901 matches
-
religion, New York. Laming-Emperaire, A. (1962), La signification de l’art rupestre paléolithique, Paris. Lawson, E.T. și McCauley, R.N. (1992), Rethinking religion. Connecting cognition and culture, Cambridge. Leroi-Gourhan, A. (1964), Les religions de la préhistoire. (Paléolithique), Paris (trad. it., Le religioni della preistoria, Milano 1970). Leroi-Gourhan, A. (19712), Préhistoire de l’art occidental, Paris (ed. I, 1965). Leroi-Gourhan, A. (1976), „Les hypothèses de la préhistoire”, În Puech, H.C. (coord.), Histoire des religions, vol. III, Paris, pp. 545-574 (trad. it., Storia delle religioni, vol. VI
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
Mari. Annales de recherches interdisciplinaires. MEE Materiali epigrafici di Ebla, Napoli 1979 sgg. OA Oriens Antiquus. SMSR Studi e Materiali di Storia delle Religioni. RHR Revue d’histoire des religions. UF Ugarit-Forschungen. VT(S) Vetus Testamentum (Supplement to). BibliografieTC "Bibliografie" Preistoria și cadrul istoric general Caquot, A. (1970), „Les religions des Sémites Occidentaux”, În H.-Ch. Puech (coord.), Histoire des Religions, vol. I, Paris, pp. 307 sqq. ștrad. it., În H.-Ch. Puech, Storia delle religioni, vol. II-I, Roma, Bari
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
lucruri ce vor constitui trăsăturile specifice ale „noii” religii și ale „noii” civilizații grecești. BibliografieTC "Bibliografie" Lucrări cu caracter general Burkert, W. (1977), Griechische Religion der archaischen und klassischen Epoche, Stuttgart, Berlin, Köln, Mainz ștrad. it., I Greci, vol. I., Preistoria; Epoca minoico-micenea (sino al secolo IX);vol. II, Età arcaica. Età classica, Milano 1984ț. Dietrich, B.C. (1974), The Origins of Greek Religion, Berlin, New York. Dietrich, B.C. (1986), „The Religious Unity of the Minoans and Mycenaeans”, În Tradition in Greek Religion
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
J., Killen, J.T., și Olivier, J.-P. (1971), The Knossos Tablets, Cambridge. Desborough, V.R. d’A. (1964), The Last Mycenaeans and their Successors, Oxford. Finley, M.I. (19709, Early Greece: the Bronze and archaic ages, New York ștrad. it., La Grecia dalla preistoria all’età arcaica, Bari 1972ț. Gérard-Rousseau, M. (1968), Les mentions religieuses dans les tablettes mycéniennes, Roma. Maddoli, G. (coord.) (1977), La civiltà micenea. Guida storica e critica, Roma, Bari. Musti, D. (coord.) (1984), Le origini dei Greci. Dori e mondo
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
un simplu născocitor de istorisiri. BibliografieTC "Bibliografie" Opere cu caracter general Brelich, A. (1985), I Greci e gli dèi, Napoli. Burkert, W. (1977), Griechische Religion der archaischen und klassischen Epoche, Stuttgart, Berlin, Köln, Mainz ștrad. it., I Greci, vol. I, Preistoria; Epoca minoico-micenea (sino al sec. IX);vol. II, Età arcaica; Età classica, Milano, 1984ț. Chirassi Colombo, I. (1983), La religione in Grecia, Roma, Bari. Musti, D. (coord.) (1984), Le origini dei Greci. Dori e mondo egeo, Roma, Bari. Nilsson, M.P.
