1,576 matches
-
instituțiile lor". Theirry Lenz, Afacerea Kennedy, p. 14. Pe John F. Kennedy Jr, mort într-un accident de avion pe care îl pilota, Robert Segal îl numea un"Adonis modern", idolatrizat de către femei, dar prea mândru pentru a asculta sfaturile precaute Myth. A Very Short Introduction, p. 57. Pentru Campbell, înmormântarea lui Kennedy a constituit "ilustrarea înaltei ceremonii a ritualului pentru o societate", "ocazie ritualică de o necesitate stringentă", rit compensatoriu pentru restabilirea solidarității în societate în momentul asasinării exponentului ei
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
recomand eu, îi spuse înmânându-i hârtia. E foarte pricepută la treburi din astea. —Mersi. Luă foaia, o împături și o puse în geantă. —Tu și Aidan sunteți în regulă? o întrebă el. — Absolut, îl asigură Nieve. Vreau să fiu precaută, atâta tot. Sunt o groază de bani și... —...și Aidan i-ar risipi pe toți dacă ar avea ocazia. —Corr! —Mi-ai mai spus asta despre el. Că e catastrofal când vine vorba de afaceri și bani. Nieve dădu din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
fost o noapte minunată. 2tc "2" —Ted, ai venit la fix! Ashling a trântit ușa de perete și pentru prima dată nu a rostit fraza ei obișnuită, care se întâmpla să fie: „Of, rahat, e Ted!“ —Pe bune? Ted păși precaut în apartamentul lui Ashling. Nu avea parte prea des de o primire atât de călduroasă. —Trebuie să îmi spui cu care jachetă îmi stă cel mai bine. O să fac tot ce pot. Fața întunecată și slabă a lui Ted părea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
întrebă Lisa pe Ashling. Ashling, simțindu-se încă ciudat după modul în care se purtase Lisa cu Mercedes, era pe punctul de a refuza, apoi își dădu seama că avea o oră liberă înainte de cursul de salsa. —OK, spuse ea, precaută. Înainte de a pleca, Lisa s-a dus la baie pentru verificarea machiajului pe care o făcea o dată pe oră. Aruncând o privire critică asupra reflexiei sale subțiri și ușor bronzate, îmbrăcată într-o rochie albă Ghost, s-a declarat mulțumită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
explicat misiunea cu emoție în voce. —Au fost de acord fără să se plângă și nu au cerut nimic în schimb și m-am gândit că ar fi potrivit să le arătăm apreciere... —Bine, o întrerupse Jack. Chiar? întrebă ea, precaută. Se așteptase ca el să râdă de cererea ei. Absolut. Ei sunt farmecul pozei. Ce crezi că le-ar plăcea? — O locuință, spuse ea, mai în glumă, mai în serios. Nu am un asemenea buget, replică Jack, cu regret în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
așa că Îți voi acorda o șansă. Dar dacă ajungi la spital din nou, te-ai ars. Ai Înțeles? — Da, domnule. Mulțumesc, domnule. — Bun. Perioada ta de acomodare este din acest moment anulată. Nu-mi permit să fiu Înconjurat de fătălăi precauți. Fie Îți faci treaba ca lumea, fie n-o mai faci deloc. Autopsia este Într-un sfert de oră. Să fii acolo. Se dădu jos de pe birou și Își pipăi buzunarele În căutarea jeleurilor. — Eu am o Întâlnire foarte importantă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
văzu pe inspectorul Insch, care stătea În ușă cu mâinile Înfipte În buzunare. Nu-l asculta pe comisarul McRae, vrea să te tragă pe sfoară. Insch păși pe prima treaptă, deja aglomerată, silindu-i pe ceilalți doi să se dea precaut la o parte. — Nu o să se oprească până În martie? spuse el și Își aruncă o bomboană cu fructe În gură. Martie? Nu-l minți pe bietul om: vorbim despre Aberdeen. Oftă și Își Îndesă din nou mâinile În buzunar. — Aici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
calului nervos, înălță capul: — Să tot fie cincizeci de ani de când stă pitită acolo și-l pune de fiu-său să facă ce vrea ea. Băiatul întrebă: — Dar cine e fiul ei? Îl priviră deconcertați și uimiți, apoi potcovarul murmură precaut, ca pe un lucru murdar, numele celui mai temut om din lume: — Tiberius. Împăratul. Ceilalți tăcură. Copilul se simți umilit că era singurul din castrum care nu știa asta. Nu mai întrebă nimic. Un grăjdar îi spuse, căutând parcă să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
