2,055 matches
-
se aprindă luminile. Nu se aprinseră. Își dădu seama că închisese ochii și acum îi deschise cu grijă. Ar trebui să existe o lumină de avarie, se gândi încercând să distingă ceva în bezna absolută din jurul ei. Respirația i se precipitase și își propuse să se calmeze. Însă partea rațională a gândirii ei era hărțuită de teama irațională de întuneric. Ascultă să vadă dacă se întâmpla ceva, însă tăcerea era la fel de profundă ca și bezna. Inima îi bătea și mai tare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
brusc la capătul drumului forestier, din ea au coborât în grabă un bărbat și o femeie, iar de pe bancheta din spate au scos cu mare greutate o fată pe care cei doi abia reușesc s-o stăpânească, fratele Rafael coboară precipitat în ajutorul lor, Toată lumea începe să vorbească, Suntem datori, spunea o voce deasupra celorlalte, artistul trebuie să se angajeze, noi, eu am fost acolo, în față la Continental, când s-a tras și unii priveau de la televizor, Ne-au furat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
a pământului ce vine dintr-o înțelegere profundă a întâmplărilor lumii și-mi spun, Nu lumea e absurdă, ci omul a fost pus într-o lume care inițial n-a fost creată pentru el, ci pentru altcineva, cum s-au precipitat lucrurile în paradis, Dumnezeu n-a mai avut timp să facă modificări în lumea nepregătită pentru cel izgonit și omul s-a trezit dintr-o dată într-o lume care nu era a lui, n-are de ales, ori s-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
de altundeva, eu nu sunt decât executantul ei, îngerul sau demonul dictează, sentimente contradictorii m-au încercat, cine sunt eu?! într-un fel sau altul pictura asta mă deposedează de Dumnezeu, Doamne, fie-ți milă, cui mă rog?! și ies precipitat din biserică, 3 aprilie, lucrez în biserică ca un apucat la Batjocorirea lui Iisus, tablou de dimensiuni mari, e încă frig în biserică și nu-mi place să fiu prea gros îmbrăcat, fiindcă nu mă simt în largul meu, de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
Thomas?! Așadar e vorba despre Thomas, Expoziția lui de fotografii cu copiii străzii a avut un mare succes, voia să o ducă și în Germania, nu l-am văzut de mult, de când? Ultima oară când ne-am întâlnit era extrem de precipitat, aproape fericit, expoziția lui era o reușită, ideea lui cu copiii străzii surprinși în ipostaze inedite pentru ei a fost de un efect extraordinar, fotografiile făcute Lenei, vorbiți-ne despre Lena! Era o fată, De ce vorbiți la trecut? Cred că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
împiedicat, m-am ridicat din nou și am ieșit ca o furtună din sala de ședințe. Am apucat să-l văd pe Lee intrând în liftul de la capătul holului. Când ușile se închiseră și liftul începu să coboare, m-am precipitat spre scara de incendiu, am coborât în goană cele șase etaje și am ajuns în parcare, unde am apucat să-l văd pe Lee demarând în trombă spre Broadway. În parcarea alocată Departamentului era un șir de mașini fără însemnele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
falangei de idei, chemată calm să defileze În arena rece a amfiteatrului. Îmi notez tot, cu atenție Încordată, spre a păstra vie urma demonstrației, acel foșnet de concepte uscate, cum ai Întoarce paginile unei cărți. Deodată, se ridică iritat, merge precipitat spre ușa amfiteatrului (suntem jos, la Odobescu), o dă de perete cu violență, În fața ușii se văd două studente vorbărețe (de la noi, din fundul amfiteatrului, nu se auzeau). Ghilotina profesorului cade necruțător: „Nesimțitelor!“. E un cuvânt prea tare, ce rămâne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
mai departe Într-o goană amețitoare; mâinile noastre se strâng Într-o mie de tandrețuri, e o dureroasă căutare, un efort subteran de contopire. Corpurile se ating definitiv, trec unul În altul, se golesc vertiginos de văpaia dorinței; noi ne precipităm spre locuri tot mai puțin ascunse, ne așezăm pe iarbă, ne privim ținându-ne de mână; eu nu știu cine este, dar parcă știu dintotdeauna; ea mă cheamă pe nume, dar cum de știe numele meu? Abia atunci observăm atâtea umbre ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
Se aplecă și mai tare peste victimă, privind-o atent și întrebându-se dacă va vedea vreun spirit părăsindu-i corpul. Nu se întâmplă însă nimic de acest fel. - Sunteți sigur că ați auzit un urlet? - Da... Adică nu, se precipită paznicul. Poate nu urlet, totuși. Mai degrabă strigăt. Țipăt. Unul scurt, a ținut o secundă și s-a oprit. Agentul de poliție Diane Franciscovich de la Secția 20, continuă: - Mai e cineva care ar fi putut auzi? Masivul paznic al clădirii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
