1,599 matches
-
are nici o putere asupra ei. Copilul ăsta parcă a eliberat-o și de Velicu, și de tot ce ar fi crezut vreodată că i-ar face rău. El n-o mai căută în zilele următoare cum îi promisese. Mirela știuse, presimțise, să-i fie de cap. Bine că scăpase de o grijă: îl anunțase. Se și înfoiase puțin la el, deh, oricum, nu-l putea constrânge. N-aștepta nimic de la Velicu, cum n-așteptase nici de la Ticuță. Asta e, Mirelo, o să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
se luă. Din tot ce-i spunea preotul nu auzi decât un Dumnezeu mare și bun, iubitor, care nu ne pedepsește, ci ne iubește... Avea o voce care i se părea foarte familiară și care-i spunea lucruri deja cunoscute. Presimțea că lucrurile acelea avea să le audă toată viața. S-a dus la Geta a doua zi de Crăciun să-i ceară bani, și puțin pătrunsă de gândul că nașă-sa o ispitise cu cârnați, Mirelo, altminteri nu-i chiar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
sănătate, de cum trecu pragul, Mirela i-o trânti în față că-i mai trebuie niște bani. Direct, abrupt, de la obraz, însuflețită de acel tupeu al disperării, care fie te salvează, fie te îndeamnă să calci în străchini fără să clipești. Presimțea pasămite că cere în contul copilului, ca o arvună, deși nici nu-i trecuse prin cap așa ceva și de bună seamă că gândul ăsta ar fi îngrozit-o, iar doamna Petronela parcă ar fi înghițit în sec. Ai fi zis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
iar Rafael și-ar mai fi rărit plimbările cu Mărgărit cât să-și mai tragă sufletul ca să i se domolească graba să vândă, să plece din cuibușorul lor, dragostea mea, încă-i bine, din nou e bine, după frate-tău, presimt că ne paște ceva asemănător... La nici e săptămână, s-au pomenit cu moș Petrică, tăticul Mirelei. Odată și-odată tot trebuia, dragostea mea, păi, neamurile. Nimeni nu-i chiar singur pe lume și nici de tot străin... Ba tocmai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
de bere și le beau la douăzeci de metri mai încolo, așezați pe trotuar, în întuneric. Într-una din serile acelea au avut ceva mai mult noroc. Mirela a ochit un mobil pe o masă, lângă o sticlă de bere, presimțind și pândind momentul când omul s-a dus până la bar sau la toaletă, și zbughe-o cu el peste stradă și-n întunericul dintre blocuri. La nici o jumătate de minut în urma ei, se întoarse tipul ăla la vreo treizeci de ani
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
pace pe Naoko? Am intrat în casă, am tras perdelele, dar n-am scăpat nici acolo de miresmele primăverii. Învăluiseră totul în jur, dar eu nu eram capabil să simt decât miros de putrefacție și am început să urăsc primăvara, presimțind că ea nu-mi va aduce nimic bun. Uram durerea surdă ce o stârnise în sufletul meu. Nu mai simțisem atâta ură în viața mea. Am petrecut apoi trei zile ciudate, cu senzația că nu fac altceva decât să mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
mine și pe Cezar, iar o îmbrățișa și o săruta Teofana. — Te iubesc, fata mea, o mângâia Zina. Când se mai liniștiseră puțin, numai ce primește vestea Teofana să meargă la Murgeni că a murit Vasile Mocanu. — Bietu’ tata, a presimțit că se va duce, plângea în hohote Teofana. — Nu mai plânge, draga mea,o liniștea Cezar luând-o cu capul pe pieptul lui. — I-am spus să mă duc cu el la un doctor bun și n-a vrut. Au
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
o duce patetic la ochiul stîng, mai bulbucat și mai mobil decât dreptul și începe să scâncească și să fornăie, cu dignitate: Hi, hi, hi, hi, hi...! Mi l-au furat direct din cuib! Pe bietul Horus! Sunt distrusă! Mor! Presimt! Mi se trage sfârșitul! Ahh! Hi, hi, hi, hi, hi...! I l-au șterpelit pe Manivelă, măi! se aude de undeva, lămuritor, glăsciorul ironic al Bossului. Scuze, Madam, dar noi, între noi, așa-i spunem papagalului matale! Poetul și cu
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
Arunc-o-n groapă, cu totu'! Cutia, cap de lemn...! geme Dănuț cu ultima suflare, zbuciumându-se, cronțănit și jupuit de viu. Nu! Nu... Așteaptă! Nu încă! Nu încă! Avocatul nu mai zărește lansarea poverii sfinte, în prăpastie. Însă o presimte, prin toți porii, până în cuta cea mai ascunsă a duhului său: Vai...! S-a aruncat Potirul! S-a lepădat, pentru veșnicie! S-a scufundat, măicuță! S-a rostogolit! S-a rătăcit! S-a pierdut! S-a dus... Inima i se