pe omul care putea juca mai bine decât oricare altul acel joc crud: Gneus Calpurnius Piso. Un mesaj imperial fu trimis de la Roma la Antiohia, către care Germanicus se îndrepta după ce se îmbarcase la Pelusium. Împărații din dinastia Julia Claudia, precauți, au scris doar documente și orații oficiale, autobiografii solemne, opere cu caracter literar. Olimpicul Octavianus Augustus, de pildă, pe lângă operele politice, făcuse câteva încercări literare și scrisese niște poezioare pornografice, pe care severii săi urmași s-au grăbit să le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
la fel de repede, să se recăsătorească? Iar copilul care urma să se nască, pe al cărui tată nimeni nu îndrăznea să-l numească, după cum am spus, ce status avea să aibă? Fiind pe undeva o temă teologică, răspunsul înțelepților a fost precaut și interpretabil în mai multe feluri - în orice caz, nemulțumitor pentru toată lumea. Gajus citea repede și descoperea la fratele său o lume interioară neașteptată, o ironie aspră și imprudentă. În liniște, se întoarse și privi în spatele său. „O asemenea scriere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
parcul imens, trecu de hipodrom și de mirosul familiar al grajdurilor și ajunse la o clădire mare cu trei niveluri, în vechiul stil preaugustinian, cu ziduri de cărămidă. Descoperi alarmat că acolo se afla un grup de pretorieni. Se apropie precaut; nimeni nu-l opri să intre. Făcu câțiva pași în atrium și văzu cum îi vin în întâmpinare cinci tineri, evident străini. Nu-l recunoscu pe nici unul, dar observă că ei știau foarte bine cine era și-i cunoșteau povestea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
Însă o persoană putea să fie realeasă de mai multe ori și să rămână consul decenii întregi, cum se întâmplase în cazul lui Augustus. Putea deveni o funcție pe viață. Pe Gajus Caesar îl anunță un funcționar cu un zâmbet precaut și slugarnic; el rămase fără glas. Încercă să-și dea seama care erau planurile lui Tiberius, de ce luase acea decizie. „Construiesc un joc în jurul meu. Iar eu, închis aici, nu știu nimic.“ Era însă sigur că alegerea lui îi liniștea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
o poveste anonimă, ca atâtea altele. „În cele din urmă l-au dus la marea piață de sclavi din insula Delos, iar acolo senatorul acela a pus ochii pe el.“ Dar când Împăratul îl întrebă despre trecutul său, Callistus răspunse precaut: — Nenorocirile revoltei au zdrobit și familia mea. Împăratul îl întrebă unde anume se întâmplaseră toate acestea. — În provincia Hait-ka-ptah, Cetatea Spiritului, pe care romanii o numesc Memphis, explică el succint, iar în încheiere adăugă: Acum însă zeii m-au răsplătit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
prefera să moară. Domitius Corbulo îl anunță pe Împărat că ea urma să sosească la Lugdunum. Din curtea palatului ce domina fluviul, Împăratul o văzu ivindu-se din greoaia raeda, trăsura pentru călătorii de origine galică, și coborând cu mișcări precaute și oarecum nesigure. Deși era înconjurat de tribuni și magistrați, el alergă în întâmpinarea ei și o îmbrățișă, cu aceeași tandrețe pe care, pe când era copil, o văzuse la părinții săi. Îi spuse că nu reușea să stea departe de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
lui erau sporite sau atenuate de veștile despre nopțile desfrânate ale Împăratului. „E de nedescris ce se întâmplă, dacă e adevărat...“, se gândea Asiaticus - însă informațiile erau confuze, fantasmagorice, lipsite de precizie. Se hotărî: „Ăsta e momentul. Acum ori niciodată“. Precaut, convocă puțini tovarăși credincioși într-o vilă a sa din suburbiile Romei, anunțându-i că aveau să mănânce carne de vânat. Prin vila lipsită de ornamente se învârteau însă niște sclavi bătrâni, de încredere și cam surzi; cea care dirija
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
porți ca un rege plin de mărinimie. Însă n-ai Înfăptuit Încă nimic, să ceri de la cei din jur să ți se Închine și să te recunoască. Eu am o sfântă Încredere În steaua ta; ceilalți doar te invidiază. Fii precaut. Ascute-ți ochiul și mintea, să nu te pierzi În oceanul de artificii cu care ne amăgește viața. Luptă mai departe cu tine Însuți. Fii mai departe tu!“ Iată câteva panseuri pythiatice ale Aurei, după ce ne-am despărțit. (acum) „Tu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
de observator cinic, azvârlindu-l spre acte imprevizibile, iraționale; din acest moment, ca și la Proust, jurnalul devine ficțiune. Îmi Înconjoară umerii, Îmi sărută mâinile, e tandră, e lipicioasă; mă rețin cu greu să nu-i răspund la fel de participativ, dar, precaut, o Îndepărtez, o resping violent, o arunc la o parte. „Ți-a spus vreo femeie că ai mâini frumoase? De ce acestea mă resping? Oare și ele mă urăsc?“ Sunt aproape gata să cedez. „Numai mâinile tale aș vrea să le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
