2,032 matches
-
gândul îmi aminti frânturi din scrierile călătorilor străini: Andreas Wolf, episcopul italian Marco Baldini, sirianul Paul din Alep, ș.a... care au călcat pe aceste meleaguri binecuvântate de Dumnezeu. Locomotiva gâfâia cu toată puterea, slobozind în răstimpuri câte un șuierat prelung, jalnic, care ți răscolea toată ființa. Drumul nostru se apropia de capăt. În piept, inima începu să-mi ticăie mai tare și mai repede... Cu ochii închiși strâns, visam orașul atâtor glorii ieșite din cuprinsul Curților domnești... te așteptai să
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
inima codrilor. În nopțile senine, cu lună plină, povesteau ei înfiorați..sălbăticiunile înfometate, se apropiau de sate, peste garduri, care nu se mai știa pe unde sunt. Uneori, stând pe coadă cu botul întins spre cer, dădeau drumul unor urlete prelungi, lugubre, că-ți în gheța sângele-n vine...ăuiau atât de jalnic și tânguitor de-ți sfârâia inima. Prin ăuitul lor... trimiteau zărilor, jalea lor. Alteori, mai îndrăznețe, haitele de lupi intrau în sat, clănțăneau pe acoperișurile șurilor, mirosind prada
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
Deodată, un ăuit, pornit de sub poalele Stânișoarei, de unde începe pădurea, despică cu jale valea Bistriței. Toți milițienii tresăriră, și se priviră cu frică.. de lup în ochi. „Hau-hauuu... hau-hauuu.. !”, întâi mai încet, apoi mai tare și mai tare, cu ecouri prelungi, înmulțite de văile Bistriței... „ - Oare, pentru cine urlă.. Pârvu ?!”, se întrebă cu mirare, căpitanul Baltă. Își recunoștea câinele dintr-o mie. Și, dintr-o dată simți o săgetare prin inimă... Un gând urât îi trecu prin minte... Uncheșul îi spusese, când
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
față de cum îl știam noi, cu viața aceea tumultoasă cu o mulțime de elevi, de la clasa întâi până la a opta... Clopotul de la Mitropolie începu să bată rar cu ecouri lungi. La a zecea bătaie, cu un dangăt care vibră aerul prelung.. dinspre capătul coridorului, apărură colegii, Bistriceanu și scriitorul Vasile Filip. Văzându-i, ni s-au incălzit inimile. Ne-am pomeni toți patru, cercetându-ne în tăcere... o tăcere în care ne auzeam bătăile inimii.. ca și sub „teiul” din Copou
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
Bârladului la est și sud-est, cu afluentul său, Valea Racovei, la nord se caracterizează prin cea mai tipică alternanță de dealuri și văi alungite și paralele pe direcția NNV-SSE. Colinele Tutovei, harta generală geomorfologică (după I.Hârjoabă) Dealurile, înguste și prelungi, scad în altitudine de la 400-500m în NNV (maximum de înălțime fiind de 564m în Dealul Doroșanul) până la sub 200m (minimum de altitudine fiind 50-100m în lunca Bârladului). Înălțimile mai mari din nord și nord-vest sunt masiv acoperite cu păduri de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1460_a_2758]
-
Mare-Năsăud - 17 mai 2009, Iași) se aude „vocea” celui ce le-a compus. Altfel zis, fostul meu profesor de la Universitate, un om învățat, figură de proră a Iașului intelectual de după 1960, scria cum vorbea, și invers: cu faze sinuoase, adesea prelungi, aidoma ramurilor unor plante agățătoare - ici avîntate, ici prudente -, cu cîte un captatio abil plasat, manierate și nuanțate, - pentru mine, amator de lucruri simple, directe, totdeauna uluitoare. Atît în prelegeri, cît și în texte, dominant era oratorul, abundent, prodigios, undoiant
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
