2,533 matches
-
în contul chiriei. Ducându-și copiii la azil, unde nu sunt primiți, de vreme ce au un părinte, nenorocitul se sinucide, pentru a le crea „calitatea de orfani”. Un sculptor în lemn, rămas șomer, încearcă într-o noapte să fure dintr-o prăvălie. Prins, e bătut și lăsat în nesimțire la marginea străzii. Un copil își câștigă existența ca hamal, altul strânge de pe jos mucuri de țigări pentru tatăl său, căruia nu îi e frică de îmbolnăvire de pe urma lor, întrucât oricum e tuberculos
MUNTEANU-8. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288292_a_289621]
-
Victor Vișinescu, Iași, 1978. Traduceri: Henryk Sienkiewicz, Viața la sate. Schițe cu cărbune (Natură și viață), București, 1908, Fără credință, București, 1908, Prin foc și sabie, I-III, București, 1909-1910; Jules Verne, Minunile și grozăviile Indiei, București, 1908; André Theuriet, Prăvălia „La doi crapi”, București, 1909; Camille Flammarion, Visuri înstelate, București, 1909; Ludwig Fulda, Prostul, București, 1910; Prosper Mérimée, Don Juan, București, 1911; Maxim Gorki, Omorul, București, 1912; Leonid Andreev, Prăpastia, București, 1912; Matilde Serao, Visul unei nopți de dragoste, București
NADEJDE-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288345_a_289674]
-
semnul confruntării dintre forțele binelui și răului la nivelul microcosmosului infantil, cu întregu-i cortegiu de virtuți educative. Încă și mai puternic ideologizat apare următorul roman, Cartea cu ochi albaștri (1959), narând experiențele dureroase ale unui orfan, Andrei, ajuns băiat de prăvălie și îndrumat de organizația de pionieri să-și găsească drumul. Ambele romane prind însă cu justețe, dincolo de imperative politice , atmosfera senină a unei vârste, chiar dacă seninătatea nu caracteriza și acel timp istoric. Dispărut timpuriu, P.-I. rămâne un poet al
PANCU-IASI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288653_a_289982]
-
frontieră, pregătește cu tact și meticulozitate, ca un nou Hamlet feminin, pierirea Broscoiului, un contrabandist care, împreună cu vameșul Odoleanu, i-a trimis fiul în război, de unde acesta nu s-a mai înapoiat. Acum Broscoiul insistă să fie acceptat coproprietar al prăvăliei. Refuzând, sub cuvânt că băiatul trăiește, văduva ia contact cu toți cei năpăstuiți de omul infernal și, la momentul oportun, împinge pe unul dintre ei, un fel de duh al pustiei, Alimandru, soț al unei „strigoaice”, să-l împuște. Istorisirea
MICU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288107_a_289436]
-
mobilitate profesională și rezidențială a americanilor, chiar la vârsta a treia, ca și intruziunile unor străini ca noi, amenințau continuu construcția „comunitară”. Nu poți opri devenirea: în zilele noastre, puțini orășeni se „scaldă” de două ori în aceeași comunitate. La prăvălia din colț nu te mai cunoaște nimeni (și vânzătorul se schimbă des), deși în America ești întâmpinat, pe lângă zâmbet, cu atât de elocventul How are you today? - ca și cum nu ar fi uneori prima și ultima dată când întrebarea conectează aceiași
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
timp, i-aș face un picior pe cinste îstrănută), mai grozav decît oricare dintre picioarele care s-au îndoit vreodată în fața unei cucoane. Protezele alea din piele de căprioară ori de vițel, pe care le-am văzut în vitrinele unor prăvălii, nici nu s-ar putea compara cu piciorul făcut de mine. Alea iau apă și. firește, se-mbolnăvesc de reumatism și atunci trebuie doftoricite îstrănută) cu comprese și frecții, întocmai ca un picior viu... Așa... înainte de a-l tăia, trebuie
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
