2,251 matches
-
pentru această fază. Inițial, căutarea soluției la problema socială a fost comportamentul tipic de căutare a soluției pe schema „problemei cu soluție unică”. Reforma, ca mijloc de atingerea a obiectivului dezvoltării, a fost centrată pe formularea soluțiilor care s-au prefigurat a fi utilizabile. Este tipică perioada anilor ’90 a tranziției în România. Fiecare program de schimbare, fără o examinare a adecvării lui și, cu atât mai puțin, căutarea unui pachet complex de măsuri de schimbare, este declarat a fi Reforma
O nouă provocare: dezvoltarea socială by Cătălin Zamfir [Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
în favoarea unora noi, strategii de migrație au fost abandonate pentru altele noi. Perioada de început a deceniului nouă ar trebui privită, probabil, în primul rând, ca una de căutări și „experimente” în materie de migrație internațională, o perioadă care va prefigura și permite evoluția ulterioară a migrației internaționale din România. Căderea regimurilor comuniste din Europa Centrală și de Est, cu consecința imediată a liberei circulații a cetățenilor statelor respective, s-a materializat într-o „teamă” accentuată a statelor Vestului european față de
O nouă provocare: dezvoltarea socială by Cătălin Zamfir [Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
și psihopatologic J. Sutter afirmă că „anticipația este mișcarea prin care omul se îndreaptă cu întreaga sa ființă dincolo de prezent, într-un viitor mai apropiat sau mai îndepărtat, dar care, în mod esențial, este viitorul său”. În felul acesta, „anticipația” prefigurează destinul persoanei. La baza procesului de anticipație stau forțe pulsionale interne care mobilizează ființa proiectând-o către viitor. Astfel, anticipația ne apare ca fiind anterioară obiectivelor, ea fiind o „propulsiune-către”, o „orientare” vectorializată către ceva anumit. Din aceste considerente, anticipația
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
refacere a forțelor prin consumul de alcool, - mizeria sociala, sărăcia, promiscuitatea etc. Dincolo de aspectele mai sus menționate, pentru a putea încheia imaginea „personalității alcoolicului” este necesar să menționăm care sunt categoriile de indivizi expuși la consumul de alcool. Aceștia se prefigurează ca o categorie net individualizată în raport cu restul populației, fiind reprezentați prin următorii: debilii mititali, persoanele psihopate, encefalopații, traumatizații cranieni, indivizii cu complexe, în special cei cu complexe de inferioritate, persoanele handicapate sau stigmatizate fizic, persoanele singure, izolate. La aceștia, așa cum
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
dispun de un nivel intelectual superior, mult mai ridicat decât al schizofrenicilor, fapt care denotă o corelație între structura personalității și tipul clinic de tulburare paranoică sau paranoidă. În ceea ce privește natura personalității bolnavilor deliranți există o mare varietate de aspecte, care prefigurează un anumit „model de personalitate” caracterizată printr-o hipersenzitivitate, ca reprezentând o condiție esențială de receptivitate la boala respectivă. În sensul acesta trebuie acceptată existența unei „personalități premorbide” specifică bolnavilor deliranți și care reprezintă terenul obligatoriu al dezvoltării psihozei respective
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
de 19,9 ani (SD±5,9), iar vârsta medie la momentul eliberării era de 25,1 ani (SD±8,0). În următoarea etapă a cercetării am realizat o analiză de conținut a interviurilor. Cele două axe tematice au fost prefigurate inițial în funcție de direcțiile fundamentale ale cercetării: (1) aspecte ale vieții cotidiene după eliberarea din detenție și (2) strategii de adaptare la condițiile de viață. Prima axă tematică a surprins aspecte obiective care au caracterizat viața fostului deținut politic în acea
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
oferă congenerilor săi posibilitatea de a se exprima în eseuri și analize (uneori remarcabile). Printre ei se află Ionel Jianu, Ion Orleanu (cu un ciclu despre opera lui Marcel Proust), Victor Stoe, Ioan G. Diamandy, Mihail Polihroniade, Const. Clonaru ș.a., prefigurând grupul criterionist de mai târziu. Alți colaboratori: Ion Marin Sadoveanu (însemnări pe teme teatrale), Emanoil Bucuța, Constantin Gane (specializat o vreme în „revista revistelor”), G.M. Cantacuzino, Camil Baltazar, Emanoil Ciomac, Mihai Ralea, N. Bagdasar, Vintilă Russu-Șirianu, Filip Corsa, Oct. C.