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
trebuie să se cadă de acord asupra faptului că imnurile avestice Închinate divinităților demne de cult (yazataxe "yazata"; cf. mai jos, „Religia zoroastriană”, subcapitolul 2.2) sunt adresate de fapt unor figuri divine care trebuie să fi apărut Într-o preistorie a zoroastrismului, adică În cadrul unui politeism arhaic, cu trăsături proprii, dar foarte apropiat de politeismul vedic. Este posibil ca teoria lui A. Christensen (1982; 1932, pp. 10 sqq.) despre „zoroastrianizarea” diferitelor elemente ale unei religii arhaice să nu se regăsească
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
-o complet (Boyce 1975a, pp. 3; 1992, pp. 1 sqq.). Această teorie prezintă unele puncte slabe (Gnoli, 1980, pp. 91 sqq.; 1991), dar are meritul de a nu-l fi lăsat pe Zoroastru Înghițit În mod neverosimil de negurile unei preistorii de nepătruns. Grație descoperirilor recente ale arheologiei ruse (V. Sarianidi), a fost confirmat rolul important pe care regiunea Merv l-ar fi putut avea În ceea ce privește originile zoroastrismului, dar datele relevate până acum nu permit formularea unei teorii convingătoare (Gnoli, 1989
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
speculativă și aproape filozofică a scrierilor G³th³. Gândirea lui Zoroastruxe "Zoroastru" reelaborează concepte și noțiuni fundamentale din tradiția indo-iraniană, dându-le noi semnificații vădit abstracte. De altfel, multe dintre elementele de bază ale limbajului gathic au, În mod firesc, o preistorie indo-iraniană, atestată cel mai bine În Vede. Este grăitor cazul termenului Adevărxe "Adevăr", așa, În Avesta, arta, În inscripțiile ahemenide, și •ta, În Vede (cf. mai sus, subcapitolul 1.2): deși o comparație atentă gathico-vedică pune În lumină diferite relații
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
primei etape a dezvoltării noii religii și pentru a contura procesul de sinteză, compromis Între vechi și nou care a caracterizat zoroastrismul după epoca profetului. Pe lângă urme evidente de zoroastrianizare, unele imnuri păstrează elemente mitice sau legendare care aparțin unei preistorii indo-iraniene. În același timp, alte imnuri, cum ar fi primele patru dedicate lui Ahuraxe "Ahura" Mazd³xe "Ahura Mazda>", Ameșa Spentaxe "Ameșa Spenta" și Haurvat³txe "Haurvata>t", cel de-al XII-lea dedicat lui Rașnuxe "Rașnu" (cf. infra, subcapitolul 2.2
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
akana>rag 501 tc "" CUPRINSTC "CUPRINS" Introducere. Religie și religii (Giovanni Filoramo) 5 1. Paradoxul religiei 5 2. Categoria religiei 6 3. Religie și modernitate 7 4. Religie și religii 9 5. Identitate și tradiție 10 6. Planul lucării 11 PREISTORIA Religiile din preistorie (Francesco Fedele) 17 1. Problemele generale ale cercetării 17 2. Cercetarea rădăcinilor: religia ca și comportament 21 3. Elemete ale comportamentului religios 23 4. Izvoarele arheologice și caracteristicile lor 26 5. Forme ale religiei și forme socioculturale
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
tc "" CUPRINSTC "CUPRINS" Introducere. Religie și religii (Giovanni Filoramo) 5 1. Paradoxul religiei 5 2. Categoria religiei 6 3. Religie și modernitate 7 4. Religie și religii 9 5. Identitate și tradiție 10 6. Planul lucării 11 PREISTORIA Religiile din preistorie (Francesco Fedele) 17 1. Problemele generale ale cercetării 17 2. Cercetarea rădăcinilor: religia ca și comportament 21 3. Elemete ale comportamentului religios 23 4. Izvoarele arheologice și caracteristicile lor 26 5. Forme ale religiei și forme socioculturale 29 6. Primele
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
semnificație. Ne gândim că dacă nu știm cu ce scop au fost efectuate, au putut conduce ele Însele la tulburări psihice În condițiile „chirurgiei” respective. Prin analogie, concluziile se pot extinde și la alte grupări, chiar la alte culturi din preistoria Moldovei, În care condițiile sociale nu puteau fi prea diferite. Nici sub aspectul antropologic și nosografic patologiei psihiatrice nu au putut fi esențiale. Boala psihică, așa cum o interpretăm astăzi, reflectă un complex polivalent, biologic, psihosocial și social. Ori, nu putem
