1,241 matches
-
trebuie s-o fi împuns de fugă troienii lui Priamus, când îi luă Achile cu jărdia pe la spate.” (C. Hogaș, 222), „Și pe mine mă știu toți reacționarii că sunt republican, că sunt pentru națiune.” (I.L. Caragiale, I, 134) Complementul predicativ verbaltc "Complementul predicativ verbal" a. simplu; se realizează prin forme verbal-nominale: • gerunziu: „Cine l-ar fi văzut mângâindu-și copiii murdari n-ar fi recunoscut în el pe veselul cântăreț care spune la ziuă glume fără perdea.” (E. Barbu, 384
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
fi împuns de fugă troienii lui Priamus, când îi luă Achile cu jărdia pe la spate.” (C. Hogaș, 222), „Și pe mine mă știu toți reacționarii că sunt republican, că sunt pentru națiune.” (I.L. Caragiale, I, 134) Complementul predicativ verbaltc "Complementul predicativ verbal" a. simplu; se realizează prin forme verbal-nominale: • gerunziu: „Cine l-ar fi văzut mângâindu-și copiii murdari n-ar fi recunoscut în el pe veselul cântăreț care spune la ziuă glume fără perdea.” (E. Barbu, 384) • participiu: „Se simțea
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
pasul, așteptând din clipă în clipă să se audă strigat din spate.” (M. Eliade, 409), „S-a luat după el, așa pe departe ca să-l urmărească nebăgat în seamă, apoi să se apropie...” (I. Slavici, Mara, 219) b. propozițional (completiva predicativă verbală): „... Eu așa am bătut găina și iacătă-o cum se ouă.” (I. Creangă, 144) c. multiplu: „Îl vedeam ridicându-se încet ca o cobră, legănându-și trupul șerpuitor, sprijinindu-se pe coadă, lățindu-și capul și fluturând-o amenințător
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
din cutie, scoate lumile din haos Și cum neagra vecinicie ne-o întinde și ne-nvață Că epocele se-nșiră ca mărgelele pe ață.” (M. Eminescu, I, 140) Marcarea identității specifice a complementului predicativtc "Marcarea identit\]ii specifice a complementului predicativ" Întemeindu-se pe o relație de dublă dependență, identitatea sintactică a complementului predicativ este marcată de prezența simultană a unor modalități de manifestare în planul expresiei a dependenței față de nume (flexiunea) și a unor modalități de manifestare în planul expresiei
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
și ne-nvață Că epocele se-nșiră ca mărgelele pe ață.” (M. Eminescu, I, 140) Marcarea identității specifice a complementului predicativtc "Marcarea identit\]ii specifice a complementului predicativ" Întemeindu-se pe o relație de dublă dependență, identitatea sintactică a complementului predicativ este marcată de prezența simultană a unor modalități de manifestare în planul expresiei a dependenței față de nume (flexiunea) și a unor modalități de manifestare în planul expresiei a dependenței față de verb (topica). În funcție de planul semantic sau de structura complementului predicativ
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
predicativ este marcată de prezența simultană a unor modalități de manifestare în planul expresiei a dependenței față de nume (flexiunea) și a unor modalități de manifestare în planul expresiei a dependenței față de verb (topica). În funcție de planul semantic sau de structura complementului predicativ, mai intervin elementele de relație și articolul. Dintre cele două variante, complementul predicativ nominal se caracterizează prin identitatea cea mai marcată. Flexiunea Flexiunea este orientată de acord și, mai rar, de recțiune. Când se realizează prin nume (pronume) sau prin
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
expresiei a dependenței față de nume (flexiunea) și a unor modalități de manifestare în planul expresiei a dependenței față de verb (topica). În funcție de planul semantic sau de structura complementului predicativ, mai intervin elementele de relație și articolul. Dintre cele două variante, complementul predicativ nominal se caracterizează prin identitatea cea mai marcată. Flexiunea Flexiunea este orientată de acord și, mai rar, de recțiune. Când se realizează prin nume (pronume) sau prin participiu (în structuri simple, multiple infrapropoziționale sau analitice), complementul predicativ (mai ales nominal
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
două variante, complementul predicativ nominal se caracterizează prin identitatea cea mai marcată. Flexiunea Flexiunea este orientată de acord și, mai rar, de recțiune. Când se realizează prin nume (pronume) sau prin participiu (în structuri simple, multiple infrapropoziționale sau analitice), complementul predicativ (mai ales nominal, dar și verbal) se acordă în gen și număr cu regentul nominal (pronominal): „Baba, de venin, se smulse odată din piuă-n sus și rupse lanțurile, lungindu-se slabă și mare până-n nori.” (M.Eminescu, P.L., 8
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
cu regentul nominal (pronominal): „Baba, de venin, se smulse odată din piuă-n sus și rupse lanțurile, lungindu-se slabă și mare până-n nori.” (M.Eminescu, P.L., 8), „Am văzut-o devenind brusc palidă.” (O. Paler, Viața..., 161) Când complementul predicativ nominal are structură propozițională, acordul se extinde și asupra numelui predicativ din alcătuirea predicatului său analitic: „I-am simțit de la ușă că erau intrigați și curioși.” (O. Paler, Viața, 60) Rezultat al concentrării specifice a enunțului sintactic prin contragerea 47