Îndoială. (iarna) Constat că a fi singur Înseamnă a fi puternic. Mă uit În jur la aceste cupluri ce se mișcă rigid ca niște marionete; toți ochii Îi privesc și se amuză ca de o stângăcie caraghioasă. Sunt atât de precauți unul cu altul; nici nu știu că răsare soarele, că Înflorește glastra de pe pervazul sălii de lectură. Dar soarele nu răsare, fiindcă este iarnă, glastra nu Înflorește, căci n-ar avea cum. Iată cum m-a furat retorica goală. Precis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
Ai mână liberă până ajung. Terminat. - Am înțeles. Terminat. Vine vicepreședintele, deci. Cu siguranță eu nu-l voi vota, gândi ea. - Dar nu putem risca un negociator în clădire. Cel puțin, nu cât timp cel din mașină e liber, spuse precaut Wilkins. - Mă gândesc acum la asta. Se furișă din nou după zid și privi către locul unde se afla mașina. Nu arăta cine știe ce, mai ales acum când era cu partea din față înfiptă în acel container. Într-adevăr, înăuntru, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
monitor. În colțul din dreapta jos. Dacă planta e Italia, atunci bucata cu pricina e Sicilia. - Am văzut acum. - Ce părere ai, Mel? Lichen, nu crezi? Bag mâna în foc că e chiar Parmelia conspersa. - Mda, ar putea fi, răspunse acesta precaut. Dar sunt multe tipuri de licheni. - Da, dar nu atât de mulți verzi-albaștri și gri, conchise pe un ton sec Rhyme. De fapt, e unul singur și poate fi găsit în cantități mari în Central Park. Avem deja două indicii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
el fusese cel care îi solicitase prezența, el fusese cel care o transformase dintr-o ființă inocentă în cineva care putea privi acele orori fără ca măcar să clipească. - Bine, spuse într-un final Rhyme. Dar ai grijă de ea, Sachs. Era precaută, observă Malerick, la fel ca orice femeie ce tocmai fusese acostată de un bărbat în Manhattan, chiar dacă bărbatul era timid, prietenos și capabil să calmeze cai foarte agitați. Dar Cheryl Marston se calma încetul cu încetul, ascultând poveștile lui despre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
Jaynene pe Rhyme. - Exact. - Fără ventilator. Foarte bine. - E și mama Karei fu curioasă Sachs. Jaynene se încruntă pentru o clipă. - Păi, nu. - A venit vreodată să o vadă? - Mama ei nu prea are treabă cu cariera ei, spuse femeia precaut. Rhyme spuse: - Kara mi-a spus că este bolnavă. Își revine? - Da, puțin. Era de dezvoltat subiectul, intui Rhyme, dar tonul din vocea femeii transmitea că nu era treaba unei asistente să discute informații confidențiale cu străinii. Apoi luminile se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
cu privirea atât de liniștită spuse: - Vin cu tine. După moartea lui Weir, Lon Sellitto redusese echipa de protecție la un singur om. - Nu, tu stai aici cu familia mea, Luis. M-aș simți mai bine. Soția lui îl întrebă precaută: - Dacă asta e vestea cea bună, care e cea rea, dragule? - Nu voi fi aici la cină, spuse procurorul, luând o mână zdravănă de biscuiți crocanți Goldfish, pe care o băgă în gură și clăti totul cu o gură la fel de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
fanatism. Apoi, nerăbdător ca întotdeauna, Rhyme decise că o făcuse destul pe gazda politicoasă și își coborî vocea pentru a-i spune: - Am o problemă, e ceva care mă deranjează. Cred că mă poți ajuta. Sper să poți. Îl privi precaut. - Se poate. - Ai putea să închizi ușa? Femeia cea masivă îi aruncă o privire, se ridică și făcu ceea ce i se ceruse. Reveni apoi la locul ei. - De când o cunoști pe Kara? o întrebă el. - Pe Kara? De mai bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
sub control... Bine, domnule. Marlow închise și scutură din cap. - Oricând aș prefera procesul unui bigot unei întâlniri cu cei de la asigurări. Bine, agent, va fi nevoie să îți faci poză pentru legitimația permanentă. Se gândi la ceva, apoi adăugă precaut: Nu e o chestie misogină, nu mă înțelege greșit, dar îmi place mai mult la femei părul strâns la spate. Nu lăsat în jos și așa mai departe, ci lăsat în jos punct. Mi se pare că arată mai dur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]