1,017 matches
-
Acum părintele Mike Încerca să se răzbune. Dar nu câtă vreme Milton Îl putea Împiedica. ― Hei! strigă el, punându-și mâinile În șold. Ce dracu’ ai impresia că faci, Mike? Părintele Mike nu-i răspunse. Ridică privirea și, din reflex preoțesc, Îi surâse binevoitor lui Milton, dezvăluindu-și dinții albi În hățișul des al bărbii Întunecate. Dar deja se retrăgea, călcând pe pahare de plastic și pe alte gunoaie și strângând servieta la piept ca pe o parașută Împachetată. Făcu trei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
închinaseră George Enescu, Mircea Eliade, Emil Cioran, Henri Coandă, iar la începuturile sale pariziene Brâncuși cântase în strană ca să mai câștige un ban. Părintele Gherasim era acolo, singura față bisericească prezentă. Un preot în vârstă, ce purta cu modestie haina preoțească, cu o figură deschisă, ochi vii, pătrunzători. I se prezentă și spuse că ar dori să-i vorbească. Părinte, port și eu o cruce grea, a tinereții. Ajută-mă să-mi ușurez povara. Spune, fiule, te ascult. Caut urmele unei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
păcate fii de persecutați sau arestați politic, trăind o copilărie nefericită, „fără copilărie”, dar mari iubitori de cărți, filme, sport sau muzică rock la postul de radio subversiv „Europa Liberă”. Am fost îndemnați de cei din familie spre o carieră preoțească, neîmbrățișată, neam cumpărat televizor în același an 1967. Profesorul de franceză Valeriu Stancu își încheia naveta la Pașcani în 1983, iar eu, dentistul, o începeam în 1982 la Spitalul Pașcani, via Mircești. Inițial am intrat în panică din cauza crizei de
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
asta este mult mai lungă, dar, rezumând-o, afirm că eu, un „mamon de copchil”, cum mă dezmierda bunica, săptămânal, duminica le ofeream acestor femei văduve un ritual plin de farmec și naivitate, ele înfruptându-se copios din ghiveciul meu preoțesc și îmbunătățindu-și starea de spirit. Îmbrăcat cu o haină lungă cusută cu fir aurit și paiete, moștenită de la bunicul, cu capul acoperit de potcap, aveam în mâna dreaptă o cruce din lemn și un sfeșnic vechi din bronz, cu
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
Oftând din greu și cu ochii plini de lacrimi îi răspunse atuncea preotul, lipsit de nădejde: "Nici tu n-ai să ai parte de îndurarea dumnezeiască, pentru că nu vrei să te-nduri de un biet om care prin tagma sa preoțească stă înde-aproape relație cu Dumnezeu. Și capătul vieții tale s-au apropiat de tot și-ți vine nu în somnul blând al adormirii firești, ci cu acea cruzime care de regulă e păstrată încruntaților oameni ai silei. Această proorocie aspră
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
latinilor în ea, căta să se sfințească din nou, ca să se curețe. Un tribunal, compus anume din călugări, pedepsi, fără a ținea socoteală de ceva, pe toți părtașii uniunii, fără deosebire, să fi fost în stările de jos mirene sau preoțești. Dar nu numai zelotismul orb de turbare, ci și mai mult lăcomia de avere și răzbunările personale jucau un rol covârșitor la acest tribunal. Sinodul din parte-i rostea și punea pedepse pe episcopi și pe cei trei patriarhi din
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
eparhi, se trimise un edict patriarhal în anul 1401 cu ordinul că, după curățirea clerului și poporului din Moldova de escomunicarea rostită, preotul Isidor venit din Moldova, ce fusese interzis dar acuma curățit, să fie admis în toate drepturile cinului preoțesc, deși primise hirotonia din mâna episcopului Iosif, căci acestuia din urmă, deși încărcat c-o crimă, nu i se luase dreptul hirotoniei; în același edict patriarhul poruncește mitropolitului de-a dispune toate cele de cuviință pentru a instala în toată
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
bomboane. Într-adevăr, Cano nu și-a cumpărat cîteva zile bomboane, păstrînd banii pentru colectă, Mare prost, era de atîta timp la Inmaculado Corazón și nu-și dăduse seama că banii ăștia sînt pentru misionari și pentru cei cu vocație preoțească și că pentru ăștia e nevoie de bani de hîrtie, nu monede, Cano, cum de nu ți-a dat prin cap? Ar fi fost mai bine să se Îmbolnăvească, să nu vină În ziua aia la școală. Dar a venit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