menținuse calmul și nu apăsase pe trăgaci. - Ai văzut pe cineva ieșind pe ușa aia? - Ce se-ntâmplă? - Ai văzut ceva suspect?! își pierdu ea cumpătul. - Nu, doamnă. - De cât timp te afli aici? - Nu știu. Zece minute... Cred, se precipită interlocultorul. O nouă bufnitură se auzi dinăuntru. Franciscovich le făcu semn îngrijitorului și paznicului să se depărteze. Trase aer în piept, își ridică din nou arma și apăsă ușor clanța. Ușa era descuiată. Se trase din dreptul ei pentru a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
unul din oamenii cu care ai luat masa? Jeddy Barnes? - Nu știu la cine te referi. - Ai auzit totuși de „Sfatul Patrioților”, nu-i așa? - Doar ce am citit prin ziare. - Nu te credem, spuse Sellitto. - Credeți ce vreți, se precipită Weir. Rhyme putu observa furia care creștea în ochii lui, furie pe care Dobynd o preconizase. După un scurt răgaz, întrebă: - Cum ați aflat numele meu adevărat? Nimeni nu răspunse, dar ochii lui Weir se opriră pe ultimele observații adăugate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
o experienă cu bioxid de cadmiu și acid sulfuric și, când o să aprinzi gazul rezultat și el va arde cu o flacără verde roșiatică, atunci, poate, Polixenia va fi În preajma ta și... Sau când vei duce În camera obscură un precipitat cu trioxid de fier ca să-l pui la Întuneric, poate atunci... Sau când vei lua o probă de fontă de la turnătorie o să-i ceri un pahar Berzelius, ca să ți-l aducă acolo, În boxa capitonată cu faianță albă și atunci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
pare rău, Phil. Ai grijă de copii acolo. —Mulțumesc. Phil a închis mai repede decât mine telefonul. Deci acesta este sfârșitul încrederii mele vremelnice în faptul că Tally nu este decât o fostă pasiune stinsă acum. Felul în care se precipitaseră lucrurile era de necrezut. Doar cu o săptămână în urmă, eram un cuplu căsătorit, iar acum el își petrecea noaptea cu soția unui prieten apropiat, mângâindu-i degetul mic prin cafenele. Mi se cam tăiase răsuflarea. —E gata micul dejun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
rivalele în dragoste ca să le omoare. Dau tot timpul despre asta la Crimewatch. Nu o să-ți spun nimic nici dacă-mi pui cuțitul la gât! Atunci a reușit să închidă ușa. Când am plecat, am văzut-o pe fereastră vorbind precipitat la telefon. Excelent, într-o oră Londra va fi pavoazată cu portretul meu robot. Voi fi arestată pentru că am pus întrebări indiscrete despre prietena mea cea mai bună. Măcar de-aș fi într-o celulă, asta m-ar scuti de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
aleagă Între considerentele ținând de economie, pe de o parte, și eleganța literară pe de alta. În strădania de a Împăca aceste două deziderate, producea mesaje telegrafice care aveau uneori ceva din sonoritatea unui haiku japonez, ca de pildă: „SOSESC PRECIPITAT LA 5,38 CU 1,50 DELIBERAT. HENRY JAMES“. Când era vorba de chestiuni profesionale, gândul de a economisi din lungimea mesajului, sacrificând nuanțele de sens pentru a mai strânge un ban sau doi, nici nu-i trecea prin cap
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
sexual pe care acesta o purta cu sine pretutindeni, aceasta nu afecta relația lui Henry cu cei trei, plină de afecțiune, dar, desigur, absolut corectă. Tulburătoarea experiență pe care o avusese cu Jukovski la Napoli și care, Într-un fel, precipitase apropierea de Fenimore, era una care aparținea unui sine mai tânăr. Acum, că ajunsese În apele mai calme ale vârstei de mijloc, că supraviețuise tuturor pericolelor și problemelor, dorințelor nedefinite și dezechilibrelor fizice asociate cu sexul la bărbații tineri, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
tristețea ei cronică, Înclinația către depresiile paralizante, grota aceea Întunecată și melancolică, ascunsă În adâncul unui personaj social altminteri echilibrat, pentru a se mai Îndoi că moartea ei fusese În realitate o sinucidere. Desigur, era posibil ca boala să fi precipitat Înfricoșătorul gest - și se agăță de acest aspect cu aceeași disperare ca restul familiei -, dar nu Îl provocase. Teoria sa, pe care o comunică prietenilor și cunoștințelor Într-un vârtej epistolar, era că suferise de un acces brusc de melancolie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