POLITICA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288875_a_290204]
-
își desfășoară textele după un ritm de sistolă și diastolă, vertebrând dublul regim (nocturn/diurn) al ființei prin dublul regim al poeziei, disputată în egală măsură de vizionarism, teratologie, oniric și grotesc, ca și de prozaism, naturalețe, trezie și organic. Prefigurat de Juventus, Exuvii (1997; Premiul ASPRO) este un roman atipic, mai degrabă un vast poem în proză. Amortizând la extrem acțiunea și fragmentând sintaxa narativă, scrierea e concepută ca o înlănțuire de miniparabole pe tema identității. În concordanță cu simbolul
POPESCU-22. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288943_a_290272]
-
placheta Sora mea, înserarea. I s-au decernat Premiul „Suplimentului literar-artistic al «Scânteii tineretului»” (1983), Premiul Uniunii Tineretului Comunist (1984), Premiul Filialei Craiova a Uniunii Scriitorilor (1998, 2001), Premiul „Mihai Eminescu” al Fundației Scrisul Românesc (2000). Deși debutul lui P. prefigurează o accentuată preferință pentru banalizarea intenționată a recuzitei poetice tradiționale, pentru acuta autoreflexivitate a eului, sunt căutate sursele de inspirație în cadre și situații dintre cele mai derizorii („în noaptea asta/ vreau să scriu cel mai lung poem/ de dragoste
PREDA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289003_a_290332]
-
al barocului, hombre secreto, cu un veac înaintea lui Baltasar Gracián, în Cantemir un antecesor al romantismului european și un pesimist mai radical decât Eminescu, a susține că Negruzzi îl anticipează pe Gustave Flaubert pe linia realismului integral, că Alecsandri prefigurează fie și numai cu câțiva ani impresionismul, că Mateiu I. Caragiale îl depășește pe Flaubert în materie de perfecționism creator, fiind „poate cel mai laborios prozator din istoria literară a lumii” și anunțând prin Craii de Curtea-Veche romanul Ghepardul al
PROTOCRONISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289046_a_290375]
-
lui. Cumnata s-a împușcat, fratele tocmai se spânzurase. Și aici, ca în Desfigurații, fluxurile vieții interioare, marcate acum de mari tensiuni, de cutremurări distrugătoare, sunt dezvăluite verosimil. Situația structurantă din roman - pasiunea a doi frați pentru aceeași femeie - este prefigurată în schiță de nuvela titulară a volumului Nălucile (1945). O femeie pendulează între doi bărbați, care însă nu sunt frați, și în Episod. În Cei trei o fată își dispută un băiat cu sora acestuia. Celelalte nuvele expun situații și
MOVILA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288263_a_289592]
-
merite și neîmpliniri, Purgatoriul preludează în literatura română romanul citadin de tip nou, diferit de cel de până la primul război, pregătind terenul pentru apariția cronicii romanești a secolului al XX-lea pe care avea să o scrie Cezar Petrescu și prefigurând, fie și doar în componentele de superficie, monumentala pictură a vieții urbane din romanele Hortensiei Papadat-Bengescu. Înainte de primul război M. publicase și proză scurtă, în bună parte poematică, de felul aceleia a lui D. Anghel și avându-și, mai vizibil
MOLDOVANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288229_a_289558]
-
și biologic (al speciei) -, articulează întregul univers romanesc al lui M. Ele se prelungesc în romanul Cartea muntelui în derivă (apărut postum, în 1994) prin prelucrarea mitului mioritic într-un stil, de această dată, mai transparent, ce ar fi putut prefigura o nouă etapă de creație. SCRIERI: Doisprezece prozatori (volum colectiv), Cluj-Napoca, 1988; În preajma legendei, Cluj-Napoca, 1989; Depoziția, I, Cluj-Napoca, 1991, II, Sibiu, 1992; Cartea muntelui în derivă, Sibiu, 1994. Repere bibliografice: Vasile Andru, Alte voci, altă istorie, CRC, 1989, 37
MUNTEANU-16. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288300_a_289629]