Prelegeri academice by Prof. dr. CONSTANTIN ROMANESCU () [Corola-publishinghouse/Science/91771_a_92355]
-
Alegerii Sociale „Teoria (Alegerii Sociale) a fost descoperită de patru ori și pierdută de trei ori.” [McLean, 1990, p. 99] Rezumat. În această parte a cărții fixez coordonatele Teoriei Alegerii Sociale (TAS) pe baza conceptului kuhnian de paradigmă. Prezint: 1) „preistoria” paradigmei, referindu-mă, în special, la lucrările lui Lull (1282-1287), (1299) și Cusanus (1431-1434); 2) perioada modernă a paradigmei, referindu-mă, în special, la lucrările lui Borda (1784) și Condorcet (1785, 1788); 3) perioada contemporană a paradigmei, și anume lucrarea
Paradoxuri libertariene în Teoria Alegerii Sociale Preferinţe individuale și preferinţe sociale by Mihai UNGUREANU () [Corola-publishinghouse/Science/211_a_268]
-
reacția Îngrozită a părinților, profesorilor, clericilor, liderilor de opinie și a politicienilor din toată Europa de Vest pare bizar de energică. În mai puțin de un deceniu, Haley, Donegan, Steele, Hallyday și gusturile lor vor părea demodate fără speranță, relicve ale unei preistorii inocente. Adolescenții europeni de la sfârșitul anilor ’50 și Începutul anilor ’60 nu visau să schimbe lumea. Ei crescuseră În siguranță și Într-o relativă bunăstare. Majoritatea voiau doar să arate diferit, să călătorească mai mult, să asculte muzică pop și
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
și, mai apoi, bineînțeles, și o vastă vinotecă. Robert TINLOT, director general al Oficiului internațional al Viilor și Vinului (OIV) Introducere "VINUL" ÎNAINTE SĂ FIE VIN La început a fost Cuvântul. Iar numele vinului a precedat cultura viței de vie. Preistoria vinului ne duce cu gândul în urmă cu câteva milenii înainte de Hristos, la Sôma, băutura sacrificială fermentată din India vedică și care nu reprezenta doar o băutură magică, ci și o zeitate puternică. "Băutura nemuririi" nu era un vin obținut
by JEAN-FRANÇOIS GAUTIER [Corola-publishinghouse/Science/973_a_2481]
-
individuală și nici măcar să abordăm ansamblul complicat al genezei ei ; în loc de aceasta, ele se ocupă cu precădere fie de ecourile unei capodopere, cum ar fi traducerile și imitațiile, de cele mai multe ori ale umor autori de mina a doua, fie de preistoria unei capodopere, migrația și răspândirea temelor si formelor ei. Astfel concepută, "literatura. comparată" .pune accentul pe factori externi; iar declinul acestui tip de "literatură comparată" în ultimele decenii reflectă tendința generală de îndepărtare de la accentuarea unilaterală a "faptelor", a surselor
[Corola-publishinghouse/Science/85056_a_85843]
-
și interacțiunile sociale ale individului, pe care le orientează. Deși studiul atitudinilor ocupă un loc central În cercetarea psihosocială, sensul conceptului este departe de a fi unitar, atribuindu-i-se multiple interpretări și definiții. In psihologie, teoria atitudinilor Își are preistoria sa. După unii autorii, termenul a fost folosit pentru prima data În relație cu viața psihică a omului, În anul 1862 (apud Vrabie, 1994). După părerea lui H. English și A. English (1958), autorul care a folosit pentru prima dată
COMPORTAMENTUL CONSUMATORULUI DE LA TRADIȚII LA INTEGRARE EUROPEANĂ by Mariana CALUSCHI, Oana GAVRIL JITAR, Mihaela ŞERBAN, Constantin NECHIFOR, Daniel URMĂ () [Corola-publishinghouse/Science/750_a_1157]
-
p. 5) poate fi reprezentat grafic astfel: Figura 1. Permutațiile semantice ale conceptului de "națiune" Sursa: adaptare după L. Greenfeld (1992, p. 9) Primele două încarnări semantice ale conceptului de "națiune" (I: "comunitate de origine"; II: "comunitate de opinie") aparțin preistoriei naționalismului. Relevante pentru geneza și evoluția naționalismului românesc sunt înțelesurile ulterioare, de aceea, în continuare, reflectorul analitic va fi fixat pe emergența acestor noțiuni în spațiul cultural românesc. Pe parcursul secolului al XVIII-lea s-a produs tranziția de la sensul III
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