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
ploaie rece. Norii se lăsaseră jos, aproape până pe acoperișele caselor. Câte un vârtej de aer se răsucea pe stradă, măturând praful, ridicîndu-l și aruncîndu-l pe trotuare, între picioarele rarilor trecători. Grigore își aduse iar aminte de Rogojinaru: "Vezi, el a presimțit schimbarea vremii și a venit cu umbrela..." O trăsură venea în goană dinspre șosea cu un domn între două femei, hohotind de veselie, parcă toată lumea ar fi fost a lor. Titu Herdelea pășea tăcut și prudent. Vedea că Iuga n-
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
fața locului. S-a răzgândit. Dacă s-a dus logofătul, se va fi făcut acolo ce se putea. Prezența lui cel mult i-ar fi stânjenit și poate ar fi precipitat alte urmări... De ieri, după întrunirea cu prefectul, a presimțit că se va întîmpla ceva ce nu se mai poate împiedica. Intervenția prefectului a fost picătura de vitriol într-un pahar plin ochi. O atitudine energică sau un gest de autoritate, însoțit de măsurile respective, ar mai fi înfricoșat pornirile
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
decât I-au impresionat. Din fericire la grădina publică reuși să scape de amândoi. Titu Herdelea numai atunci îndrăzni să-l consoleze fără convingere: ― Poate totuși să nu fie adevărat tot ce... ― E adevărat, dragă prietene, zise Grigore abătut. Am presimțit că are să se întîmple nenorocirea de când am fost deunăzi la Amara. Regret numai că atunci n-am rămas acasă, chiar împotriva voinței tatii. Dacă eram eu, poate n-ar fi ajuns aci lucrurile! Între timp, Baloleanu sosi la prefectură, unde
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
reparat-o, făcând-o ca nouă. Gelu, după armată, s-a căsătorit cu Vasilica, o fată din Podu T. unde a rămas și-a întemeiat gospodărie trainică. Când au venit verișoarele și Todiriță, s-au îmbrățișat cu lacrimi în ochi, presimțind că e ultima lor întâlnire. Gelu, după armată, s-a angajat ca muncitor la depozitul de lemne din localitate, iar după pensionarea șefului de depozit, a fost numit el pe acest post, îndeplinind această funcție vreo 35 de ani, până
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
ciudate. Puterea a visat inițial huliganism periferic, apoi manipulare politică subterană, mimînd în somn dialogul cu țara. Iar cînd s-a trezit, a vorbit în ghicitori. Opoziția a visat să capitalizeze revolta populară și nu-i vine să se trezească, presimțind că e doar un vis. În salonul lor de la reanimare, sindicatele au dat să se scoale din pat, dar nu le-au ținut genunchii. În funcție de fidelități și sensibilități, intelectualitatea a visat exegeze fie în filiera eroică a Pieței Universității din
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
moment în moment să ne auzim strigați din balcoane de părinți. Abia ne mai vedeam lucirea ochilor în umbra serii. Deasupra morii cerul era ca indigoul. Foarte departe sticlea o steluță roșie. Era cea de pe vârful Casei Scânteii. Mendebilul parcă presimțea ceva, pentru că nu avusese niciodată atâta suferință și dor și nostalgie în voce ca atunci când a ridicat brusc mâna și a întins arătătorul spre bucata de cer împestrițată de stele de peste coșurile morii.) 5. (Acest cuvânt l-a rostit după ce
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
rânduri, în termeni categorici, că doream o Românie pașnică și independentă. Voința noastră, pe care am dovedit-o prin fapte, era să întărim raporturile dintre noi. Când Germania v-a dat așa zisa garanție, am protestat împotriva acestei garanții, fiindcă presimțeam că e menită să tulbure raporturile dintre U.R.S.S. și România. Această garanție însemna sfârșitul independenței Dvs. Ați intrat sub dependența Germaniei. Câteva luni mai târziu, ați și fost ocupați de fapt. Nu era însă nevoie să vă asociați la
Basarabia în acte diplomatice1711-1947 by Ion AGRIGOROAIEI () [Corola-publishinghouse/Science/100958_a_102250]
-
Pare să aibă treizeci de ani, e scund și slab, și locuiește într-o cameră vecină cu a mea. Ne-am împrietenit foarte repede. Îmi mărturisește că a venit să se însoare. El nu vrea, dar d-l Sen vrea. Presimte nu știu ce rău și se teme. E un băiat bun, care vorbește englezește închizînd ochii. Râde mult." "Ceremonia mariajului lui Mantu, începută acum patru zile, s-a sfârșit ieri-noapte. Ospețe au fost și în casa miresei (neagră, comună, dar foarte simpatică