de treaba dumitale, eu o să-mi văd de a mea și n-o să avem nici un necaz. Și-a aprins țigara. Îi tremura puțin mâna. M-am uitat la bărbatul înalt care stătea rezemat de perete, ca un pierde-vară într-o prăvălie de la țară. Ședea nemișcat, cu brațele lungi atârnând, cu fața cenușie și ridată, fără nici o expresie. - Cineva a pomenit de niște bani. Pentru ce? Rostul amenințării îl cunosc. Încerci să te convingi că mă poți speria. - Vorbește cu mine așa
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
de diavol îmi sună mereu în ureche că eu am suferit mai mult decât Hristos”. K. i-a povestit că a fost bătut la tălpi și pe tot corpul gol, obligat să alerge fără haine în jurul camerei și să strige: „Prăvălia mea a fost biserica, oficină de comerț”. Liderul camerei a pus vreo 20-30 de oameni să își facă nevoile: „Bandiților, pregătiți-vă să vă căcați!”, iar K. a fost pus să le mănânce pe toate: „O viață întreagă ai mâncat
Pitești. Cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureșan () [Corola-publishinghouse/Science/2118_a_3443]
-
idei pe care nu le are. Senatorul a votat pentru diverse acțiuni Întreprinse În ultimii ani, și-a schimbat puțin poziția În timpul campaniei electorale, dar În nici un caz nu este un susținător al ideii retragerii imediate din Irak: să Închidem prăvălia și să lăsăm acolo toți teroriștii și toți demenții să-și facă de cap! Mircea Mihăieș: Retragerea din Irak n-ar rezolva absolut nimic, nici de o parte, nici de cealaltă. Vladimir Tismăneanu: Recent, l-am văzut pe Paul Wolfowitz
Schelete în dulap by Vladimir Tismăneanu, Mircea Mihăieș () [Corola-publishinghouse/Science/2223_a_3548]
-
vorbele lui Marelst păstrau o cadență gravă și densă, în care era cu neputință să introduci fie și un crâmpei de glumă. Apărea în povestirea aceea tatăl lui Marelst, un tânăr ceasornicar din Vitebsk, care ieși într-o zi din prăvălie și trânti de pavaj o pendulă grea, băgată într-o cutie din lemn de acaju, apoi, plângând, începu să calce în picioare cioburile de sticlă. Oamenii îl crezură nebun. Într-un fel chiar înnebunise, aflând că locuința fratelui său care
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
o răsturnare inteligentă de sens: „La mănăstirea Frăsinei, ziua începe la două noaptea”. Lucrurile simple sunt și cele mai eficiente. O constatare, de pildă: În orașul acela, doar înmormântările aveau ceva deosebit. Altminteri, el era o îngrămădire de case și prăvălii din care nu se puteau desprinde nici o frumusețe. Un trist, un urât oraș [...] Din primul ceas, străzile scoase din obișnuitul vieții erau cuprinse de agitație și forfotă. Deodată, clopotele bisericilor începeau să sune și vaierul lor părea că anunță cea
Tehnici de redactare în presa scrisă by Sorin Preda () [Corola-publishinghouse/Science/2252_a_3577]
-
importantă În ochii săi, dintre „păcat” și „blasfemie”. „Păcătosul Încalcă Legea; blasfematorul Își Întoarce necredința (asebeia) Împotriva divinității Înseși.” Isus le reproșase fariseilor o mulțime de Încălcări ale Legii: arghirofilie, neglijarea Îndatoririlor față de părinți, respingerea cuvintelor profeților; transformarea Templului În prăvălie etc. Dar aceste derapaje se puteau „rezolva” prin pocăință. Atunci Însă când aceștia Își Îngăduie să echivaleze minunile lui Dumnezeu cu lucrările lui Beelzebul, ei ating apogeul răului, transgresează limita limitei limitei, peste care, odată trecut, nu te mai poți
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
competența necesară și mai ales dacă o facem onest. MG: Până la urmă, care e povestea Evangheliei lui Iuda și a scandalului din jurul ei? CB: Textul a fost descoperit În 1978, În regiunea Minieh din Egiptul Mijlociu, de unde a ajuns În prăvălia unui anticar, Hanna, care ar trebui imortalizat ca emblemă a avariției demonice. Acest individ, nesătul de bani și conștient că are În mână un text poate la fel de important ca și cele treisprezece codice descoperite În 1945 la Nag Hammadi, a