celelalte, pentru ca a doua zi să-l anunțe printr-o scrisoare deschisă pe episcopul său că, necrezând în Dumnezeu, consideră că n-ar fi cinstit să înșele poporul și să se hrănească gratis din munca acestuia, așa că renunță la rangul preoțesc căpătat în ajun, iar scrisoarea o tipărește în ziarele liberale - deci, asemeni seminaristului francez, cică și prințul fusese ipocrit în felul lui. Se zicea că ar fi așteptat dinadins sindrofia dată de părinții logodnicei, prilej cu care fusese prezentat mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
rex la origine capul religios al Romei, dar acum este supus unor limitări extrem de stricte. Nu poate deține nici o funcție în stat, nu are voie să stea în Senat și nu i se îngăduie să fie cooptat în alt colegiu preoțesc decât în cel al pontifilor. Cu siguranță că cei care au legiuit aceste aranjamente au vrut să se asigure că cel care ar mai purta vreodată titlul de rege nu se va putea trans forma într un tiran. Își dă
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
sulițele lui Marte, grăiește către copilă. Mângâie căpșorul văduvit pe păr: — Apoi ne luăm liber toată ziua ca să te sărbătorim. Fetița tropăie fericită lângă ea. După câțiva pași întreabă: — Da’ de ce avem și sulițe? — Fiind locul unde se adună colegiile preoțești, trebuie să existe și un sanctuar al zeului Marte, tatăl lui Romulus. O să-i spună altă dată că unde se înalță astăzi fostul palat regal, tribul Ramnes de pe Palatin își serba odinioară vechiul cult. Important e însă să înțeleagă în
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
-i place să se scoale prea de dimineață. Mai este un personaj lângă el: Regele Sacrificiilor. Velleius Paterculus face o figură uluită. Nu-l impresionează faptul că se găsește doar la câțiva metri de împărat și de conducătorii marilor colegii preoțești. Frumusețea locului îl tulbură. A admirat în Grecia destule frize dorice în cel mai pur stil clasic. Și temple maiestuoase în Egipt. În comparație cu cele din Răsărit, altarele înălțate zeilor la Roma par mai degrabă meschine. Dar mâinile care au trudit
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
dorința de-a cunoaște, de-a găsi răspunsuri precise la toate întrebările tulburătoare... Ca "abiturient" a petrecut vacanța în consfătuiri cu mamă-sa și cu protopopul Groza care, amintindu-și arătarea cerească de odinioară, doreau să-l îndrepte spre cariera preoțească. Apostol însă nici nu voia să audă de teologie. Acuma era aproape de douăzeci de ani, înăltuț, foarte zvelt, cu o frunte albă foarte frământată, cu părul castaniu lung și dat pe spate, având ceva din înfățișarea tinerilor de la începutul secolului
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
i-ar fi fost frică să nu trezească pe cineva: ― Rău îmi pare, mamă, c-am mai venit acasă... Pentru doamna Bologa șoapta aceasta a fost ca o lovitură de măciucă. Demult, încă de pe vremea când Apostol, în loc să urmeze cariera preoțească, s-a dus la Budapesta, a bănuit ea că lumina ochilor ei, toiagul bătrâneților ei n-o mai iubește cum a iubit-o odinioară. I se părea rece, închis și mai ales o înfricoșa cu necredința lui... Și iată azi
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
avea să uite niciodată spaima care a străbătut ca un fulger ochii maică-sii. Oricât l-ar fi respectat pe preotul acela plin de sfințenie, oricât ar fi fost de Încântată să-și vadă fiul, devenit bărbat, Îmbrăcat În veșminte preoțești, oricât și-ar fi dorit ca singurul ei fiu să-l slujească pe Dumnezeu, Shushan nu s-a putut abține să nu se tragă Înapoi Înspăimântată, de parcă s-ar fi aflat În fața unui răpitor care voia să-i ia fiul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
înainte de toate, darul vorbirii, cu care-i cicerea. “Nu stă ăsta prea mult aici! Nu face el prea mult purici pe la noi! E bun de deputat, senator sau ministru. Ori, măcar protopop, episcop și tot așa, în cinul lor cel preoțesc.” Dar, nu, “părintele” n-avea să-i părăsească vreodat’. În primul rând, pentru că în satul acela câștigase destul de frumos. Apoi, începuse să-și facă rost, să-și înjghebeze o gospodărie, să cumpere pământ... Apăruseră copiii... Și, înainte de toate, îi plăcea
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
subconștientul meu, filmul slujbei, pe care ajunsesem să-l știu foarte bine... ...Cele două bunici, în momentul când între ele era pace, se gândiseră, împreună, ce carieră să-mi hărăzească. Căzuseră de acord că nu mi-ar strica un viitor preoțesc și, în acest sens, se adresaseră preotului Traian Mircescu, parohul satului. Acesta mă cheamă odată la el (eram prin clasa a VII-a și mă aflam în vacanța de Crăciun). După ce-mi vorbi despre faptul că a mai rămas
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