-
este consacrat problemelor teoretice suscitate de conceptele de manierism, baroc și clasicism, creația literară fiind investigată doar prin poezie. Al doilea volum abordează proza, care se diversifică enorm, pornind de la realismul picaresc baroc și ajungând uneori la forme clasice, embrionar prefigurându-se acum și aproape toate formele de discurs romanesc. În sfârșit, ultimul volum cuprinde analitic fabula, poemul eroic și dramaturgia, încheindu-se cu un excurs teoretic legat de cele două sisteme estetice fundamentale care se confruntă în epocă, clasicismul și
MUNTEANU-14. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288298_a_289627]
-
de umanitarism și sentimentalism, mod structural al perspectivei din scrierile ei literare. În acest fel este filtrată și o influență venind dinspre literatura rusă, dinspre Turgheniev în special. În schițe, nuvele, piese de teatru, paradigmatice pentru tendința din revistele socialiste, prefigurând și câte ceva din sămănătorism și poporanism, mediul predilect rămâne cel țărănesc. Autoarea colectează sârguincios „documente omenești”, cum cerea școala lui Émile Zola: oameni roși de mizerie, boală și vicii, înrăiți, fără speranță, ducând un trai chinuit și zadarnic, amenințați permanent
NADEJDE-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288345_a_289674]
-
Facultatea de Psihanaliză a Universității Paris VIII. Manifestă preocupări literare precoce, fiind distinsă cu un premiu al revistei „Cravata roșie” în 1956. Adevăratul debut în presă are loc în 1971, la „Cadran” (publicație a cenaclului „George Bacovia”), cu proză scurtă, prefigurând primul volum, Totul și încă ceva, ieșit de sub tipar în 1972. Scriitoarea părea plină de avânt și, în euforia debutului, nutrea mari proiecte, pe care le dezvăluia prematur: romane, nuvele și schițe; nici una dintre cărțile anunțate nu a apărut. A
PETRU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288803_a_290132]
-
democrație abia începe”. Rubrici: „Cronica literară” (susținută de Miron Radu Paraschivescu), „Semne la orizont” (Ovid S. Crohmălniceanu), „Calendar” (Aurel Baranga), „Cronica ideilor”, „Cronica socială”, „Probleme de literatură contemporană”. Discursul estetic se diluează pe parcurs, apropiindu-se de retorica triumfalistă ce prefigurează proletcultismul. De altfel, O. prezintă o radiografie a tranziției de la estetica avangardistă, suprarealistă, la expresia de tip realist-socialist. Redactorul-șef își menține scrisul între limitele esteticului, în schimb atitudinea colaboratorilor este mai puțin consecventă. Se întâlnesc, astfel, aici Nina Cassian
ORIZONT-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288579_a_289908]
-
De arte corespondentica, O serată literară-muzicală-declamatorică în Șunturug ș.a.). În Notarul Scurtu ori în Tanda și Manda, se trece nuanțat de la duioșie la ironie. Aurel P. Bănuț va fi avut un model în această proză, după cum D. D. Pătrășcanu este prefigurat în Linda Raia, o schiță amuzantă despre o obsesie nevinovată. Genul de umor trimite la o posibilă înrâurire a lui Mark Twain, scriitor din care la sfârșitul secolului al XIX-lea se traducea mult în România. Cu vremea, scrisul lui
ONIŢIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288538_a_289867]
-
vagi, speculative. Lipseau datele empirice sistematice și riguroase care ar fi putut testa teoriile existente, oferind totodată o bază mult mai solidă noilor construcții teoretice. Ultimele decenii au adus dezvoltări spectaculoase în metodologia cercetării empirice, dar în momentul actual se prefigurează o nouă criză a sociologiei: o criză teoretică. Sociologul știe destul de bine cum să „măsoare” fenomenele sociale. El își dă seama însă tot mai mult că avansul disciplinei sale este frânat de inabilitatea de a construi teorii. Dacă sociologul actual
