1,382 matches
-
sa stau mărturie și creațiile populare, precum tradiția încondeierii ouălor. Prin această tradiție, romanii și-au exprimat credința creștină strămoșească nestrămutată. Prezența în creștinism a ouălor roșii este una simbolică și reprezintă o altă mărturie clară a vechimii acestui mare praznic. În multe din mormintele vechi ale creștinilor au fost descoperite și coji de ouă. Se pare că acest aliment nu lipsea de la agapele ce se făceau în acele vremuri. În special la egipteni, oul era simbol al lumii și al
ÎNVIEREA DOMNULUI – SĂRBĂTOARE OGLINDITĂ ÎN TRADIŢII POPULARE DEMERS SUSŢINUT ÎN FAŢA ELEVILOR PRINTR-O METODA ACTIV - PARTICIPATIVĂ. In: SIMPOZIONUL NAŢIONAL „BRÂNCUŞI – SPIRIT ŞI CREAŢIE” ediţia a II-a by Amarandei Mihaela Tatiana () [Corola-publishinghouse/Science/569_a_911]
-
nefastă a stăpânului asupra existenței sale, ceea ce îl face să se revolte și să lupte pentru restabilirea dreptății. După 1989 V. își schimbă registrul, trecând la reconstituiri documentare. Memorii din perioada propriei detenții alcătuiesc sursa faptelor în Ochii viperei (1995), Praznicul orbilor (2001) și Porumbeii albaștri (2003). Primează în aceste cărți sinceritatea și autenticitatea rememorării unor întâmplări de zi cu zi: coșmarul anchetelor, munca istovitoare din Balta Brăilei, lagărul de la Stoenești, boala contractată în celulă se întrețes cu imagini venite din
VACARIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290403_a_291732]
-
1987; Comoara, Iași, 1988; Aventură dincolo de timp, Iași, 1990; Ochii viperei, Iași, 1995; Cronica regatului blestemat, Iași, 1996; Planeta lui Orim, Iași, 1999; Casa cu iederă, pref. Ioan Holban, Iași, 2000; Templul amăgirii, Iași, 2000; Cerbul de lumină, Iași, 2001; Praznicul orbilor, Iași, 2001; Porumbeii albaștri, Iași, 2003. Ediții: Junimea și junimiștii. Scrisori și documente inedite, introd. edit., Iași, 1973 (în colaborare cu Ion Arhip); Din cronica unui veac. Documente inedite (1850-1950), Iași, 1978 (în colaborare cu Ion Arhip); Alexandru Vasiliu-Tătăruși
VACARIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290403_a_291732]
-
Caragiale-Caion. Dosarul revizuirii (în colaborare cu Diana Cristev, Octaviana Mihăilescu și Manuela Tănăsescu), pref. Șerban Cioculescu, București, 1972; Arte & meserie. Versuri vechi & noi, București, 1979; Vraiștea, București, 1994; Versuri. 1948-1993, București, 1995; Hâncu~ba!, vol. I: Zodia cacialmalei, vol. II: Praznicul pușlamalelor, Ploiești, 2002. Ediții: Cristian Sârbu, Pași spre lumină, pref. Ion Bănuță, București, 1963; William Shakespeare, Viața și moartea regelui Richard al III-lea, tr. Ion Barbu, pref. Zoe Dumitrescu-Bușulenga, București, 1964; George Magheru, Poezii antipoetice, pref. Perpessicius, București, 1966
VULPESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290668_a_291997]
-
acestuia în Letopisețul cantacuzinesc, iar mai târziu oferă motive de inspirație pentru Țiganiada, epopeea lui Ion Budai-Deleanu. Povestirile sunt prelucrate de Petre Ispirescu în Viața și faptele lui Vlad-Vodă Țepeș, una dintre anecdote servește drept punct de plecare în piesa Praznicul calicilor de Mihail Sorbul, după cum imaginea voievodului este evocată după alte câteva decenii în „tragedia populară” A treia țeapă de Marin Sorescu. Vlad Țepeș din povestirea germană devine în romanul Contele Dracula (1897) al irlandezului Bram Stoker prototipul, de largă
POVESTIRE DESPRE DRACULA VOIEVOD. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288993_a_290322]
-
naturii (Viersul de primăvară și Cântarea lui Avel) are o cromatică puternică, atestând un artist în profundă comuniune cu ritmurile firii. Țintind cultivarea tradiției strămoșești, P. prezintă vieți și evenimente pilduitoare și adaugă adesea și un vers independent, intitulat Învățătura praznicului. Imnurile sale conțin, mai toate, invocații ale divinității pentru folosul pământului și al poporului român. În afara literaturii proprii, P. a transcris versuri folclorice sau din operele înaintașilor, a copiat un număr impresionant de cărți tipărite pe care nu și le-
