1,205 matches
-
pe nume. Iar numele său era cumplit războiul. Un nou război. Cei ce-l chemau pe Caraiman, cei ce simțeau în ei crescînd nestăpînită dorința de a fi supuși ori de a supune pe alții cu măsuri autoritare aveau această presimțire a noii nenorociri care venea peste Țară și, cine știe, încercau să o îmblînzească după un principiu homeopatic, răului mare îi ieșeau în întâmpinare cu un rău mai mic. Nu știu, domnule director, ce se ascunde în această întrebare privind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
ardă la degete, m-am ridicat, am strivit-o în scrumieră și m-am dus din nou la fereastră. Aerul dimineții îmi făcea bine, era răcoros și plăcut mușcător. Acum marea se vedea până departe, iar orizontul ardea ca o presimțire. Din clipă în clipă, soarele trebuia să răsară. Mi-am adus aminte ce-mi zisese Moașa în ajun: "Simte-te bine, domnule sculptor, ca în vacanță, de ce te grăbești? Doar nu te silește nimeni să te grăbești. Profită de asta
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
nu te mai văd", m-a expediat el furios. Poate că mama ar fi reușit să lămurească lucrurile, să mă împace cu tata, dar boala ei se agrava din ce în ce și toată casa mirosea a medicamente și a presimțiri de moarte. Când intram la ea în cameră, se ridica încet, cu greutate și zâmbea ca să-și ascundă lacrimile. Câteodată avea lungi discuții cu tata, pe care le ascultam acum lipindu-mi urechea de ușă. li vorbea despre mine, implorîndu-l
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
fără nici o mobilă, cu pereții albi, goi, cu pete de var încă pe geamuri și pe jos. Mai multe camere și în fiecare cameră câte un bărbat. Zidari? Zugravi? Ucigași travestiți? Tăceau și tăcerea lor avea ceva amenințător. Cuprins de presimțiri rele, am început să mă retrag spre ieșire, fără să mă grăbesc, ca să nu-mi trădez panica. Și eram gata să reușesc când unul dintre acei indivizi spelbi mi-a sărit în spate și m-a strâns de gât, șuierîndu-mi
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
în cluburi speciale unde sunt serviți de Lolite cu fustițe rococo incitante și cu priviri inocente. Din orice perspectivă ai privi, îți sare în ochi tânjirea instinctivă a japonezului după fetița-copil, în care înflorirea deplină nu este decât o îndepărtată presimțire. Și pentru că japonezul este obsedat de esențe, și pentru că simțirea lui de bază este eminamente estetică, nu are cum să te mire descoperirea că, prin teatrul kabuki, el a reușit să dea viață acelei feminități absolute față de care orice fetiță-copil
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
la flori hana") fiind legendarul împărat Saga (sfârșitul secolului al VIII-lea). Treptat însă, în prim-plan s-a impus floarea de cireș, datorită efemerității ei. Japonia nu iubește frumusețea decât în clipa ei de pe urmă, în acea tremurare și presimțire a disoluției finale, în acea alunecare lină spre neființă. Sentimentul central al esteticii japoneze este intraductibilul mono no aware, pe care Donald Richie îl descrie astfel: "acea conștiință a tranzienței tuturor lucrurilor pământești, certitudinea că, poate din fericire, este imposibil
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
tema noastră, este altul: iată-mă, umbră pustie, la calculator, în seara de 30 decembrie. Este miezul nopții și, afară, desigur, ninge din nou, într-o scânteiere fără sfârșit, de ceasuri bune. O lopată scrâșnește. Mă reped la geam, incredulă. Presimțirea mă cuprinde cu groază. Groaza devine sfântă atunci când gândul abia înflorit mă dezvăluie, într-adevăr, Pythie internațională: sub pervazul ferestrei, se mișcă, vioaie, o umbră în întunericul străfulgerat de alb. Este vecinul de la parter, care nu putuse să adoarmă, chinuit
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
Chiar în zorii zilei când, pentru Nicolae, trebuiau să înceapă examenele, profesorul Constantin Apostol decedă. Băiatul află de moartea tatălui său adoptiv pe când se afla în holul intitutului politehnic; cu o jumătate de oră înainte de intrarea în amfiteatru avu o presimțire, alergă la poștă, ceru spitalul din N. și cineva de acolo îi dădu năprasnica veste. Nici vorbă, nu mai putea fi de examen, deși, în minte, îi stăruia parcă, vocea profesorului: "Succes la examen! Nu te lăsa!" Dar nu. Luă
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