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
a fi luate în considerare. Ca alternativă a sociologiei obiective, etnometodologia pare însă un eșec ce se conturează cu tot mai mare claritate. Ca investigare complementară, ea ar putea aduce o contribuție la îmbogățirea explicației sociologice. Deja în interiorul etnometodologiei se prefigurează un proces de delimitare a ambițiilor și obiectivelor, dintr-o abordare sociologică cu pretenție de globalitate, ea tinzând să se transforme, mai degrabă, într-o ramură a sociologiei. În acest sens este semnificativ că unul dintre întemeietorii etonometodologiei, Aaron Ciccourel
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
Nivelul de cunoaștere și strategiile de schimbare: problema lui „mai devreme” sau „mai târziu”. Un nivel scăzut de cunoaștere este asociat cu un anumit tip de schimbare socială - schimbarea prin crize -, în timp ce la niveluri ridicate de cunoaștere tinde să se prefigureze o altă strategie a schimbării - schimbarea optimală. Să considerăm un caz schematizat. O întreprindere, într-un moment t0, deține o organizare socială (A) adaptată la condițiile tehnologice interne, lacondițiile externe ale pieței, cât și la caracteristicile sociale ale colectivității respective
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
de aplicare au pus o problemă de principiu: care este rolul sociologului practician? În ce calitate și de pe ce poziții trebuie el să participe la buna funcționare și la perfecționarea societății din care face parte? În această privință s-au prefigurat două modele ale relației sociolog-societate: modelul client/consultant și modelul coparticipării. Aceste două modele se deosebesc prin poziția sociologului față de sistemul pe care îl sprijină. Modelul client/consultant. În mod sistematic, problema relației sociolog-societate s-a pus în anii ’50-
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
În mod sistematic, problema relației sociolog-societate s-a pus în anii ’50-’60 în SUA, perioadă în care cercetarea sociologică luase o amploare deosebită; erau așteptate aplicații masive ale sociologiei. În contextul societății americane de atunci, modelul client/consultant se prefigura ca paradigmă generală a relației sociologului cu colectivitatea din care face parte. Înacest model, sociologul sprijină din afară diferitele subsisteme ale societății, ajutându-le să-și rezolve problemele de tip social, să-și maximizeze eficiența funcționării. Modelul presupune două sisteme
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
pe care sociologul practician a trebuit să o tragă. Nu pot fi realizate modificări substanțiale într-un sistem social fără acordul și participarea activă a tuturor părților implicate. Utilizarea unor tehnici democratice, participative în formularea și implementarea soluțiilor s-a prefigurat ca o normă fundamentală de acțiune a sociologului practician. Nu este, din acest motiv, surprinzător faptul că sociologul occidental caută adesea să-și construiască o platformă echidistantă în raport cu diversitatea intereselor specifice întreprinderii capitaliste, asociată cu un set de tehnici menite
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
parabolă, dar trebuie spus că, având fin instinct de romancier, nu insistă și nu complică parabola. El rămâne în planul realului (viața morală a indivizilor) și asta e bine, pentru că aici este spațiul în care se revelează caracterele și se prefigurează, în fond, condiția omului. EUGEN SIMION SCRIERI: Ultimii, București, 1970; Fără vâsle, București, 1972; Noaptea, București, 1974; Grădina Icoanei, București, 1977; Zile de nisip, București, 1979; ed. (Crime de sable), tr. Alain Paruit, Paris, 1989; Somnul vameșului, I-III, pref.
NEDELCOVICI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288399_a_289728]