întâmplările românilor, scrisă în 1805 și rămasă la stadiul de manuscris până în 1995 (!), simte nevoia de a evidenția fortissimo possibile originea latină a poporului român, fapt pentru care consideră necesar ca istoria românilor să fie prefațată de o incursiune în preistoria Romei. Odiseea poporului român începe așadar cu "Stricarea Troiei". "Nașterea și creșterea lui Remul și a lui Romul", apoi zidirea Romei, ș.a.m.d., sunt cărămizi fundaționale nu doar ale istoriei Imperiului Roman, ci și ale poporului român, a cărui
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
a văzut lumina tiparului antum, deci e puțin probabil să fi trecut prin filtrul corecturii); însă sistematicitatea, frecvența și recurența cu care se produce favorizează interpretarea unei interșanjabilități deliberate din partea autorului. Împingerea începutului istoriei poporului român în negurile mitologice ale preistoriei Romei pe care o face Samuil Micu în 1805 își va avea reverberația jumătate de secol mai târziu, în Istoria Romaniloru publicată de August Treboniu Laurian (1853), care fixează contorul istoric al debutului istoriei românilor în anul 753 î.e.n., anul
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
de specificarea anului de la fundarea Romei. Spre exemplu, din când în când, Șincai face astfel de referiri: "Anul 306. Care este de la zidirea Romei 1059" (Șincai, 1886, p. 58) [1811]. Laurian a preluat de la Micu înrădăcinarea originii istoriei române în preistoria romană, iar de la Șincai sistem cronologic roman, pe care l-a transformat în principalul cadru de referință temporală a evenimentelor istorice. "Implicatura" ideologică a sistemului laurian de periodizare este evidentă: ambele momente definitorii ale istoriei poporului român sunt plasate în
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
suprapunerea dintre latinitatea romană și teritoriul dacic. Niciunul dintre aceste principii nu este utilizat în setul de manuale școlare de istorie. În schimb, toate își structurează narațiunea istorică pe baza principiului teritorial, legând istoria românilor nu atât de istoria și preistoria romanilor, cât de teritoriul dacic și de vechii săi locuitori. Dacă în Idee repede... (lucrare pe care am catalogat-o ca aparținând avangardei gândirii istoriografice), Aaron deschidea epopeea românilor cu "descălecarea coloniilor romane în Dacia", în Manual... (lucrare pe care
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
timpului istoric în epoci generice (veche, modernă, contemporană). O variație a acestui sistem este avansată de M. Manea, A. Pascu și B. Teodorescu (1993, p. 10): Tabel 33. Periodizare postcomunistă a istoriei (universale, continentale și naționale) Epoca Universal Continental Național Preistoria 4-3 mil. î.Hr. 1 mil. î.Hr. 1 mil. î.Hr. Protoistoria Mil. II î.Hr. Mil. II î.Hr. Antichitatea 3200/3000 î.Hr. Sec. VIII î.Hr. 82 î.Hr. (statul dac sub Burebista) Evul Mediu Sec. III d.Hr. 476 d.Hr. 602 d.
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
Creștin") Epoca modernă 1492 1453 1600 Contemporaneitatea 1789 1789 1918 Aceeași schemă este reprodusă și de manualul semnat de L. Lazăr și V. Lupu (2000), cu diferența că din periodizarea acestora din urmă este exclusă "protoistoria", care este asimilată intervalului preistoriei. Planul de periodizare pe care l-am numit mai sus "sistemul epocal-cronologic" dezvoltat pentru prima oară în perioada comunistă de C. Daicoviciu et al. (1972) supraviețuiește și după reforma introdusă de manualele alternative. Publicat în prima generație de manuale alternative
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
clasificare a timpului istoric: epoca veche; epoca medievală; epoca modernă și contemporană. O altă variație, mai elaborată, este încercată de A. Vulpe et al. (1999, p. 8), care clasifică "duratele timpului istoric în spațiul românesc" pe întinderea săgeții timpului, de la "Preistorie" (600.000 î.H.cca. 500 î.H), trecând prin "Antichitate" (cca 500 î.H.-271 d.H.), "Epoca migrațiilor" (271 d.H.-sec. IX), "Evul Mediu" (sec. IX-1821), "Epoca Modernă" (1821-1918), ajungând în cele din urmă în "Epoca Contemporană" (1918→). Acest tipar
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]