-o de-acolo. După două luni jumate, într-o sâmbătă leneșă, m-am trezit cu un apel ratat și-un SMS, ambele de la el. Mesajul zicea: Îmi cer scuze, am fost un măgar. Neluțu. Roxana Oroian Eva Azi-dimineață aveam o presimțire ciudată, ca și cum urma să se întâmple un lucru neobișnuit. De obicei nu mă încred în intuiție, dar când am ieșit pe scara blocului și-am văzut că se inundase vecină-mea, intuiția a primit o bilă albă. M-am dus
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
frig. La cinci minute după ce ieșeai din casă, părul îți albea văzând cu ochii. A început să ningă prin decembrie, un viscol pornit parcă din senin, după o toamnă neverosimil de lungă și caldă, care tocmai prin asta îți dădea presimțiri rele. Bătrânii prevesteau o iarnă grea. Mili a apărut în cercul nostru prin octombrie. A venit o singură dată la repetițiile care se țineau în clădirea Casei de Cultură. În rest, o întâlneam doar la spectacole. Își făcea numărul cum
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
începutul lui Hamlet, noaptea de după cele douăsprezece bătăi ale ornicului, disponibilă pentru posibile apariții ale spectrelor, pentru „înfricoșătoarea arătare”, este, de altfel, o noapte în care se aud mărșăluind armate în pas războinic, o noapte traversată de obscure și neliniștitoare presimțiri. E una dintre acele nopți când mormintele se deschid și când pe cer apar semne prevestitoare de mari tulburări. O noapte ce nu se aseamănă deloc cu noaptea din ajunul Crăciunului evocată de Marcellus, noapte sfântă și pură, nebântuită de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1979_a_3304]
-
îl obsedează „lucruri de demult, uitate”. Oare întâlnirea cu vrăjitoarele n-ar trebui pusă în relație cu o mai veche viziune interioară? Fără îndoială că aici se manifestă forța aparițiilor la Shakespeare, în această întâlnire dintre discursul lor și intuițiile, presimțirile lăuntrice ale personajului. Așa cum apariția fantomei tatălui și dezvăluirea asasinării bătrânului rege își trăgeau puterea de convingere din coincidența cu intuițiile „sufletului profetic” al lui Hamlet, tot astfel prevestirea de către vrăjitoare a viitoarei asasinări a lui Duncan e confirmată, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1979_a_3304]
-
vorba. Mi-l amintește-n tot ce-avea frumos, Cu forma lui îi umple haina goală; Am deci cuvinte să-mi iubesc durerea 1. Falsa moarte înseamnă aici absență, și în această absență se insinuează pe nesimțite fantoma absentului și presimțirea adevăratei sale morți, care nu se va petrece decât în actul următor. Dar chiar și moartea adevărată nu va fi la început decât o falsă știre, hrănită, pare-se, de spaime nocturne și de prorociri, căci, iată, în prima scenă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1979_a_3304]
-
Îndreptându-și poziția corpului și pornind Încet spre camera de interogatoriu numărul trei, presupun că va trebui să ignorăm lipsa crasă de dovezi clare și să Îl mai ținem la răcoare pe domnul Chalmers. Dar trebuie să recunosc, am o presimțire sumbră legată de chestia asta. Nu cred că vom reuși să... Se opri și ridică din umeri. Vestea bună e că Îi distrugem ziua lui Sandy Alunecosul. N-o să Îi lăsăm șansa să se vânture țanțoș prin fața juriului. — Poate o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
hol, nici măcar o singură față nu trăgea cu ochiul din celelalte apartamente să vadă ce se-ntâmplă. Cam așa stătea treaba cu sentimentul de solidaritate. Trecură Încă două minute și ușa continuă să rămână Închisă. Logan Începuse să aibă o presimțire rea În legătură cu asta. — Sparge-o. — Cum? Watson se Întoarse și-i șopti tare, sâsâind cuvintele. N-avem mandat! Nu putem să spargem ușa așa, pur și simplu. Eu nu făceam decât să joc puțin tare... — Sparge-o. Acum. Agenta Watson
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
Vedeți și singur În ce stare este.“ „În oglinjoară?“ Întrebă domnul primar. Urmară tot soiul de lămuriri. Domnul Benedek, ca un bărbat cu o Îndelungată experiență de primar (de cincisprezece, dacă nu chiar de douăzeci de ani) nu credea În presimțiri, el se Încredea numai În știință. GÎndea În sinea lui că fetița are o criză de isterie sau poate epilepsie (deși nu pronunțase). A zis doar că a doua zi de dimineață era bine să fie dusă la doctor; putea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
Ca de obicei, Velasco zâmbea. Dar zâmbetul său era acum trist și neputincios. Dragii mei, răspunse el cu voce pierită. S-a întâmplat un lucru despre care trebuie să vă vorbesc. Samuraiul se uita scrutător la Velasco. Ca să-și alunge presimțirea de rău augur care-i încolțea în suflet, își întoarse fața către însoțitorii care stăteau așezați pe podea. Simțeau cu toții că ceva nu mergea cum trebuie și se uitau speriați în sus la Velasco. Ce s-a întâmplat, senior Velasco