PATRUŢ. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288717_a_290046]
-
susține și doctoratul; face și studii de specializare la Berlin. Profesor universitar și șef de clinică din 1921, a fost membru în mai multe societăți de științe medicale și de științe naturale. Debutează cu două schițe, La priveghiu și La praznic, într-o revistă a elevilor de la Liceul Internat. Colaborează mai ales cu schițe și nuvele, dar și cu publicistică socială la „Viața românească” (prima scriere e La cumătrie, în 1906), „Avântul”, „Însemnări literare”, „Solia Moldovei”, „Însemnări ieșene”. Cea dintâi carte
MIRONESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288175_a_289504]
-
proprie, pentru a sesiza probleme de interes comunitar și a propune soluții. primăria și biserică sunt, de altfel, principalele locuri unde oamenii se întâlnesc și discută: „Rolul Bisericii în sat este covârșitor pentru că nu se mai adună oamenii decât la praznice, botezuri, nunți și înmormântări” (lider local, 35 de ani). Și totuși preotul satului este foarte rar ales drept confesor sau sfătuitor spiritual, „de când cu revoluția cam toți sunt șefi, nimeni nu are nevoie de sfat” (idem). În ceea ce privește ajutorul între oamenii
[Corola-publishinghouse/Science/2221_a_3546]
-
se face cu mâncare...” (femeie, 63 de ani, pensionară) ca în alte părți. Este o sărbătoare obișnuită la care vin aproximativ 30-40 de persoane. Masa este organizată de către o familie care contribuie cu toate cele necesare, luând astfel forma unui praznic. Sărbătoarea mai mare care o înlocuiește, ca amploare religioasă, pe cea a hramului este cercul pastoral. În anul 2005 au fost invitați 10 preoți cu ocazia Buneivestiri. Cu această ocazie, preotul îi sfătuiește pe enoriași să vină pentru probleme sufletești
[Corola-publishinghouse/Science/2221_a_3546]
-
dl Silviu Lupescu a acceptat includerea acestui volum în programul Editurii Polirom pentru anul 2008. Bufnița din dărâmături se dedică părinților mei, celor care, uneori de foarte departe, m-au sprijinit în anii impreciși ai debutului. M.N. 1 ianuarie 2008 Praznicul Sf. Vasile cel Mare Capitolul Itc "Capitolul I" Areopagtc "Areopag" Deci discuta în sinagogă cu iudeii și cu cei credincioși, și în piață, în fiecare zi, cu cei ce erau de față. Fapte 17, 17 Teologia pentru Morometetc "Teologia pentru
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
însă această revizuire? Dacă ratăm dialogul competitiv cu școlile de teologie, filozofie sau istoriografie care impun agenda internațională, la capitolul gastronomic ne întrec foarte puțini. Ecumenismul în domeniul solemnităților și al bucatelor n-are opreliște la noi. De câte ori - la marile praznice - clericii mici și laicii norocoși ai sfioasei noastre Biserici naționale n-au fraternizat într-un pantagruelic delir culinar cu obosiții senatori ai melcilor? „O, lacome, care cauți să-ți mângâi pântecele, mai bine să arunci în el cărbuni aprinși decât
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
de filme artistice sau, pe cei mai studioși, la un cerc de dezbateri interdisciplinare. Pentru tinerii cu înclinații religioase profunde, dornici să aibă experiența depășirii de sine, o chemare prietenească la privegheri de toată noaptea, cel puțin cu ocazia marilor praznice bisericești, ar fi putut fi, de asemenea, salvatoare. Cum altfel decât prin experiența unor asemenea „seri” sau „nocturne duhovnicești” am putea înțelege sensul schimbării la față întru Hristos Iisus? Cum am putea, fără aceste ruperi de ritm, să îndepărtăm pericolul
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