ajuns la maica sa. Atunci a scos din buzunarul de la piept o năframă roșie, uriașă, cu care s-a șters la colțul pleoapelor. Publicul îl asculta fermecat iar, la sfârșit, fără să aștepte îndemnul agitatorilor, l-a răsplătit cu aplauze prelungi. Ridicată în picioare, sala asistă respectuoasă la plecarea pe aceeași ușă laterală a maestrului iubit. PE URMELE LUI LABIȘ Opțiunile se schimbă odată cu istoria ca roata care leapădă noroiul din drum în alte părți. Cei care, înainte de revoluția din ’89
Muzeul păpuşilor de ceară by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91828_a_93567]
-
nu se poate trece cu barca. Ce mai, râse moșneagul, ai pierdut calul și căruța și lemnele. Nu mai ai nimic. Tata se repezi cu furie la moș să-l prindă de gât, dar îi dădu drumul îndată: o trosnitură prelungă, de zece ori mai puternică decât toate trosniturile, umplu văzduhul cenușiu. Podul de piatră se sfărma bucată cu bucată, arcuirea lui frumoasă se prăbușea cu iuțeală în apele fioroase ce-l primeau cu zgomote amplificate parcă de mulțumirea că astfel
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1544_a_2842]
-
sobă de tuci." Mașina rula cu un foșnet monoton și aspru, șoseaua șerpuia la stânga și la dreapta printre coline cenușii, prin vâlcele ascunse; de jur împrejur se așternea o liniște nesfârșită. La intersecții sunetul se amplifica brusc, devenea un scrâșnet prelung, apoi dispărea șoseaua rămânea stăpânită de un singur zgomot apăsat și anost. Dealurile înalte se înfățișau acoperite de vii și livezi ruginii, iar mai sus, spre coamă și vârf, de păduri desfrunzite. Ca să treacă timpul mai repede și în mod
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1544_a_2842]
-
la lumina învăpăiată a lunii, de a număra bobocii gata să izbucnească în râsul lor galben de flori catifelate și parfumate, desprinse parcă din soare. Dacă îndrăznea cineva să se apropie de ei, primea binemeritata admonestare, succedată de un ecou prelung, avertisment adus cu modestie și pentru alți amatori de profanare a "frumuseților naturii". Îndată ce inflorescența trandafirilor atingea apogeul, paza de zi nu era de ajuns și atunci domnul A devenea și un conștiincios paznic de noapte, încât nu te mirai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1544_a_2842]
-
lui Iuda” (span. cara de Judas, germ. Judas Gesicht, oland. Judas tronie etc.). Și scriitorii (chiar și cei evrei) au utilizat imaginea stereotipă a evreului cu nas mare și acvilin. Pentru Moses Gaster, de exemplu, nasul mare și o față prelungă, care continua cu o barbă ascuțită, erau tipice pentru evreul galițian <endnote id="(261, pp. 92 și 167)"/>. „De când mă stabilisem În Franța - gândește Heinrich Heine, cel imaginat de H. Eulenberg -, nu mai eram obișnuit să se reproșeze cuiva obârșia
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
însoțitor constată cu voce gravă că nu poți cunoaște un popor dacă nu mănînci, în mijlocul lui, din mîncarea sa. Și astfel ajungem la "Angiolino"... Signor Angiolino ține o trattoria microscopică dar sclipitoare pe Via Pelliceria. Signor Angiolino are o figură prelungă de englez, demnitate de majordom și cînd servește, dă impresia că oficiază. Cele cîteva mese, peste care domnește în chip de stăpîn absolut, sunt aranjate după toate regulile artei hoteliere, cu tacîm complet pe față de masă albă, impecabil scrobită și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1495_a_2793]
-
copiii dorm. Dar unul dintre colegii de călătorie susține că există undeva, ceva mai departe, o mică scenă pe care, cu o seară înainte, se cînta o muzică ciudată. Ciulim urechile. Parcă se aude, intr-adevăr, ceva ca un sunet prelung, ca un suspin sau o chemare. Ne strecurăm pe aleile întunecate, pe firul sunetelor și deodată găsim ceea ce căutăm. Este o estradă mică, acoperită, în fața căreia se găsesc cîteva șiruri de bănci. Pe acestea, cîțiva spectatori, nu mai mult de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1495_a_2793]