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
pentru a fi înmormântată creștinește. Costică O seară rece se lăsase peste orașul care se pregătea pentru somnul unei nopți lungi de iarnă. Doamna profesoară Mladinescu se întorcea de la liceul de fete unde profesa, când zări pe treptele scării unei prăvălii închise un copil de nouă-zece ani, zgribulit și scâncind de frig și foame. S-a apropiat de el și mângâindu-i fața murdară l-a întrebat: - Ți-e foame, puișor? Băiatul și-a tras mucii și a îngăimat abia șoptit
Pelerinul rătăcit/Volumul I: Povestiri by Nicu Dan Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91839_a_92881]
-
pe fii săi, Karekin și Stepan, arătând spre tabla de șah și spunând, cu prefăcută seriozitate: ― Să nu mișcați piesele alea. Încuie ușa de intrare după el, verificând-o cu umărul, și o pornise-n jos, pe strada Suyane, pe lângă prăvăliile Închise și geamurile cu obloanele trase din cartierul armenesc. Se opri În fața brutăriei lui Berberian, Întrebându-se dacă Charles Berberian Își luase familia din oraș sau se ascundeau și ei la etaj, ca familia Philobosian. Trecuseră deja cinci zile de când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
se Întâmplau În acel oraș care nu era propriu-zis un loc, care nu făcea parte din nici o țară, pentru că era el Însuși toate țările și pentru că acum, dacă vă veți duce acolo, veți vedea clădiri Înalte și moderne, bulevarde amneziace, prăvălii ticsite, un sediu NATO și un indicator pe care scrie Izmir...) Cinci mașini, camuflate cu ramuri de măslin, dau buzna prin porțile orașului. Divizia motorizată Înaintează bară la bară. Mașinile trec În trombă pe lângă bazarul acoperit și prin mulțimea care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
BINE! În ciuda conținutului ei, am semnat această declarație adresată părinților mei cu „Callie“. A fost ultima oară când am fost fiica lor. SPRE VEST, TINERE! În Berlin, un Stephanides trăiește din nou printre turci. Mă simt bine aici, În Schöneberg. Prăvăliile turcești de pe Hauptstrasse seamănă cu cele la care mă ducea tata. Mâncarea e la fel: smochinele uscate, halvaua, sarmalele În foi de viță. Și chipurile sunt la fel: brăzdate, cu ochii Întunecați, osoase. În ciuda trecutului familiei, mă simt atras de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
Avea douăzeci și trei de ani. — Îi scriați? — Rar. Nu se obișnuiește În familia noastră. — Mama dumneavoastră mai trăia. — Da. A murit doi ani mai tîrziu, și Hélène a venit la Marsilly pentru partaj. Nu era mare lucru de Împărțit. Prăvălia nu făcea doi bani. — Cu ce se ocupa sora dumneavoastră la Paris? Mairget o observa tot timpul cu mare atenție, evocînd În minte silueta și chipul moartei. Cele două femei nu semănau prea mult, iar Francine nu avea fața lungă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2055_a_3380]
-
vorbește de isprăvile și glumele ei. Ceea ce n-o Împiedică, din cînd În cînd... Nu era nevoie să-și ducă frazele pînă la capăt. — Știe să numere! — Și știe ce vrea, oricîți admiratori ar avea. Plecată de la o amărîtă de prăvălie din Marsilly, a ajuns, la treizeci de ani, patroana unuia dintre cele mai importante saloane de coafură din La Rochelle. Cunosc orașul, Piața Armelor... Scoase ceasul din buzunar. — Mă așteaptă soția. — La izvor? — Mai Întîi o să-mi limpezesc ideile privindu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2055_a_3380]
-