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
piuă-n sus și rupse lanțurile, lungindu-se slabă și mare până-n nori.” (M.Eminescu, P.L., 8), „Am văzut-o devenind brusc palidă.” (O. Paler, Viața..., 161) Când complementul predicativ nominal are structură propozițională, acordul se extinde și asupra numelui predicativ din alcătuirea predicatului său analitic: „I-am simțit de la ușă că erau intrigați și curioși.” (O. Paler, Viața, 60) Rezultat al concentrării specifice a enunțului sintactic prin contragerea 47 unui nucleu predicațional care nu și-a subordonat identitatea și autonomia
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
I-am simțit de la ușă că erau intrigați și curioși.” (O. Paler, Viața, 60) Rezultat al concentrării specifice a enunțului sintactic prin contragerea 47 unui nucleu predicațional care nu și-a subordonat identitatea și autonomia față de nucleul predicațional central, complementul predicativ nominal stă, cel mai adesea, în nominativ, caz cerut de verbul care i s-a impus ca regent: „De patru ori Mircea fusese așezat domn cu sila în țară de Poarta turcească.” (Al. Odobescu, 219) Elemente de relație Elementele de
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
relație depind de tipul, semantic și structural, al funcției, de conținutul semantic concret al funcției (A plecat cu o mare încredere./ „A plecat fără nici o încredere.) sau de opțiunea subiectului vorbitor (El se dă director.). Când are dezvoltare infrapropozițională, complementul predicativ, varianta nominală, este însoțit uneori: • de adverbele întrebuințate prepozițional cu și drept; • de prepoziții (locuțiuni prepoziționale): de, din, cu, fără, în chip de ș.a.; Prepozițiile impun toate cazul acuzativ: „Drept lumânare / Aș vrea o floare.” (M. Isanos, 249) „M-aș
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
bunăoară, / Să te socot de scândură și sfoară.” (T. Arghezi, 354) „...Reziduul combustiunii se scutură jos în chip de cenușă, devenind pământ.” (G.Călinescu, U.P., 103), „Ședea și privea locul cu palmele la spate.” (E. Barbu, 7). Propoziția completivă predicativă se introduce în frază prin: • conjuncții și locuțiuni conjuncționale: că, ca să, ca și când, ca și cum: „I-am simțit de la ușă că erau intrigați și curioși.” (O. Paler, Viața..., 60), „... Boierii țării te-au ales ca să urmezi răposatului în domnie...” (Al. Odobescu, 6
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
adverbul întrebuințat prepozițional drept, în propoziție: „Drept preot toarce-un greier un gând fin și obscur, Drept dascăl toacă cariul sub învechitul mur.” (M. Eminescu, I, 69) sau în frază, când precede pronumele relativ prin care se introduce o completivă predicativă: „Pentru ce, adică, m-aș gâtui cu îmboldirile propriei mele firi (...) și aș trece în ochii... celor proști drept ceea ce nu sunt?” (C. Hogaș, 304) Topica Expresie a celei de a doua direcții în desfășurarea relației de dependență, topica se
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
și aș trece în ochii... celor proști drept ceea ce nu sunt?” (C. Hogaș, 304) Topica Expresie a celei de a doua direcții în desfășurarea relației de dependență, topica se asociază flexiunii (orientată de acord) în fixarea identității sintactice a complementului predicativ, varianta nominală. Spre deosebire de atribut, cu care are în comun modificarea formei, pentru a se acorda în gen și număr cu un termen regent nominal, complementul predicativ urmează unui verb predicativ, care i se impune ca regent. În enunțul: „Tâmpla bate
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
dependență, topica se asociază flexiunii (orientată de acord) în fixarea identității sintactice a complementului predicativ, varianta nominală. Spre deosebire de atribut, cu care are în comun modificarea formei, pentru a se acorda în gen și număr cu un termen regent nominal, complementul predicativ urmează unui verb predicativ, care i se impune ca regent. În enunțul: „Tâmpla bate liniștită, ca o umbră viorie”. (M. Eminescu, I, 79), adjectivul liniștită, acordat în gen și număr cu substantivul tâmpla, regentul său nominal se situează, în plan
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
flexiunii (orientată de acord) în fixarea identității sintactice a complementului predicativ, varianta nominală. Spre deosebire de atribut, cu care are în comun modificarea formei, pentru a se acorda în gen și număr cu un termen regent nominal, complementul predicativ urmează unui verb predicativ, care i se impune ca regent. În enunțul: „Tâmpla bate liniștită, ca o umbră viorie”. (M. Eminescu, I, 79), adjectivul liniștită, acordat în gen și număr cu substantivul tâmpla, regentul său nominal se situează, în plan sintagmatic imediat după verbul
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