-
Sub costumul impecabil care culmea! își păstrează linia, se poate urmări fiecare tresăltare a mușchilor alungiți ca ai unei feline, mișcînd uneori șerpuit, alteori în ritm diabolic, după cum palmele muzicanților lovesc în lemnul instrumentelor sau degetele lor smulg coardelor gemete prelungi. Mărunțelul încearcă să susțină concurența, ceea ce face ca noi, spectatorii, să nu avem decît de cîștigat. Aplaudăm, strigăm, plini de bucuria pe care noi popor al sîrbelor îndrăcite și al horelor domoale, al Ciulendrei și al Doinei o simțim în fața
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1495_a_2793]
-
iasomie și adormim repede, căci a doua zi urma un drum lung de la mormîntul lui Timur pînă la acoperișul lumii. Și a doua zi, în zori, un tînăr cu ochi de tuș și picioare nesfîrșite își flutura spre noi degetele prelungi, în timp ce avionul nostru decola de pe aeroportul din Samarkand. GRUPURI PARALELE Cînd Emirul era vesel, sufrageria sclipea, minunat colorată ca acum, cînd ne aflăm în mijlocul ei iar cînd Emirul era trist sau se simțea bolnav, sufrageria devenea neagră... Privim dispozitivele de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1495_a_2793]
-
el Așhabad, Tel-Aviv sau Brasilia. Impecabila sistematizare a orașelor moderne mai poate fi urmărită tot atît de bine, din avion, noaptea. Cîtă diferență între aglomerarea haotică de licurici scînteietori ai Parisului și desăvîrșitele figuri geometrice cu unghiuri drepte și laturi prelungi ale așezărilor construite de curînd și mai ales construite deodată, după un plan general dinainte stabilit. Ceea ce salvează orașele moderne de la astenizarea prin monotonie este natura, folosită ca parte integrantă a arhi-tecturii, tot așa cum sculptura modernă include lumina și efectele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1495_a_2793]
-
am instalat confortabil Într-o Încăpere din gară. Am dormit neîntorși. Ne-am trezit devreme În dimineața următoare, dar cînd am plecat să aduc apă pentru mate, m-a săgetat o senzație ciudată prin tot corpul, urmată de un tremurat prelung. După zece minute, tremuram fără să mă pot controla, de parcă aș fi fost posedat. Pastilele de chinină pe care le aveam la mine nu au adus nici o schimbare, Îmi simțeam capul de parcă ar fi fost o tobă În care răsunau
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
cu iarbă uscată, creștea un zid de cărămidă Împânzit cu iederă, peste care curgea dintr-un cer nevăzut Înserarea de zi cu zi. Adormeam după o pagină citită și-n mijlocul nopții mă trezeam cu degetele Înțepenite, străbătute de junghiuri prelungi reverberând până-n umeri. Mâinile mele se visau Încleștate pe fierul ciocanului de bătut tuburi, trebuia să aștept să adorm din nou și să aștept Înserarea dimineții ca să mă Întorc la lucru. Ar mai fi durat și asta o vreme, câteva
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
Ia-i gâtu’ dacă nu mai poți și oprește-mi și mie o gură. — Nu, ziceam doar așa... — Ce? — Oare o să ne mai Întoarcem vreodată, dacă ne ajută Dumnezeu și reușim să trecem dincolo? Naiba știe. Așteptă trei secunde, pârțul prelung și sonor păru cel mai potrivit răspuns. Ne vom Întoarce, Relule... Ne vom Întoarce bogați și plini de glorie, vom fi primiți cu toate onorurile cuvenite... Sfinte Dumnezeule, am răcit la găoază de cât am fugit. N-a apucat moșu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
