lânos () [Corola-website/Science/333746_a_335075]
-
acestor pești, prevăzute cu dinți ascuțiți facilitează prinderea prăzii, care înoată în apropiere, cu o mișcare rapidă a capului. Lepisosteiformele adulte au o platoșă bine dezvoltată formată din solzi ganoizi groși și oase dermice și prin urmare, ele au puțini prădători. Masculii ating maturitatea sexuală la 3-4 ani, iar femelele la 6 ani. Depunerea icrelor are loc din martie până în mai, în ape de mică adâncime, fiecare femelă fiind însoțită de trei sau patru masculi. Fertilizarea este externă. Numărul mediu de
Lepisosteiforme () [Corola-website/Science/333788_a_335117]
-
părinți. Icrele sunt extrem de toxice. Longevitatea acestor pești este de cel puțin de 20 de ani. Lepisosteiformele sunt frecvent considerate ca dăunători pentru peștii destinați pescuitului sportiv și rup adesea plasele pescarilor în statele din sud-estul SUA. Peștii aligator sunt prădători importanți în majoritatea ecosistemelor acvatice unde ei se întâlnesc. Carnea lepisosteiformelor este foarte osoasă și de obicei nu este consumată de către oameni. Excepțiile includ New Orleans și unele regiuni din sud-estul Statelor Unite unde carnea peștelui aligator este vândută, și regiunile
Lepisosteiforme () [Corola-website/Science/333788_a_335117]