apă.” (M. Eminescu, I, 179), iar prin poziție, atributului: „S-apar-o zână liniștită / Cu ochi mari, cu umeri goi.” (M. Eminescu, I, 228) și atributului circumstanțial: Gabriela, acum liniștită, l-a privit cu mai multă încredere. Deosebirea de topică dintre complementul predicativ și atributul circumstanțial corespunde distincției din plan semantic; însușirea exprimată prin atributul circumstanțial precede (ca timp, cauză, condiție etc.) sau urmează (scop, consecință) acțiunea verbală: Mihaela, obosită, s-a întors acasă. în timp ce însușirea (acțiunea) exprimată prin complementul predicativ este simultană
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
dintre complementul predicativ și atributul circumstanțial corespunde distincției din plan semantic; însușirea exprimată prin atributul circumstanțial precede (ca timp, cauză, condiție etc.) sau urmează (scop, consecință) acțiunea verbală: Mihaela, obosită, s-a întors acasă. în timp ce însușirea (acțiunea) exprimată prin complementul predicativ este simultană cu acțiunea verbului: Mihaela s-a întors obosită acasă. Articularea Rolul hotărâtor în marcarea identității distinctive, în planul expresiei, a complementului predicativ îl are gradul de determinare prin articol a substantivului sau adjectivului. Realizând funcția de complement predicativ
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
scop, consecință) acțiunea verbală: Mihaela, obosită, s-a întors acasă. în timp ce însușirea (acțiunea) exprimată prin complementul predicativ este simultană cu acțiunea verbului: Mihaela s-a întors obosită acasă. Articularea Rolul hotărâtor în marcarea identității distinctive, în planul expresiei, a complementului predicativ îl are gradul de determinare prin articol a substantivului sau adjectivului. Realizând funcția de complement predicativ, substantivul nu primește articol hotărât, nici când este juxtapus verbului, nici când este precedat de prepoziția ca: „După doi ani s-a întors doctor
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
predicativ este simultană cu acțiunea verbului: Mihaela s-a întors obosită acasă. Articularea Rolul hotărâtor în marcarea identității distinctive, în planul expresiei, a complementului predicativ îl are gradul de determinare prin articol a substantivului sau adjectivului. Realizând funcția de complement predicativ, substantivul nu primește articol hotărât, nici când este juxtapus verbului, nici când este precedat de prepoziția ca: „După doi ani s-a întors doctor.” Se distinge, prin aceasta, de subiect: „După doi ani s-a întors doctorul.” sau de complementul
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
primește articol hotărât, nici când este juxtapus verbului, nici când este precedat de prepoziția ca: „După doi ani s-a întors doctor.” Se distinge, prin aceasta, de subiect: „După doi ani s-a întors doctorul.” sau de complementul comparativ: • complement predicativ: Vorbește mai bine ca doctor. • circumstanțial modal: Vorbește ca un doctor. • complement comparativ: Vorbește mai (la fel de) bine ca un doctor. Observații: Substantivul-complement predicativ poate primi articol hotărât dacă este determinat de un atribut: „Și iată cum în sfânta zi de
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
distinge, prin aceasta, de subiect: „După doi ani s-a întors doctorul.” sau de complementul comparativ: • complement predicativ: Vorbește mai bine ca doctor. • circumstanțial modal: Vorbește ca un doctor. • complement comparativ: Vorbește mai (la fel de) bine ca un doctor. Observații: Substantivul-complement predicativ poate primi articol hotărât dacă este determinat de un atribut: „Și iată cum în sfânta zi de Duminica mare mă trezii stăpânul în regulă al unei iepe mici și slabe...” (C. Hogaș, 144) Când se realizează prin adjectiv, poziția postverbală
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
regulă al unei iepe mici și slabe...” (C. Hogaș, 144) Când se realizează prin adjectiv, poziția postverbală, coordonată cu desfășurarea flexiunii sale în baza acordului cu un termen nominal (pronominal) (subiect sau complement), se constituie în marcă distinctivă a complementului predicativ. Adesea, însă, adjectivul ocupă o poziție în imediata vecinătate a substantivului, asemeni atributului. Cu funcția de complement predicativ, adjectivul nu preia articolul hotărât de la substantivul pe care îl precede: „De la gârlă-n pâlcuri dese / Zgomotoși copiii vin.” (G. Coșbuc, 99
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
cu desfășurarea flexiunii sale în baza acordului cu un termen nominal (pronominal) (subiect sau complement), se constituie în marcă distinctivă a complementului predicativ. Adesea, însă, adjectivul ocupă o poziție în imediata vecinătate a substantivului, asemeni atributului. Cu funcția de complement predicativ, adjectivul nu preia articolul hotărât de la substantivul pe care îl precede: „De la gârlă-n pâlcuri dese / Zgomotoși copiii vin.” (G. Coșbuc, 99) și nu acceptă articol demonstrativ: „Unii plini de plăcere pentru a lor viață, Trec zilele voioase și orele
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]