la domnișoara Lange. Este adevărat că atrăgea atenția datorită gabaritului și a bijuteriilor false, dar nu era În stare să asasineze pe cineva, mai ales fără motiv. Soțul ei fusese florar și, pînă cînd se prăpădise, ea Îl ajutase În prăvălia de pe bulevardul Batignolles, după care se retrăsese Într-un mic apartament din strada Lamarck. — N-am ce să-i reproșez, spunea ea despre Hélène Lange, doar că nu era prea vorbăreață. Soții Maleski urmau cura la Vichy de patru ani
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2055_a_3380]
-
cu judecătorul de instrucție. Ce-ar fi putut să știe acesta despre caz, izolat În biroul lui, unde tot ce fusese viață se rezuma În frazele afectate ale rapoartelor oficiale? Două surori, dintr-un sat de pe coasta atlantică, Într-o prăvălie de lângă biserică. Maigret cunoștea satul, unde oamenii Își câștigau existența exploatând pământul și marea. Patru-cinci fermieri mari dețineau rezervații pentru creșterea scoicilor. Revedea femeile, tinere și bătrâne, dar și nepoatele, plecând În zori, uneori Înainte să se lumineze de ziuă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2055_a_3380]
-
În viață datorită unei voințe de fier. Încă tânără, refuzase viața ce-i fusese rezervată, Își croise alt drum, alesese o lume personală, ilustrată pentru ea de câțiva scriitori romantici. Balzac era prea dur pentru ea, prea aproape de Marsilly, de prăvălia familiei și de crescătoriile de scoici, unde frigul anchiloza mâinile. Francine evadase și ea În felul ei. Un șofer de taxi o deflorase la cincisprezece ani și nu vedea de ce-ar fi refuzat și altora corpul ei atrăgător, de ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2055_a_3380]
-
colonii și reprezentanțe în câteva orașe din Dobrogea 46. În secolele XVI-XVII negustorii raguzani sunt semnalați la Silistra și Babadag unde desfășoară comerțul cu vite și piei47. La mijlocul secolului al XVII-lea, Evlya Celebi relata că din cele 390 de prăvălii din Babadag, cele mai multe erau ale raguzanilor 48. Raguzanii s-au retras din Dobrogea după declanșarea crizei orientale în zonă. Locul acestora în comerțul din Dobrogea a fost luat rapid de către armeni și greci. Armenii au fost nevoiți să-și părăsească
Dobrogea. Evoluţia administrativă (1878-1913) by Dumitru-Valentin Pătraşcu [Corola-publishinghouse/Administrative/1412_a_2654]
-
Urmare a acestui incident, numeroase familii înstărite din Tulcea au părăsit orașul, unele refugiindu-se la: Galați, Brăila, Ismail, dar și la Constantinopol sau Viena 216. Ulterior, pe 8 și 9 iunie 1877 cerchezii au pătruns în Tulcea, au incendiat prăvălii, au jefuit și ucis populația creștină 217. Cu toate aceste încercări de intimidare inițiate de otomani, după ce trupele ruse trec Dunărea în Dobrogea în zona Azaclău-Ghecet, guvernatorul otoman, Fahri Bei, se retrage, la 11 iunie 1877, din Tulcea 218. Acesta
Dobrogea. Evoluţia administrativă (1878-1913) by Dumitru-Valentin Pătraşcu [Corola-publishinghouse/Administrative/1412_a_2654]
-
constituiseră consiliile comunale ce cuprindeau "reprezentanți ai tuturor naționalităților existente în fiecare localitate"452. Remus Opreanu a fost cel care a aprobat primul regulament privind administrația locală a Constanței. Acest regulament prevedea: obligația pentru proprietarii și chiriașii de stabilimente și prăvălii de a mătura în fiecare dimineață, de a curăța trotuarele și interzicea depozitarea gunoaielor provenite din diverse activități pe trotuare 453. Era stipulată, de asemenea, obligativitatea proprietarilor de a-și îndepărta dărâmăturile aflate pe proprietatea lor, cât și de a
Dobrogea. Evoluţia administrativă (1878-1913) by Dumitru-Valentin Pătraşcu [Corola-publishinghouse/Administrative/1412_a_2654]