ale țării, fără a mai vorbi de sate, bisericile sunt pline cu aceiași oameni de vârsta a treia, fie că este vorba de liturghia duminicală, de populara slujbă a „maslului de obște”, de pomenile din sâmbetele morților sau de marile praznice. Tinerii încă entuziaști pentru credință prind foarte greu rădăcini și nu sunt integrați în comunități bisericești vii și lucrătoare. În cele din urmă, în pământul uscat al acestor timpuri sărace sămânța bună a junimii creștin-ortodoxe se va pierde. Fără a
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
frecvent pe orbita aberantă a resentimentului și a criminalității. În paremiologia majorității românești, radicalul „țigan” a consacrat câteva expresii ale unei semantici negative. Cel needucat se îneacă la mal „ca țiganul”, vociferează (adică „cere țigănește”), este oportunist („ca țiganul la praznic”), așa încât unde este țigănie e vorba de scandal, gălăgie nevrotică sau târguială nerușinată. Un lucru este limpede: când își pierde măsura, ironia alunecă în batjocură sau înjurătură. Ceea ce urmează nu poate fi decât un lanț grosolan de nepotriviri. Cel obișnuit
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
vervă și simț documentar un eseu „ego-grafic” despre „supraviețuirea sub un clopot de sticlă”. Este vorba, se înțelege, despre un clopot fără transcendență. Când se întâmplă să bată, în adolescență ori la maturitate, limbile acestui clopot ucid sau vestesc moartea. Praznicul Învierii nu există. „Un clopot de sticlă” nu este aici metafora gracilității, ci sinistra imagine a asfixierii forțate. Înzestrate cu multă culoare, dar și cu gravitate, fragmentele de amintiri ciobite se prefac uneori, sub „pana” lui Paul Cernat, în mici
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
Biserica învață că Hristos este „început și sfârșit” (Apocalipsa 1, 8) în tot ceea ce Scriptura jertfește înțelegerii noastre. Deloc întâmplător, Sfânta Scriptură este venerată de credincioșii ortodocși precum o icoană: la intrarea în biserică, aceștia sărută Evanghelia așezată, alături de icoana praznicului, pe stativul din fața altarului. În timpul citirii pericopei - la liturghie - foarte mulți creștini, în semn de cinstire, îngenunchează. Biserica propune credincioșilor o lectură inspirată, în duh de rugăciune, precedată de un solemn ritual liturgic care pregătește întâlnirea cu Evanghelia. La intrarea
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
reduse, acest veritabil manual liturgic de lectură a Sfintei Scripturi este folosit în mod curent, în Biserica Ortodoxă cel puțin, aproape numai de către preoți. Lecționarul cuprinde indicațiile privitoare la lectura zilnică a Scripturii în cuprinsul slujbelor Bisericii (vecernia la marile praznice, dar mai ales utrenia și dumnezeiasca liturghie). Cititorul poate afla, de pildă, că la slujba de seară dinaintea praznicului Nașterii Domnului se citesc textele profetice din Geneză (1, 1-13), Numeri (24, 2-3, 5-9, 17-18), Miheia (4, 6-7; 5, 2-3), Isaia
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
puțin, aproape numai de către preoți. Lecționarul cuprinde indicațiile privitoare la lectura zilnică a Scripturii în cuprinsul slujbelor Bisericii (vecernia la marile praznice, dar mai ales utrenia și dumnezeiasca liturghie). Cititorul poate afla, de pildă, că la slujba de seară dinaintea praznicului Nașterii Domnului se citesc textele profetice din Geneză (1, 1-13), Numeri (24, 2-3, 5-9, 17-18), Miheia (4, 6-7; 5, 2-3), Isaia (7, 10-16; 8, 1-4, 9-10; 9, 6-7; 11, 1-10), Ieremia (3, 35-4, 4) și Daniel (2, 31-36, 44-45). Sunt
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