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
și cât de puternice erau acele speranțe și așteptări. Tanaka zisese că o să meargă chiar și până la capătul pământului. Dar dacă oriunde ar merge și oricât de daparte ar călători, tot n-ar izbândi? Ce era de făcut? Deodată, o presimțire neagră îi străfulgeră inima ca o pasăre uriașă săgetând o vale. Dacă aveau să dea greș, atunci lui Tanaka nu-i rămânea decât un singur lucru de făcut pentru a-și cere iertare de la familia sa. Firea lui dintr-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
era cu oprirea credinței creștine și dacă senior Shiraishi care îi trimisese pe ei în Nueva España mai avea putere în Sfatul Bătrânilor. Cu toate că aceste întrebări le stăteau pe buze, nici samuraiul și nici Nishi nu le rostiră. Aveau o presimțire neagră că era mai bine să ocolească subiectul. Nici egumenul și nici slujbașii nu le povestiră nimic despre acest lucru. Se lăsă noaptea. Samuraiul își întinse capul pe pernă alături de Nishi, dar nu putu să adoarmă, pesemne din pricină că era tulburat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
Ioana Irimia, Laurenția Poenaru, Rodica șcraba, Constantin Chirilă, precum și Fabrica de Morărit și Panificație „Pangran” Iași. Măicuța aștepta, parcă știa că trebuie să vină cineva. Era prin curte. Mereu cu treabă. Se simțea presată de timp. în sufletul zbuciumatei mame, presimțirea că nu-și va mai vedea fiul, devenea tot mai grea, mai apăsătoare, cumplit de dureroasă. Iar în timpul puțin pe care simțea că-l mai are se gândea la ce trebuie să facă pentru ca fiul Ilie să fie liber. Unde
Dacă nu ai amintiri, nu ai dreptate! by Constantin Chirilă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/776_a_1536]
-
au despărțit cu greu, dar s-au despărțit! Picioarele fraților ei, goale și pline de praf, au străbătut drumul pe cealaltă parte, pentru a uita, ori pentru a nu fi părtași la ce se întâmplă de fapt, de parcă aveau o presimțire urâtă. O iubeau mult pe Mura. Uneori ea era mai înțeleaptă decât ei, în ciuda faptului că erau băieți și erau mai mari decât ea. Recunoșteau că Mura știe mai multe de la viață, de la această viață grea, de copii fără părinți
Mura by Vera Crăciun () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1734_a_92272]
-
face gazda e să spele, în semn de bună primire, picioarele oaspetelui. Al doilea semn, declanșat în mod spontan și oarecum irațional, este plânsul în care izbucnește Abraham atunci când se apleacă deasupra apei binecuvântate. Plâns stârnit din senin, ca o presimțire tainică și, în același timp, plâns molipsitor. Căci, văzându-și tatăl podidit de lacrimi amare, Isaac începe și el să plângă, iar arhanghelul Mihail nu se poate abține nici el, contemplând scena. Lacrimile sale cerești se transformă în pietre prețioase
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
ce va face el singur și i se părea că prezența lui Lică ar putea dura la infinit. Cam același gând avea și tânărul, că va rămâne mereu pe loc, gând absurd, dar stăruitor. Poate că era numai 256 o presimțire, o anticipație asupra faptelor sau o sugestie, cumva! Lică nu era laș, dar nu simțea necesitatea patriotică a plecării lui. Totuși avea să plece, când îi va veni rindul, cu ultimele coloane de arriere-train! Hallipa era și el, din tot
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
erau desigur satisfăcătoare . . . Totuși ... Ar fi vrut să vadă pe Nory și, subt pretextul comisionului Linei, să-i dea alt comision: acela de a preveni pe Lina . . . Despre ce? Nu avea nici o idee precisă. Ridicol argument! Cine se conduce după presimțiri, deși sunt semnale superioare? Nu era rolul ei să se amestece în treburile casnice ale Rimilor pentru a le turbura liniștea, care pentru moment era o realitate precisă. Totuși Mini nu se putea astâmpăra. Fu bine servită de împrejurări. La
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
evidenței, numai ca să facă celuilalt în necaz. Cu coada biciuștei, păstrată încă în mână - venise în dog-cart - lovea o crupă sau o coamă, adresîndu-se lui Lică cu mojicie. Whip, băgând de seamă că inspecția nu-1 privea, se eclipsă, plin de presimțiri rele. Cu tot raglanul neplătit, Lică simțea că furia i se urcă; accese pe care ușuraticul Trubadur le avea uneori. Pricinile căutate de Ada erau tot mai absurde, mai provocatoare. Lică se conținea abia, 190 furios și decis: "O las
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]