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
fi silit să uite ceva, să destrame o imagine din fața ochilor. M-am așezat la scris cu o presimțire ciudată că se va întîmpla ceva nou și mă întrebam dacă nu cumva aștept dragostea Maitreyiei, dacă surpriza pe care o presimțeam nu era o eventuală împărtășire, o luminare a ascunzișurilor sufletului ei. Dar mă trezeam prea puțin clătinat de întîmplările acestea eventuale. Scriind, mă întrebam: o mai iubesc? Nu; mi se părea că o iubesc, numai atât. Înțelesei pentru a suta
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
Scena de pe terasă o uitasem. Nimeni n-ar putea minți atât de dumnezeiește, ca să pot fi păcălit de atingerea aceasta, îmi spuneam. Mi-am ridicat fără voie piciorul sus pe pulpe, până aproape de încheietura aceea a genunchiului, pe care o presimțeam halucinant de dulce, de fierbinte, pe care o ghiceam brună și virgină, căci, fără îndoială, nici un trup omenesc nu se înălțase atât de departe în carnea ei. În acele două ceasuri de îmbrățișare (erau oare altceva mângâierile gleznelor și pulpelor
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
ești din ce în ce mai drag... Mă pregăteam s-o strâng în brațe, când am auzit oarecare larmă sus, d-na Sen strigând pe Maitreyi și alte glasuri de femei alarmate. Am alergat amândoi cu o inexplicabilă spaimă în suflete, parcă am fi presimțit o nenorocire. Am găsit pe Chabù zbătîndu-se să sară peste balcon, în stradă, și câteva femei încercînd s-o țină în brațe. Biata fată fusese lăsată aproape singură, în această zi în care nimeni nu-și mai știa unde e
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
ademenească, și uneori rămâneau mult timp după ce plecase și ultimul client, așteptînd-o. Știau că nu doarme la "Floarea-soarelui". Își închipuiau că va trebui să se ducă acasă și o așteptau. Dar o așteptau zadarnic. În noaptea aceea, ca și cum ar fi presimțit, Leana plecase mai devreme, dispăruse fără ca nimeni să prindă de veste. Poate o aștepta vreo trăsură, pe una din străzile vecine, și se făcea nevăzută. Căci nici unul din toți cei care își puseseră ochii pe ea, și care, uneori văzând
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
schițe, obiecte de artă, măști, toate de el... Adrian le privise pe rând pe amândouă, și fața i se lumină de un mare zâmbet. - Nu știu despre cine vorbiți, dar sânt sigur că mi se fac semne. Le simt, le presimt. Așa începe întotdeauna miraculosul proces de anamnesis: mă întîlnesc cu cineva, cunoscut sau necunoscut, nu pot să-mi dau seama, dar uneori de la primele cuvinte pe care mi le adresează simt că mi se fac semne... Ușile ascensorului se deschiseră
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
recunoască. - Deși, continuă, când adineaori, în ascensor, am auzit pentru întîia oară de pictor, de artistul laureat, am simțit cum mi se fac semne. Semne, repetă el, subliniind cuvântul, și, vă asigur, nu mă înșel niciodată: le simt și le presimt de departe, deși nu le înțeleg numaidecât, vreau să spun, nu le descifrez pe loc mesajul. Pentru că, domnul meu, continuă însuflețindu-se deodată, vă mărturisesc că mă aflu într-o situație cu totul singulară: știu că mă așteaptă aici cineva
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
Abia mai luminează, căci o am din timpul războiului, de când eram cercetaș. În orice clipă s-ar fi putut stinge, și am fi rămas pe întunerec. Și nici măcar nu eram unul lângă altul. Eu o luasem înainte, grăbind pasul, căci presimțeam că bateria e pe sfârșite. Și ne-am fi trezit deodată în întunerec, pierduți aici, în acest pod plin cu lăzi și cufere acoperite de praf și pânze de păianjen, și nici n-aș fi îndrăznit să strig, să te
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
uitat. Nu-ți amintești decât ce ți s-a întîmplat, cum se spune, personal, dar astea, Maestro, pentru noi, artiștii, nu au valoarea pe care o au pentru ceilalți... Se ridică brusc în picioare și, așa cum îi era obiceiul când presimțea că va spune lucruri pe care le evitase până atunci, începu să se plimbe cu pași mari prin salon. - Îți mărturiseam odată că dacă nu mi-e frică de nimic, nu este pentru că sunt nepot de erou, ci pentru că am
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]