strâng masa, domnule? Tresări; nici nu observase că Smith intrase iar În cameră. Da, da, te rog. Mulțumesc, Smith. Se ridică, adună plicurile și le duse, Împreună cu ziarul, În birou. Nădăjduia să Îi apară În intestine o senzație care să precipite o evacuare, dar nu avu noroc. Se așeză În fotoliu, răsfoind ziarul fără a găsi nimic care să Îi rețină atenția mai mult de câteva clipe. Din Europa Răsăriteană păreau să se audă bubuituri de tunet, prevestitoare ale unui conflict
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
Nu știu! Beth avea fața palidă, Înfricoșată. Norman trecu pe lângă ea. În Cilindrul B, printre toate țevile și consolele, clipea un semnal strălucitor: AVARIE SISTEME VITALE. O căută cu privirea pe Teeny Fletcher, dar aceasta nu se afla acolo. Se precipită Înapoi, către Cilindrul C, trecând din nou pe lângă Beth. — Ai aflat ceva? țipă Beth. — Sistemele vitale! Unde e Fletcher? Unde-i Barnes? — Nu știu! Caut! — Nu e nimeni În B, strigă el și sări pe treptele ce duceau În Cilindrul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
un mod urcător de a exista. Cînd vor cunoaște vor poposi acolo și nemaiavînd să știe nimic, nu o vor mai dori. Să trăiești fără a cunoaște înseamnă să nu trăiești de fel. Iar tu alergi, vrei să stii, te precipiți în a-ți consuma viața.” V. tînăr zîmbesc ascultîndu-l pe Doctor. Mă amăgesc cu gîndul că, totuși, nu caut nimic. Poate că am găsit și mă prefac doar a căuta. V. din spital, aproape că mă amuză incertitudinea oscilantă a
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
poți rezista în nebunia asta?” Sună neliniștitor ce mă întreabă el. Știe prea bine că trupul ca și sufletul își sintetizează singur propriile morfine ce-i abolesc chinul. Știe că nici o durere nu poate dura o veșnicie. Cel mult, poate precipita o moarte. „-Nu-i strigător la cer?” -îl întreb la rîndu-mi. „-De ce să tresari doar cînd și cînd, luminat de descărcarea visului tău otrăvit de respirația morții, la urmă, cînd se termină totul? De ce, cînd durerea asta tremură în tine
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
-Cred în unica și singura durere, de neîmpărțit, atotputernică și fără sfîrșit care, cuprinzîndu-ne, ne va mîntui.” Trupul din pat tresare. Vorbește. „-Apă! Apă!”spune el. Și imediat o soră îmi umezește buzele cu un tifon. Se strigă. Stetoscoapele se precipită spre pieptul meu și în încăpere intră medici pînă acum necunoscuți. „-Inexplicabil!”-găsește unul din aceștia. „-Va fi halucinat căci creierul lui doarme iar aparatele indică a nu se fi întîmplat nimic. Sau, am halucinat noi?” V. tînăr și, totodată
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
își schimbă poziția. Un bîzîit se aude strident. Văd: nimicul e totul. Numai căldura Cuvîntului se simte apărînd. Îi recunosc forța care, deodată, capătă sens. Totul se umple din neant. Nimic nu s-a cristalizat. Nimic nu s-a putut precipita din gol, ci o explozie de sens a reușit acoperirea. Și stau alături acum, înfrățite, învolburate, cea mîngîiată de cuvînt, lumina, și întunericul cald și protector, substanța cea încă ne-bine-cuvîntată. Mi-e dragă strălucirea. Mi-e dragă bezna nopții protectoare
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
În patul gata-gata să se prăvălească. Pantalonii grăsanului agățați de clanța ușii. Bud șterpeli din ei un portmoneu, Îl goli și apoi fluieră tare. Cindy țipă, dar grăsanul continuă să pompeze. Bud: — NENOROCITULE, CE FACI CU MUIEREA MEA?!!! Lucrurile se precipitară. Grăsanul ieși În goană, ținîndu-se de socoteală. Cindy plonjă sub așternuturi. Bud văzu o poșetă, o goli și Înhăță banii. Cindy nu se putu abține și țipă din nou. Bud se apropie de pat. — Dușmanii lui Duke. Dă-i pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
ce a fost decisă în altă parte, ci implicațiile pe care le-au avut lipsurile acelui om asupra acestui colectiv, pentru că lipsurile acelea au dus la lipsurile biroului ce au impus retragerea confirmării. Atunci am avut impresia că lucrurile se precipită Îdar nu avea să se întâmple asta decât mai târziu), atunci când s-a ridicat iarăși Ovidiu Munteanu, citind, cu exact tonul luării sale de cuvânt, un pasaj din hotărârea de retragere a confirmării în care se spunea despre „abateri grave
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]