Bisericii ortodoxe (nu doar a duminicilor și a marilor sărbători). Un al doilea procedeu ar putea relua frumoasa tradiție a manuscriselor vechi, în care copiștii aveau datoria de a însemna pe marginea fiecărui pericope evanghelice data citirii acesteia și numele praznicului corespunzător. În locul sistemului modern de trimiteri, necunoscut Părinților Bisericii, s-ar putea introduce aceste indicații cu caracter liturgic, care ar oferi cititorului posibilitatea de a corela citirea cuvântului lui Dumnezeu în liturghia Bisericii cu ipostaza de cititor privat al Scripturii
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
doliu pios, iar toți ceilalți rechini ai văzduhului, înveșmîntați în straie cernite sau pestrițe. Cît trăia balena, puțini dintre ei i-ar fi venit, cred, în ajutor, dacă din întîmplare ea le-ar fi cerut s-o ajute; dar la praznicul de înmormîntare, dau buzna cu atîta pioșenie! O, cumplită lăcomie vulturească a lumii, de care nu scapă nici măcar puternica balenă! Dar încă nu s-a isprăvit. Deasupra cadavrului pîngărit planează duhul său răzbunător, care-i supraviețuiește și care bagă groaza
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
În piesele de teatru, sunt puse Între paranteze rotunde indicațiile de regie. Parantezele drepte sunt folosite pentru a Închide un adaos făcut de noi În text, pentru ca acesta să fie mai clar: „Am găsit de cuviință să te poftesc [la praznic - n. I.R.] și pe d-ta” (I. Creangă). Parantezele drepte se mai folosesc pentru a marca lipsa unui fragment, a unui cuvânt dintr-un text. Numite și „croșete”, parantezele drepte au fost utilizate În timpul regimului comunist pentru a marca un
Cum se scrie un text ştiinţific. Disciplinele umaniste by Ilie Rad () [Corola-publishinghouse/Science/2315_a_3640]
-
pentru o ceremonie de adio condusă de o prietenă și reunindu-i pe apropiații defunctului, în absența oricărui rit religios. Mai există un obicei care face perioada imediat următoare decesului unei persoane apropiate mai ușor de suportat: este vorba de praznicul organizat cu prilejul funeraliilor, care, mai ales la țară, este un moment dacă nu vesel, cel puțin reconfortant, la care participă toată lumea. Acest obicei apare ca o formă mult atenuată a riturilor funerare, practicate încă în numeroase societăți. Alcătuind un
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
o să mai fac rău oamenilor... Paul: - Și...și... Zmeul: - Și lui Făt-Frumos și Ilenei Cosânzeana... Zâna Întunericului: - Nu mai ești fiul meu, ai devenit un muritor de rând de care râd copiii ! Paul: - Făt-Frumos și curtenii vă așteaptă la un praznic la Castelul Părăsit. Zâna Întunericului: Muritori nenorociți, am să vă blestem ! Paul: - Fluierul fermecat și buzduganul le dăruim muzeului orașului. Le puteți vedea când doriți Drum bun ! ( Muzică, fulgere, trăznete, întuneric. Când se aprinde lumina, Zâna Întunericului și Zmeul au
Teatrul ca o lecţie de viaţă by Ion Bălan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91610_a_92357]
-
și bulgării galbeni astupară mormântul, după ce se împărțiră pomenile, neamurile și cei mai apropiați s-au adunat la casa lui Vasile Drobotă, măturată, primenită, cu țoale pe pereți și cu mese lungi aduse din sat, căci nurorile pregătiseră toate ale praznicului. Figurile țepene se destinseseră ca și cum ar fi scăpat toți de o povară, căci toate fuseseră împlinite bine. Se cunoștea asta după pofta de mâncare și de băutură pe care o vădeau toți. La cinstirea paharelor se vărsa picătura mortului și
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
Un bărbat se înveselea subțiindu-și ochii în obrazul boțit și scoțând în față, lați, patru dinți. Lumânăreasa, a lui Mazarache, era cătrănită ca un buboi că n-o băgau nurorile în seamă. Mare dintr-o dată, se trezi, mulțumind pentru praznic, glasul lui Vasile Pichiruță. - De-acu, slavă ție, Balane, și Dumnezeu să-l ierte ! Odată cu Costache Rață, Pichiruță ieși pe poartă, amețit. Având o vorbă împreună, în drum cei doi făcură la dreapta, către crâșmă. 1964
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]