beam rom și Coca-Cola. Era un loc dubios: marinari și docheri, pederaști, dealeri de pocher de la sala de jocuri non stop de-alături și cîteva personaje inclasificabile. LÎngă mine, În picioare era un tip Între două vîrste, cu o față prelungă, subțire, și cu părul cărunt. L-am Întrebat dacă vrea să bea o bere cu mine. A răspuns: - Aș vrea, dar, din păcate... din păcate nu sînt În măsură să Întorc oferta la rîndul următor. Clar, era cineva care trăia
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
cuvinte: “căzut pentru patrie” sau “dispărut”. Din acel moment, în casele respective, începea o luptă a speranței, nădăjduind că poate vestea a fost falsă, poate au greșit adresa.....și cu toată îndoială din suflet.... toți erau pomeniți creștinește, cu dangăte prelungi de clopote și cu prohodirea unui mormânt gol de erou într-un colț de țintirim lângă alți eroi căzuți pe câmpurile de luptă... Unii dintre noi, măi mărișori, înțelegeam că ai noștri s-au dus și nu vor mai veni
PESTE VREMI…ISTORIA UNEI GENERATII – PROMOTIA 1952 – by Șorea Niculai () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91807_a_93291]
-
românești realizate după 1989 de "valul" de regizori încă tineri, stilul de filmare cu cadre lungi, la fel ca în filmele sovietice din deceniile demult trecute, pe care le-am evocat. Mă atrăgeau și încă mă atrag acele cadre statice prelungi înfățișând ori un peisaj foarte expresiv, pictural, ori chipul în gros-plan și jocul actorului, cadre care durează (în cazul prezenței personajului) minute întregi. Aproape teatru filmat. Ceea ce nu se întâmplă acum, când personajele se mișcă, încăperea e goală, iar cadrul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1452_a_2750]
-
l-am găsit, rezistând (încă), eroic asaltului celor 60 de injecții ce trebuie suportate pe o durată de 60 de zile consecutive. Mai primește zilnic aproximativ 9-13 pastile. * * * Marian, un ins de înălțime medie și îndoit de mijloc, cu față prelungă ten brunet și nas acvilin, puțin disproporționat. Un individ ce se bărbierește regulat, un băiat cu păr grizonat și mereu tuns scurt. Un suflet mare și curat. Are un simț al umorului extraordinar de dezvoltat. O privire mereu zâmbitoare. Meșter
FOAIE DE OBSERVAŢIE -jurnalul unei conştiinţe- by VIRGIL ANDRONESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/274_a_499]
-
noilor construcții din această ilustră cetate, Mihai Cămăruț le surprinde și redă atmosfera caracteristică, inconfundabilă, în tablouri de o frumusețe revelatoare, obiectivându-și emoțiile pe care le trăiește în fața lor printr-un colorit echilibrat, fără stridențe, cu rezonanțe adânci și prelungi, intens picturale. Peisagistica sa abordează lumea în toate ipostazele determinate de succesiunea ciclică a lunilor anului, surprinzând de fiecare dată ceea ce este specific pentru fiecare anotimp în parte. Sălcii, Cartierul Tătărași, Stejari la Bucium, Peisaj la Repedea, Ogorul colectiv și
Claudiu Paradais by MIHAI CĂMĂRUŢ () [Corola-publishinghouse/Science/1681_a_2948]
-
realitatea exterioară. Și bâlciul este o partitură muzicală camuflată în ambalaj țipător: "Spectacolul lui amplu se umfla ca o simfonie, de la preludiul panoramelor izolate, ce soseau cu mult înaintea tuturor și indicau tonul general al bâlciului, ca notele răzlețe și prelungi ce anunță la începutul bucății de concert tema întregii compoziții, și până la finalul grandios, plesnind de urlete, pocnete și fanfare, în ziua temeiului" (p. 174). Ca "simfonie" cu un preludiu ce indică tonul și tema "compoziției", cu un crescendo și
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]