cu uneltele ei, sfeșnicul de aur curat cu toate uneltele lui, altarul tămîierii; 9. altarul arderilor de tot cu toate uneltele lui, ligheanul cu piciorul lui; 10. veșmintele pentru slujbă, veșmintele sfinte ale preotului Aaron, veșmintele fiilor lui pentru slujbele preoțești; 11. untdelemnul pentru ungere și tămîia mirositoare pentru sfîntul locaș. Le vor face după toate poruncile pe care ți le-am dat." 12. Domnul a vorbit lui Moise, și a zis: 13. "Vorbește copiilor lui Israel, și spune-le: "Să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85084_a_85871]
-
pentru arderile de tot, grătarul lui de aramă, drugii lui, și toate uneltele lui, ligheanul cu piciorul lui, 17. pînzele curții, stîlpii ei, picioarele ei, și perdeaua de la poarta curții; 18. țărușii cortului, țărușii curții, și funiile lor; 19. veșmintele preoțești pentru slujba sfîntului locaș, veșmintele sfinte ale preotului Aaron, și veșmintele fiilor lui pentru slujbele preoțești." 20. Toată adunarea copiilor lui Israel a ieșit dinaintea lui Moise. 21. Toți cei cu tragere de inimă și bunăvoință au venit și au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85084_a_85871]
-
piciorul lui, 17. pînzele curții, stîlpii ei, picioarele ei, și perdeaua de la poarta curții; 18. țărușii cortului, țărușii curții, și funiile lor; 19. veșmintele preoțești pentru slujba sfîntului locaș, veșmintele sfinte ale preotului Aaron, și veșmintele fiilor lui pentru slujbele preoțești." 20. Toată adunarea copiilor lui Israel a ieșit dinaintea lui Moise. 21. Toți cei cu tragere de inimă și bunăvoință au venit și au adus un prinos Domnului pentru lucrarea cortului întîlnirii, pentru toată slujba lui, și pentru veșmintele sfinte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85084_a_85871]
-
ei și picioarele lor, perdeaua de la poarta curții, funiile ei, țărușii ei, și toate uneltele pentru slujba locașului cortului întîlnirii; 41. veșmintele pentru slujbă, pentru făcut slujba în Locul sfînt, veșmintele sfinte pentru preotul Aaron, și veșmintele fiilor lui pentru slujbele preoțești. 42. Copiii lui Israel au făcut toate aceste lucrări după toate poruncile pe care le dăduse lui Moise Domnul. 43. Moise a cercetat toate lucrările; și iată, le făcuseră cum poruncise Domnul, așa le făcuseră. Și Moise i-a binecuvîntat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85084_a_85871]
-
vie, femeia pare să zacă într-un sicriu, că, sub rochiile ce o apasă ca o povară greu de purtat, „moartea își vede liniștită de treabă”. În același tablou, mantia aurie - care „ar trebui să semene întru câtva cu veșmântul preoțesc purtat la sărbătoarea Zilei Domnului” - este pusă pe un manechin de răchită înainte de a fi îmbrăcată de Warda. Un manechin ce ar trebui să arate foarte frumos atunci când rămâne gol, precizează Genet. În tabloul al paisprezecelea, Warda, asemenea personajelor din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1979_a_3304]
-
al lui Amory - al lui și al altora, căci biserica era Înțesată de oameni cu chipuri răvășite și cu privirile fixe, cei mai exaltați dintre ei părând a fi și cei mai afectați. Cardinalul, asemenea unui arhanghel În hainele sale preoțești și cu mitră, i-a stropit cu apă sfințită; orga a răsunat; corul a intonat Requiem eternam. Toți cei prezenți erau Îndurerați, pentru că depinseseră Într-o oarecare măsură de Monsignor. Durerea lor era mai mult decât un sentiment față de „frângerea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
plebeilor, spre deosebire de cel zalmoxian propovăduit de Deceneu. Cultul lui Zalmoxis era, dimpotrivă, o religie orfico-pitagoreică, ascetică, androcrată și elitistă, care se adresa „bărbaților fruntași ai țării” (Herodot, Istorii, IV, 95) și era adoptată mai ales de aristocrație și de casta preoțească. Direcția reformei religioase instaurate de Deceneu pare să fi fost aceeași : „El a ales atunci dintre ei [= geți] pe bărbații cei mai nobili și mai înțelepți, pe care, învățându-i teologia, i-a îndemnat să venereze anumite divinități și anumite
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
Aaron și a lui Moise, pe vremea cînd a vorbit Domnul cu Moise, pe muntele Sinai. 2. Iată numele fiilor lui Aaron: Nadab, întîiul născut, Abihu, Eleazar și Itamar. 3. Acestea sunt numele fiilor lui Aaron, care au primit ungerea preoțească, și care au fost închinați în slujba preoției. 4. Nadab și Abihu au murit înaintea Domnului, cînd au adus înaintea Domnului foc străin, în pustia Sinai; ei n-aveau fii. Eleazar și Itamar au împlinit slujba preoției, în fața tatălui lor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85128_a_85915]